Stresul cotidian dat de insecuritatea locului de muncă, de grija zilei de mâine şi a ratelor bancare devine tot mai acut, interferând adeseori cu viaţa de familie, nelăsându-ne să ne bucurăm din plin de momentele petrecute alături de cei dragi. Adeseori, atunci când suntem alături de ei, mintea noastră este focalizată încă asupra unor probleme de muncă nerezolvate sau a unor întâmplări care ne-au afectat peste zi şi asta ne face să fim indispuşi, irascibili sau absenţi, exteriorul social influenţând interiorul familial.

Trecutul nu-l putem modifica iar viitorul nu s-a petrecut încă.

Mintea noastră este adeseori ancorată în trecut, trăind neîmpăcarea evenimentelor ce s-au petrecut deja sau se raportează cu anxietate la evenimentele viitoare. Doar că, trecutul nu-l mai putem schimba iar viitorul înca nu s-a petrecut, toate acestea nelăsându-ne de fapt să ne trăim cu plenitudine prezentul.

Cum am putea să ne detaşăm de grijile zilnice?

Toate acestea îmi aduc aminte de povestea "copacului grijilor".

Se spune că un om voia să-şi repare acoperişul casei şi găseşte un dulgher care era tare harnic şi vesel. Toată ziua cânta şi râdea fiind o plăcere să stai în preajma lui. Într-o zi se duce omul să vadă cum avansează lucrarea şi când colo, spre surpriza lui, îl găseşte pe meşter nervos, trântind şi bufnind.

Uimit omul nostru îi spune:

- Ce s-a întâmplat cu tine meştere?

- Lasa-mă că tare supărat sunt... mi s-a stricat fierăstrăul circular.

- Păi bine omule, decât să te enervezi aşa, mai bine apucă-te de altceva.

- Păi dacă nu debitez materialul nu pot face altceva.

- Uite, noi cei din NLP avem o vorbă: „Nu te focaliza pe problemă, ci focalizează-te întotdeauna pe soluţii". Drept care hai sa căutăm soluţii: Te-ai gandit să mergi să închiriezi unul?

- Păi de ce să închiriez, zise meşterul, dacă mai am unul acasă!

- Atunci e şi mai simplu, du-te acasă şi adu-l!

- Da, dar eu stau în suburbii şi până mă duc şi mă întorc trece toată ziua.

- Uite, decât să te văd aşa îmbufnat şi nervos, te duc eu cu maşina până la tine acasă şi apoi te aduc înapoi.

Zis şi făcut. Pleacă ei la drum, ajung la om acasă, intră în curtea din faţa casei, moment în care meşterul îşi cere scuze, se apropie de unul din copacii din curte unde se apucă să facă nişte mişcări ciudate, după care se reapropie şi-l invită în casă! Intră în casă şi deodată pare a fi meşterul pe care-l ştia din totdeauna. Vesel îşi sărută nevasta, îşi aruncă copii până la grindă, apoi îşi ia sculele şi ies din casă.

Când ies, se apropie din nou de copac, face iar niste mişcări ciudate după care urcă în maşină şi se pornesc la drum.

Omul nostru mirat îl întreabă:

- Meştere, ce s-a întâmplat de te-ai schimbat aşa deodată?

- A... păi ai văzut copacul acela din curte?

- Da, cel în faţa căruia ai făcut tot felul de semne...

- Păi acela este copacul grijilor. M-a învăţat tata, care a învăţat de la tatăl lui, ca atunci când vin acasă, pentru a mă putea bucura cu adevărat de familie, să-mi agăţ acolo, în crengile lui, toate grijile şi supărările de peste zi. Iar când plec de acasă pot să merg să mi le iau înapoi. Dar ştii ce este cel mai curios? Niciodată nu mai găsesc tot atât de multe câte am lăsat....

Multe din lucrurile care ne afectează pe moment se pot dovedi în timp lipsite de importanţă.

Voi aveţi un copac al grijilor?

Dacă nu, este simplu: Dacă locuiţi la casă alegeţi-vă un astfel de copac, iar dacă locuiţi într-un apartament, puteţi alege un loc din cuierul de la intrare pe care să nu mai agăţati pe viitor haine, astfel încât acel loc să devină locul de agăţat grijile. Când ajungeţi acasă, faceţi efectiv gestul ca şi cum v-aţi lua de pe umeri problemele care vă apasă şi agăţaţi-le în cui. Poate o ceartă cu şeful, un control la firmă, poate degetul ridicat de un alt şofer din trafic... Şi agăţaţi-le pe toate acolo pentru a putea trăi din plin bucuria de a fi cu cei dragi. Dacă peste timp gândurile se mai duc la problemele de peste zi înseamnă că nu le-aţi agăţat bine şi mai daţi o fugă la copac sau cuier să le mai agăţaţi încă odată sau de câte ori este nevoie astfel încât, dacă veţi avea răbdare şi perseverenţă în aplicarea acestei tehnici veţi reuşi să vă educaţi mintea să se detaşeze de problemele care interferează cu viaţa de familie. Nu ştiu cât timp vă va lua şi nici voi nu puteţi şti acest lucru, dar ştiu cu siguranţă că va veni un moment, poate mai târziu sau chiar mai repede decât vă aşteptaţi, când acest lucru se va petrece.

Voi ce tehnici folosiţi pentru a vă detaşa de grijile zilnice?

Aştept cu acelaşi interes răspunsurile şi opiniile voastre!

Până la următoarea reîntâlnire vă urez să fiţi prezenţi în viaţa voastră!