Întărirea şi stimularea sistemului imunitar sunt termeni care au făcut o frumoasă carieră în ultimii ani. Au apărut diverse produse cu formule care de care mai sofisticate, din extracte de plante şi alţi compuşi lăudaţi, iar pe multe dintre ele părinţii se grăbesc să le dea copiilor pentru a-i apăra de exasperantele răceli. În mod paradoxal însă, deşi promit consolidarea sănănăţii, aceste produse pot da peste cap funcţiile de apărare ale organismului. Despre aceste pericole neştiute, dar şi despre modul în care funcţionează imunitatea, ne vorbeşte dr. Alexis-Virgil Cochino (39 de ani), medic specialit în alergologie şi imunologie clinică, de la Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului „Alfred Rusescu“, din Bucureşti.

„Weekend Adevărul“: A devenit aproape o regulă ca odată cu venirea sezonului rece să abunde întrebările şi sfaturile despre stimularea imunităţii, în special la copii. E bine să le dăm copiilor asemenea produse?

Dr. Alexis-Virgil Cochino: E chiar o modă! Şi nu este tocmai una bună. În primul rând, pentru că majoritatea copiilor nu au probleme de imunitate. Adică, nu au un sistem imunitar prea slab, ci doar unul prea puţin experimentat, care încă nu s-a întâlnit cu cei mai mulţi microbi din comunitate. Prin urmare, e mai probabil ca atunci când se vor întâlni cu aceştia să facă o boală şi astfel să-şi formeze anticorpii, care mai târziu îi vor apăra. E un lucru firesc în copilărie. Problema este că noi, părinţii, ne-am pierdut răbdarea. Din cauza vieţii pe care o ducem, nu mai avem răbdare ca o boală să-şi facă parcursul. Noi vrem să se întâmple totul de azi pe mâine. Avem impresia că dacă putem obţine de azi pe mâine un credit să cumpărăm o maşină, o casă sau o călătorie în Spania sau Hawaii, atunci la fel e şi cu imunitatea. Ei, spre marea mirare a multora, nu e deloc aşa.

Oamenii vor să prevină îmbolnăvirea. Ce rău poate fi în asta?

Să prevină şi, dacă totuşi se întâmplă, să dureze aşa, o oră, cât au răbdare să-şi audă odrasla tuşind. E ceva de genul: „Să facă febră o dată, că mai mult mă apucă disperarea, pentru că sunt obosit. Dacă-mi va face şi la 9 seara, şi la 2 dimineaţa 40 de grade, o să mă sperii îngrozitor, pentru că oricum sunt anxios şi stresat şi nu o să ştiu să fac faţă“. De aci aplecarea asta foarte amplă a părinţilor către întărirea imunităţii. Problema e că nimeni nu ştie ce fac exact aceste medicamente sau suplimente nutriţionale şi cum intervin ele la nivelul organismului. Chestiunea cu imunitatea nu e aşa de simplă, cum suntem tentaţi să credem.

Explicaţi-ne cum e atunci. Ajutaţi-ne să înţelegem.

Este foarte greu de explicat, pentru că nici măcar comunitatea ştiinţifică nu ştie decât, probabil, doar unu la mie din ce e de ştiut despre imunitate. În termeni de geografie, nici măcar nu am aflat că e Pământul rotund. Şi pe măsură ce aflăm lucruri, cu atât ne dăm seama cât de puţin ştim, de fapt. Sunt foarte-foarte multe celule, foarte-foarte multe molecule interconectate între ele în feluri în care noi de abia începem să le bănuim, nu să le descoperim şi, cu atât mai mult, să le dovedim. Când pui o substanţă pe o astfel de reţea şi nu ştii ce face, riscul de a înclina balanţa într-o parte sau în alta este foarte mare şi lumea are impresia că dacă puţin e bun, mai mult e şi mai bun.

