Pentru ca legumele să ajungă la dimensiunile standard impuse de marii comercianți și pentru că vor să scape de dăunători, mulți producători folosesc îngrășăminte sau stimulatori de creștere chimici
Micii producători se luptă să intre în marile magazine, având astfel garanția că au unde să vândă marfa la un preț convenabil. În schimb, condițiile draconice impuse de retaileri îi determină pe mulți agricultori să folosească agenți chimici care forțează creșterea legumelor și le ferește de dăunători . Rezultatul nu va fi însă neapărat pe placul consumatorilor: la maturitate, legumele sunt tari și fără gust. Cu toate acestea, nu este o regulă că marfa din marile magazine ar fi mai „nesănătoasă” decât cea de la piață, cu atât mai mult cu cât și agricultorii care vând în piețe au deprins „metoda de lucru”. Prezența pesticidelor poate fi demonstrată doar de analize de laborator.
Astfel, nu se pot identifica fructele și legumele „injectate” doar căutând eventuale pete pe coajă sau verificând dacă au codița verde. „Roșia verde este pusă la frig chiar și trei luni, i se dă un gaz de coacere și codița rămâne verde și pare sănătoasă. Însă, roșia forțată la coacere nu are gust și aromă și este tare”, explică Simion Bob, președintele Cooperativei Agricole Someșul Mic, care reunește o mână de producători din localitățile clujene Apahida și Jucu.
Nici forma legumelor și a fructelor nu oferă indicii clare cu privire la conținutul de chimicale. Spre exemplu, roșiile cu țugui au fost înfierate în ultima vreme pe motiv că acea excrescență ar fi rezultatul folosirii unor stimulatori de creștere. Aceștia sunt utilizați în sere și solarii, unde nu ajung albinele ca să facă polenizarea. Astfel, în cazul roșiilor timpurii cu țugui este posibil să se fi utilizat stimulatori. Însă, există și soiuri timpurii cu această formă, cum este cel bulgăresc Prekos.
Roșii de șapte centimetri și castraveți de cinci
În ultimele luni, marile lanțuri de magazine au devenit tot mai deschise față de horticultorii români, preluând cantități din ce în ce mai mari de fructe și legume. Însă, marfa românească reprezintă circa 10-20% din totalul vânzărilor, supremația fiind deținută de importuri. Unul dintre motivele pentru care fructele și legumele românești nu își găsesc loc în supermarketuri este că retailerii impun norme stricte privind calitatea, cum ar fi dimendiunile legumelor. Există și alte cerințe pe care trebuie să le îndeplinească agricultorii. Retailerii cer ca legumele să le fie livrate la o temperatură de circa 4-8 grade Celsius.
Părerile sunt împărțite între producători
„Condițiile impuse de supermarketuri ne omoară și arată clar că nu se dorește ca micii producători să intre pe piață. Ni se cer castraveți cu diametrul de 3-5 cm, roșii de 7 cm. La roșiile Cherry, diametrul cerut este de doi cm, iar tomatele trebuie ambalate în caserole”, ne-a declarat Mircea Croitoru, legumicultor din „patria roșiilor” de la Matca, județul Galați.
Pe de altă parte, câțiva producători clujeni au demonstrat că, dacă se asociază, cerințele supermarketurilor devin mai ușor de îndeplinit. Un grup de producători din Cluj a avut puterea să construiască și un centru de stocare și răcire a produselor. Pentru că afacerile le merg bine, clujenii aproape că au triplat suprafața cultivată, care a ajuns la 70 de hectare în 2014 și livrează săptămânal 30 de tone de legume, în valoare de circa 35-40.000 de lei. Prețurile oferite de supermarket sunt mai bune decât cele plătite de samsarii care umplu piețele ardelene.
În schimb, la Matca, oamenii nu se asociază pentru că amintirea CAP-ului le dă fiori reci pe șira spinării, astfel că rămân la mâna intermediarilor.
