La Ministerul Sanatatii se coace o licitatie care s-ar putea lasa cu „marfa proaspata” in galantarele DNA. Este vorba despre implementarea unui sistem informatic de telemedicina pentru zonele rurale care nu au acces la servicii specializate de ingrijire medicala, un proiect cu care ar trebui sa se impauneze bilantul de ministru al lui Nicolae Banicioiu. Ideea desigur ca este foarte binevenita, mai ales la halul in care se afla sistemul sanitar prin satele patriei.
Insa nu proiectul in sine a ridicat deja suspiciuni, ci suma de-a dreptul fabuloasa pusa la dispozitie de catre Ministerul Sanatatii, de la bugetul de stat, pentru implementarea sistemului IT. Adica nu mai putin de 17,6 milioane de euro, in conditiile in care specialistii din domeniu sustin nu numai ca softurile care ar trebui achizitionate deja exista, dar mai ales ca, oricum ai lua-o si oricat de generosi ar fi coordonatorii proiectului, pretul total tot nu ar avea cum sa sara de cel mult 4 -5 milioane de euro.
„Alba neagra” cu softurile
Deci toate bune si frumoase, uite ca Ministerul Sanatatii se zbate sa cheltuie banii intr-un scop nobil, si anume imbunatatirea ingrijirilor medicale pentru tarani. Numai ca, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, cei din spatele acestei licitatii par sa nu fi tinut deloc cont de faptul ca exista softuri de telemedicina deja realizate si, culmea, chiar finantate pe axa de cercetare din cadrul Programului Operational Sectorial Cresterea Competivitatii Economice – POS CCE! Deci, inca de la intocmirea caietului de sarcini, cei care arunca din nou cu banii de la Sanatate in stanga si in dreapta ar fi trebuit sa ia in calcul acest „amanunt” esential.
Mai ales ca sunt multe entitati start-up de la noi, chiar IMM-uri care au dezvoltat softuri de telemedicina functionale. Si care, daca nu ne dau banii afara din casa, ar trebui doar conectate la SIUI, adica softul de la Casa Nationala de Sanatate. Care, fie vorba intre noi, tot cu cantec a fost cumparat pe bani multi si a carui functionalitate multi inca asteapta sa fie dovedita. Insa marea surpriza este reprezentata de pretul acestor softuri deja existente. Deci, domnilor de la Ministerul Sanatatii care ati pregatit nu mai putin de 17,6 milioane de euro pentru acest proiect, ghici cu cati bani s-au dezvoltat pe cercetare softuri de telemedicina? Cu doar 200.000 de euro! Buget in care a intrat si managementul de proiect, promovarea si absolut toate cheltuielile aferente si uite ca a functionat cum nu se poate mai bine. Pentru ca, desi cercetatorii sunt platiti cu sume execrabil de mici, uite ca tot reusim performante de nivel international. Mai mult, aplicatiile de telemedicina nu sunt vreo noutate absoluta si deci costisitoare, ele functionand la nivel international de peste 10 ani.
4,5 este egal cu 17,6?
Dar pana la sfarsitul lunii, cand se vor anunta castigatorii licitatiei, deja s-au facut calcule pentru a se lamuri cum a reiesit suma alocata proiectului, de nu mai putin de 17,6 euro. Insa socoteala de la Ministerul Sanatatii pare sa nu se potriveasca deloc cu a celor care au fost sesizati cu privire la suspiciunile ridicate de catre licitatie. Oricat ai umfla, de bun simt, preturile de pe piata libera. Astfel, dupa cum sustin sursele noastre, un soft nu are cum sa coste mai mult de 500.000 de euro, orice ai face. Daca mai adaugi un cost de training de 1.000 de euro de persoana, cu toate ca se poate face foarte bine si cu doar 500 de euro, ajungi la 920.00 de euro. Iar echipamentele mai pot costa 1,5 milioane euro. Sau hai sa rotunjim la doua milioane. Insa nici asa, adunand toate cheltuielile reale, nu se strang mai mult de 4,5 milioane euro, maximum 5 milioane. Asa ca se vor pune multe intrebari despre cum s-a ajuns la darnicia de a pune la bataie 17,6 milioane de euro. Totul sub vesnicul pretext ca initiatorii sunt intarziati cu calendarul si proiectul trebuie musai finalizat pana la sfarsitul lui 2015. Cu speranta desarta ca nu se va baga de seama ca tot ce s-a lansat din sectiunea 2007-2013 sunt bani ramasi necheltuiti pentru ca nu s-au atras fonduri europene nerambursabile si se doreste acum sa recuperarea a tot ce nu s-a facut in sapte ani. Si uite pentru ce se baga la inaintare proiecte strategice de valori imense, dar care nu justifica preturile unitare absolut deloc.