E ca şi cum am cere unui maratonist începător să alerge, din prima 42 de kilometric, deşi el nu poate încă să facă asta. Soluţia nu este să-l “biciuim” ca să ajungă repede la această performanţă, ci să-l lăsăm să se antreneze”

BOLILE AUTOIMUNE, REVERSUL MEDIALIEI

Vorbind de înclinarea balanţei, vă referiţi cumva la bolile autoimune?

Exact. Eu fac la spital aproape exclusiv imunodeficienţe şi boli autoimune. Bolile autoimune sunt cele în care sistemul imunitar este prea activ şi te atacă. Avem cazuri de boli autoimune grave pentru care nu am putut stabili relaţia cauzală, ci doar relaţia temporală, ele apărând după aşa-zisele tratamente pentru imunitate. Acum că e de la ele, că nu, nu pot să bag mâna în foc. Probabil că e bine să ne gândim la imunitate ca la Armată şi Jandarmerie. În caz de război, când suntem atacaţi din afară, da, ai nevoie să fii puternic. Ideea e că dacă după confruntare forţa militară va avea mult prea multă putere, ceea ce va urma va fi o dictatură militară şi pentru locuitori nu va fi mai bine, ci mai rău.

Este, aşadar, un echilibru foarte fin.

Da. Şi care este menţinut. Noi avem mecanisme care ne-au făcut să străbatem zeci de mii de ani sau chiar sute de mii de ani ca specie şi să ajungem unde suntem. Fără produse de imunitate, fără maşini, fără telefoane. E incredibil cât de bine suntem făcuţi şi incredibil de cât de sistematic ne autodistrugem, apropo de alimentaţie şi alte tâmpenii pe care le facem. Chiar credeţi că produse de genul acesta sunt mai performante decât mecanismele naturale care ne-au dezvoltat ca specie sute de mii de ani? Eu personal nu cred. Şi în plus, mi se pare periculos, pentru că nu ştim ce fac. E ca şi cum eu, care sunt medic şi sunt nemulţumit că anul trecut mi-a picat curentul, şi nu ştiu ce mi s-a stricat în casă, m-aş duce la Cernavodă să reglez reactoarele de acolo, ca să nu se mai întâmple chestia asta. Cam acesta e pericolul.

Spuneaţi că ar trebui să avem mai multă răbdare. Totuşi, în cât timp ne putem aştepta ca sistemul imunitar al copiilor să se maturizeze?

Asta e încă o capcană. Ne gândim la sistemul imunitar ca la un individ. El nu un individ, ci o mulţime de indivizi şi fiecare dintre ei se maturizează la vârsta lui şi în ritmul lui. Nu se maturizează toţi deodată. La naştere deja avem multe componente ale imunităţii mature. Altele urmează să se dezvolte şi să se matureze. Neutrofilele, de exemplu, la naştere sunt în număr suficient şi cu funcţii asemănătoare celor ale adultului. În ceea ce priveşte producţia de anticorpi, ea ajunge la nivele rezonabile undeva după 6-12 luni la majoritatea copiilor.

Exact perioada în care este indicată alăptarea.

Da. Nimic nu e întâmplător pe lumea aceasta. Esenţial este să lăsăm lucrurile să funcţioneze aşa cum au fost proiectate s-o facă. Nu trebuie să încercăm să le forţăm noi cu Echinacea sau cu nu mai ştiu ce alte produse.

1 DIN 5.000 DE COPII ARE IMUNODEFICIENŢĂ

Şi atunci, cum rămâne cu vaccinurile? Nu e tot o ingerinţă?

