La deschiderea conferinței, prof. univ. dr. Valeriu Stoica, profesor la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, le-a vorbit celor prezenți despre asemǎnarea dintre profesia de medic și jurist, dar a specificat și faptul cǎ ȋntȃlnirea de la Palatul Camerei de Comerț și Industrie a României, din București este o bunǎ oportunitate de a dezbate pe larg proiectul de lege privind malpraxisul medical:

„Ministerul Sǎnǎtǎții a lansat ȋn dezbatere publicǎ un proiect de modificare a Legii Sǎnǎtǎții. Aceastǎ dezbatere este foarte oportunǎ deoarece existǎ speranța ca ȋn urma acestei dezbateri de azi sǎ existe propuneri reale pentru reglementǎrile din lege. Nu cred cǎ existǎ alte profesii ȋn afarǎ de cea de medic și jurist care sǎ se poatǎ lǎuda cǎ urmǎresc omul de la naștere pȃnǎ la moarte. Mai mult, existǎ numeroase interferențe ȋntre cele douǎ profesii. Existǎ o solidaritate ȋntre ele și nu mǎ refer doar la rǎspunderea pentru malpraxis medical ci și la elementele de prevenție deoarece prevenirea este mai importantǎ decȃt sancțiunea.”

Specialistul a mai explicat și faptul cǎ ȋn cazul unei acuzații de malpraxis, culpa medicalǎ trebuie doveditǎ: „Victima trebuie sǎ demonstreze cǎ medicul nu a fǎcut tot ceea ce trebuia sǎ facǎ potrivit standardelor profesiei. Neexecutarea este cea care trebuie doveditǎ, iar dacǎ se dovedește se naște prezumția de culpǎ a medicului”, a continuat prof. univ. dr. Valeriu Stoica.

Totodată, prof. univ. dr. Ion Turcu, autorul lucrării „Dreptul sănătății. Frontul comun al medicului și juristului”, a atras atenția că „Malpraxisul medical este un comportament neglijent, inadecvat sau incompetent. Medicina este științǎ și conștiințǎ, o științǎ imensǎ care se ȋmbogǎțeste ȋn fiecare zi. Este nemărginitǎ posibilitatea de a se critica actul medical, fǎra a se ține cont cǎ medicul acționeazǎ ȋntr-un timp limitat. De asemenea, este necesarǎ o mai bunǎ ȋnțelegere ȋntre medici și juriști. Magistrații trebuie sǎ dovedeascǎ o cunoaștere mai aprofundatǎ a problemelor medicilor, iar medicii trebuie sǎ ȋși cunoascǎ mai bine drepturile. Medicul rǎspunde ȋn caz de imprudențǎ sau neglijențǎ motiv pentru care trebuie sǎ ȋși ia toate mǎsurile de precauție pentru a preveni riscurile.”

În ceea ce privește responsabilitatea actului medical și răspunderea penală a medicului, Procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,Camelia Sutiman, a explicat celor prezenți la conferința „Malpraxis medical – cauze și soluții juridice” care sunt motivele pentru care un medic poate rǎspunde penal: „Aceastǎ formǎ de rǎspundere juridicǎ intervine ȋn situația ȋn care medicul comite o faptǎ precum: uciderea din culpǎ – cȃnd nerespectarea normelor de tratament sau a tehnicilor operatorii au drept urmare moartea pacientului; ȋnlesnirea sinuciderii; exercitarea fǎrǎ drept a unei profesii; eutanasierea unui pacient; divulgarea secretului profesional; culpa profesionalǎ prin nepregǎtire, nepricepere, acordarea unei asistențe medicale neadecvate; aplicarea unei medicații la persoane care au prezentat intoleranțǎ la anumite substanțe; expunerea unui pacient la niște proceduri care nu necesitau urgențǎ - aceastǎ culpǎ este dificil de probat dacǎ pacientul a fost informat corespunzǎtor asupra riscurilor la care se supune; culpa prin neglijențǎ, neatenție, superficialitate, neluarea corectǎ a anamnezei; injectarea unor medicamente expirate sau utilizarea de aparaturǎ nesterilizatǎ.”

La rȃndul sǎu, prof. univ. dr. Ion Turcu a menționat cǎ ȋn condițiile ȋn care formularele privind consimțǎmȃntul pacientului nu prevǎd toate elementele cuprinse ȋn legislația actualǎ, personalul medical poate fi sancționat: “Medicul trebuie sǎ realizeze consimțǎmȃntul pe temeiuri reale. Ȋn caz contrar, culpa este clarǎ iar la proces se va stabili rǎspunderea medicului, iar acesta nu va scapa de sancțiune”.

