Obezitatea a devenit o problemă majoră de sănătate, cu o creştere exponenţială în ultimele două decade. Din fericire, lumea medicală evoluează de la o zi la alta, astfel că printr-o intervenţie chirurgicală minim invazivă pacienţii suferinzi pot, în doar câteva luni, să piardă zeci de kilograme.
Cui se recomandă
Există mai multe tipuri de intervenţii chirurgicale care vin în ajutorul pacienţilor suferinzi de obezitate. În funcţie de gradul de obezitate şi problemele de sănătate asociate acesteia, se recomandă un anumit tip de intervenţie. “Gastric sleeve” sau micşorarea de stomac este una dintre cele mai frecvente proceduri realizate la momentul actual, atât în România cât şi peste hotare.
Operaţia de micşorare a stomacului este o metodă mai nouă în România, însă, la nivel mondial, se practică de câţiva ani, astfel că se poate spune că a trecut proba timpului.
“Se recomană pacienţilor cu Indice de Masă Corporală (IMC) peste 35-40. Dacă pacientul suferă de diabet de tip II, recomandarea este şi la pacienţii cu IMC mai mic, de peste 30. A fi normoponderal înseamnă a avea acest indice între 20-25. Există studii pe loturi mari de pacienţi, care ne spun că regimurile şi dietele nu mai sunt eficiente când vorbim de obezitate morbidă. Chiar dacă pacienţii reuşesc să slăbească un anumit număr de kilograme într-o perioadă scurtă de timp, nu reuşesc să menţin acest trend şi câştigă din nou în greutate. Cu sigurană chirugia obezităţii nu este un moft, ci o necessitate”, susţine medicul Viorel Dejeu, specialist chirurg în chirurgia obezităţii .
Astfel, în urma acestei intervenţii, pacientului i se îndepărtează cu ajutorul unei tehnologii foarte avansate aproximativ 70-80 % din stomac. În limbaj medical mai precis vorbim despre o rezecţie gastrică verticală.
“Chirurgia a avansat foarte mult în ultimii 20 de ani, astfel că majoritatea intervenţiilor chirurgicale – inclusiv cea de micşorare a stomacului – se pot face minim-invaziv, laparoscopic. Prin câteva incizii milimetrice se introduc instrumentele chirurgicale şi camera video, în interiorul abdomenului. Recuperarea este mult mai rapidă faţă de intervenţiile clasice”, a afirmat dr. Viorel Dejeu.
Durata intervenţiei poate varia de la pacient la pacient. De la prima incizie până la ultima sutură la piele, în general media este de 45-60 de minute. Se adaugă timpul de pregătire preoperatorie, anestezică, supraveghere imediată postoperatorie. Pot fi şi situaţii când durează mai mult, fie datorită anatomiei mai dificile, fie datorită unor intervenţii anterioare.
Efectele operaţiei sunt extrem de benefice. În prima etapă este un război psihologic destul de intens, între obiceiurile alimentare vechi şi noua situaţie, dar în câteva săptămâni pacienţii reuşesc să câştige această bătălie. În sprijinul lor vine această procedură chirurgicală care acţionează prin două mecanisme principale. Primul este cel restrictiv: pacientul va ingera o cantitate mult mai mică de alimente şi se va simţi sătul mult mai devreme. Al doilea este cel hormonal: în stomac se formeaza anumiţi hormoni care printre altele stimulează apetitul, îndepărtând mare parte din stomac, concentraţia acestor hormoni scade. În concluzie, pacientul mănâncă mai puţin şi are apetit diminuat. Este o cârjă a voinţei”, a mai precizat medicul specialist în chirurgia obezităţii.
Ce spun studiile?
“Studiile bine fundamentate ne spun că rata de reîngrăşare este undeva la 15 %. Eşecul se datorează mai multor factori. În primul rând intervenţia nu este un hocus pocus, care se întâmplă făra participarea pacientului. În prima luna regimul trebuie respectat cu stricteţe. În perioada ce urmează este important ca pacientul să se rezume la cele trei mese principale ale zilei. Chiar dacă are un stomac mai mic, dacă mănâncă de 6 ori pe zi, în loc de trei, va reuşi să suplinească volumul mic al noului stomac.
Un alt motiv pentru care se pot înregistra eşecuri este selecţia deficitară a pacienţilor care pot beneficia de aceste intervenţii. Dacă pacienţii prezintă tulburări de alimentatie de ordin psihologic sau psihiatric, ei trebuie echilibraţi din acest punct de vedere şi pe urmă se efectuează intervenţia. Nu in ultimul rând, tehnica chirurgicală inadecvată poate constitui o cauză a eşecului. Există posibilitatea ca noul stomac să se dilate (de regulă nesemnificativ de mult), dar daca tehnica chirurgicală a fost corespunzătoare şi pacientul compliant, rata de eşec este mică”, a precizat Viorel Dejeu, specialist chirurg în chirurgia obezităţii.
Costuri ridicate
Problema costurilor este una sensibilă, fie că vorbim despre spitalele de stat, unde costurile pot trece de 3.000 de euro, fie că vorbim despre clinicile private unde costurile pot fi chiar duble. Aceste intervenţii se efectuează cu ajutorul unor instrumente speciale care sunt foarte costisitoare. Din cauza finanţării precare a sistemului medical, acestea nu pot fi încă decontate de CNAS.
“În condiţiile în care un spital primeşte 1500-1800 de lei pe pacient tratat, nu are cum să achite 2-3 mii de euro pentru pachetul de instrumente necesar unui pacient. Ceea ce se primeşte de la casa de asigurări poate să acopere doar 10 % din totalul necesar. Au fost mai multe încercări la nivel naţional, de a reglementa acest subiect, dar, din câte ştiu, s-au soldat cu eşec”, a punctat dr. Viorel Dejeu.
Pacienţii diagnosticaţi cu obezitate morbidă dezvoltă foarte multe patologii asociate care necesită tratament cronic, costisitor, încărcând foarte mult sistemele de sănătate.
Este cunoscut faptul că pe termen lung este mai rentabil pentru un sistem de sănătate să acopere cheltuielile unei astfel de intervenţii, decât să acopere costurile tratamentelor cronice ale patologiilor cauzate de obezitate.
“Din păcate, în România, lipseşte viziunea pe termen lung. Încă mai punem bazele. Să privim însă la partea plină a paharului. Există, încă, specialişti bine pregătiţi care pot să trateze această problemă de sănătate dupa ultimele standarde internaţionale”, a concluzionat medicul Viorel Dejeu.