Cu siguranţă că intervin şi ele, numai că haideţi să facem o delimitare. Vaccinurile sunt importante pentru că ne protejează de boli grave, mortale sau care lasă sechele foarte grave. Aşa cum spuneam, sistemul imunitar e reprezentat de o mulţime de indivizi şi funcţionează aşa: există câte un individ pentru fiecare treabă, unul singur sau foarte-foarte puţini, iar în momentul în care apare o problemă, individul respectiv se înmulţeşte şi-şi face o trupă care ştiu să facă treaba respectivă. Vaccinul nu face altceva decât să aducă „specialişti“ pentru o problemă. Nu e ca şi cum am suprastimula sistemul imunitar. Apoi, aceste lucruri există în natură. Mai aud: „Aoleu, aţi văzut ce-a păţit de la vaccinul ăla? N-o să-l fac niciodată!”. Vaccinul este un microb atenuat. Dacă cineva  avut reacţii adverse importante la un microb mai slab, oare cum ar fi făcut dacă s-ar fi întâlnit cu microbul sălbatic, care e în deplinătatea forţelor lui? Probabil că foarte-foarte rău.

Stimularea e hazardantă, am înţeles. Şi, totuşi, ce e de făcut atunci când copii răcesc foarte des?

Saşe-opt raceli pe an sunt normale la copiii de grădiniţă, în condiţiile în care aceştia schimbă mediul de acasă cu cel din colectivitate. Nu înseamnă însă că, dacă un copil este grav bolnav, nu trebuie făcut nimic. Sunt copii care, într-adevăr, au deficit al imunităţii. Şi noi avem în spital astfel de copii de care avem grijă. Ei fac infecţii frecvente, severe, cu microbi ciudaţi, cu durată foarte mare, care au nevoie de fiecare dată de antibiotice etc. Dar acestea sunt rarităţi. Frecvenţa cumulată a acestor cazuri este de, probabil, 1 la 5.000 de copii.

În cazul celorlalţi, cum le susţinem imunitatea? Le dăm să mânânce ceapă şi usturoi?

Da, dar nu câte un kilogram o dată. Şi nici nu ne putem aştepta să mergem zilnic la Mc Donald’s şi să anulăm toate daunele, mâncând un căţel de usturoi. Mă lasă fără cuvinte reclamele acelea cu „Colonul sau ficatul tău este obosit de prea multă mâncare, prea multă băutură etc? Ia cutare, te va detoxifia!“. Nu e oare mai simplu să mâncăm şi să bem ce şi cât trebuie? Noi ştim ce trebuie făcut, le avem pe toate în conştiinţa noastră, doar că nu o ascultăm. Avem un tort, dar ne oprim la o singură felie? Nu prea. Nu mi-e foame, simt că nu mai pot, dar îl mănânc pentru că îmi place gustul. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul băuturilor, alcoolice sau nu. Există dovezi medicale şi ştim şi mecanismele prin care ne fac rău, dar le consumăm. Apoi, e în structura noastră să facem mişcare, dar nu facem. Biologic vorbind, suntem nişte animale care se mişcă. Nu e normal ca un animal care se mişcă să-l pui într-o cuşcă. Ne e milă să vedem la gradina zoologică lei în cuşcă şi nici nu putem concepe să punem caiii în ţarcuri mici. De ce înţelegem că ei sunt făcuţi să alerge, noi, în schimb, ne băgăm singuri în cuşcă, chiar dacă e una confortabilă? Şi asta facem şi cu copiii noştri.

S-a specializat în Marea Britanie

Numele: Alexis-Virgil Cochino

Data şi locul naşterii: 15 august 1975, Braşov

Starea civilă: căsătorit, un copil

Studiile şi cariera:

În 2000 a absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş.

În 2010 devine medic specialist pediatru.

În 2012 obţine titlul de doctor în ştiinţe medicale şi specializarea în alergologie şi imunologie clinică.

Din septembrie 2012 până în martie 2013 este trust doctor (medic specialist) în cadrul Spitalului „The Great North Children’s Hospital“ din Marea Britanie.

Din martie 2013 este medic specialist în cadrul Institutului pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului „Alfred Rusescu“, din Bucureşti.

Locuieşte în: Bucureşti