Înainte vreme, actualul medic "de familie" era "de circă". Dacă te simţeai rău, mergeai la el, îi spuneai simptomele, te dezbrăca până la brâu, îţi punea stetoscopul rece pe piept, te ciocănea, cu arătătorul făcut cârlig, pe spate, îţi zicea să inspiri adânc şi să stai aşa, îţi lua pulsul şi tensiunea, te apăsa pe sub coaste, după care îţi scria o reţetă. Acum, te programezi la medicul de familie, îi spui ce te doare şi primul lucru - te trimite la laborator, pentru analize (sânge şi urină). Cu analizele te întorci, le evaluează (deşi laborantul ţi le scrie cu roşu pe cele care nu-s în parametrii stabiliţi) şi-ţi face trimitere către ecograf sau tomograf. Faci şi drumul ăsta, apoi te îndrumă spre un medic specialist: neuro, dacă te doare capul, internist dacă ai cu maţele, fizioterapeut dacă ai încheieturile uzate, oncolog, dacă ai vreo gâlmă pe undeva etc. şi abia aceştia îţi prescriu tratamentul.
Dacă eşti grăbit şi cu dare de mână, te duci direct la un laborator privat, la o clinică privată şi afli mai repede dacă mai merită să cheltuieşti cu medicii sau îţi rezolvi problemele cu cimitirul. Fiindcă, vorba unui prieten medic: noi îi tratăm pe pacienţi, dar numai Dumnezeu îi vindecă (sau nu).
Iar un sibian stabilit de mulţi ani în Germania se mira: "Când am plecat eu, erau două farmacii în centru - nr. 24 şi 25. Acum, de la Bulevard până în Piaţa Mare sunt zece. Chiar atât sunteţi de bolnavi, încât faceţi rentabile atâtea farmacii?" N-am avut replică.
* Prin anii '50 ai secolului trecut, securiştii îi "ridicau" pe "duşmanii poporului" noaptea, pe baza unor simple delaţiuni, uneori chiar anonime. Vecinii băgau de seamă a doua zi că X sau Y a dispărut din cartier, dar nu prea îndrăzneau să întrebe. Scriitorul-călugărit, evreu trecut la ortodoxie, Nicolae Steinhardt, scrie în Jurnalul fericirii că, în 1958, prietenii lui C. Noica, V. Voiculescu, Dinu Pillat, Sergiu Al-George, Alexandru Paleologu, Vl. Streinu au fost arestaţi. Chemat la Securitate, lui N. Steinhardt i s-a propus să fie martor al acuzării, în schimbul libertaţii. Evreul (încă nu se botezase!) a cerut trei zile de gândire. S-a dus la taică-său să-i ceară sfatul, iar acesta i-a zis: "Acceptând, vei avea zile liniştite şi nopţi cumplite, dacă nu vei depune mărturie împotriva prietenilor, vei avea nopţi liniştite şi zile cumplite." A înţeles, n-a acceptat târgul şi a fost băgat în boxă alături de ceilalţi, fiind condamnat la 12 ani muncă silnică, dar eliberat în 1964, odată cu toată lumea de burghezi şi intelectuali "duşmănoşi".
În zilele noastre, se pare că ne reîntoarcem la vechile apucături, oamenii fiind asmuţiţi unii împotriva altora, îndemnaţi să-şi "toarne" rudele, prietenii, colaboratorii, cunoscuţii, cu promisiunea că vor fi absolviţi de vină şi de pedeapsă. Simpla declaraţie a unui ins este suficientă pentru incriminarea altora, cărora li se pun cătuşe, băgaţi în dube şi duşi în arest, spre satisfacţia prostimii şi bucuria aşa-zişilor jurnalişti care nu fac altceva decât să pândească pe la porţi doar-doar apare încă un posibil puşcăriaş, pe care să-l înghiontească în coaste şi căruia să îi bage în gură microfoanele, cu veşnica şi tâmpita întrebare: "Sunteţi vinovat?", la care răspunsul e dinainte ştiut: "Nu!"
Am mai spus-o nu o dată: reintroduceţi pedeapsa cu moartea pentru delicte precum trădarea de ţară şi subminarea economiei naţionale, dar nu-i mai legaţi pe oameni înainte de a fi siguri că sunt vinovaţi!