În continuare, Judecătorul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, jud. dr. Aida Popa, a explicat ce anume reprezintǎ noțiunea de malpraxis și a vorbit despre răspunderea penală a unor medici în jurisprudența actuală a instanțelor judecătorești: Ceea ce ține de noi este sǎ acceptǎm faptul cǎ suntem imperfecti și liberi, iar fiecare dintre noi, fie cǎ suntem medici, magistrați, avocați, sau avem alte profesii, avem de ȋnvǎțat ȋn fiecare zi ȋn care trǎim spectacolul pe care ȋl oferǎ viața. Noțiunea de malpraxis este specificǎ domeniului medical, iar cu referire la activitatea profesionalǎ aceasta s-a extins și la avocați, notari, procurori etc. Legea definește malpraxisul ca fiind eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului.”

În ceea ce privește consimțământul informat al pacientului și tipurile de culpă medicală, Avocatul Monica Livescu a prezentat care sunt aspectele răspunderii juridice pentru culpa și eroarea medicală, dar și care sunt ȋmprejurǎrile care înlăturǎ vinovăția medicului. Astfel, av. Monica Livescu a reamintit faptul cǎ semnarea unui consimțǎmȃnt de cǎtre pacient este o obligație prevazutǎ de legea ȋn vigoare dar și cǎ art. 649 din Lege prevede cǎ un astfel de consimțǎmȃnt scris nu este necesar ȋn orice situație, ci atunci decȃt este vorba despre o metodǎ de tratament ce implicǎ o situație de risc. „Se rǎspunde pentru cea mai ușoarǎ culpǎ, iar elementele cumulative care condiționeazǎ forma de rǎspundere sunt: fapta ilicitǎ, vinovǎția, prejudiciul și raportul de cauzalitate ȋntre prejudiciu și fapta ilicitǎ.”

La rȃndul sǎu, av. Dan Rareș Rǎducanu a discutat despre analiza jurisprudenței CEDO cu privire la punctul nevralgic al practicii medicale: malpraxisul. Ȋn acest sens, Dan Rareș Rǎducanu a subliniat cǎ: „Legea 95/2006 este salutatǎ de CEDO. Astfel existǎ niște prevederi legale clare ȋn practica judiciarǎ ȋn ceea ce privește stabilirea și constatarea actelor de neglijențǎ medicalǎ”.

Prezentă la eveniment, Prof. dr. Monica Pop, managerul Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice București, a declarat că orice pacient care ajunge ȋn sala de operații, trebuie sǎ fie conștient de riscurile la care se expune: „Orice om bolnav care ajunge pe o masa de operație trebuie sǎ știe cǎ existǎ riscul sǎ moarǎ. Expresia potrivit cǎreia pacientul este „ȋn afara oricǎrui pericol” este absurdǎ. Și din cauza unui dinte scos un pacient se poate ȋmbolnǎvi și poate sǎ moarǎ.”

Managerul Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice București a subliniat faptul cǎ medicii nu sunt apǎrați, iar acesta este unul dintre motivele pentru care aceștia aleg sǎ pǎrǎseascǎ țara: „Asigurǎrile de malpraxis sunt exclusive, iar asiguratorii niciodatǎ nu or sǎ plǎteascǎ ceva. Foarte multe boli sunt excluse din asigurare. Propunerea mea cǎtre Ministerul Sǎnǎtǎții este ca aceste contracte de malpraxis pe care le plǎtim ȋn fiecare an sǎ fie fǎcute ȋn parteneriat. Juriștii Ministerului Sǎnǎtǎții cu spitalul sǎ facǎ un parteneriat. Contractul trebuie fǎcut cu juriștii, medicii și nu unilateral de cǎtre societatea de asigurǎri, asa cum se intampla acum.”

De asemenea, consimţămȃntul medical informat a apărut din nevoia de a elimina vulnerabilitatea relaţiei medic-pacient, prin implicarea directă a bolnavului în ceea ce priveşte decizia terapeutică. In acest sens, conf.univ.dr Laurențiu Belușicǎ, șeful secției de Chirurgie Generală din cadrul Spitalului M.A.I. „Dimitrie Gerota” din București a explicat ca: „Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, asupra intervenţiilor medicale propuse, aupra riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, alternativelor existente la procedurile propuse, asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale. Toate aceste informaţiile trebuie date pacientului utilizȃnd un limbaj respectuos, explicit, complet și asistat.”

Conf.univ.dr Laurențiu Belușicǎ le-a vorbit celor prezenți ȋn salǎ despre absoluta necesitate a unui consimțǎmȃnt informat: “Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din afara unităţii medicale. Ȋn ceea ce privește consimțǎmȃntul informat pentru intervențiile chirurgicale pacientul are dreptul de a refuza o intervenţie chirurgicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia luată. Responsabilitatea medicului este de a explica pacientului consecinţele refuzului aplicării actului medical. Informarea deficitară, cu lacune sau omiterea expunerii unor situaţii probabile ce ar putea schimba decizia terapeutică poate aduce prejudicii medicului prin acuzare de malpraxis, chiar dacă rezultatul este un succes.”

In aceeași notă, Dr. Sorin Pǎun, medic primar chirurg, specialitatea Chirurgie Generală, la Spitalul Clinic de Urgență București prezent la conferința “Malpraxis medical – cauze și soluții juridice” le-a vorbit celor prezenți ȋn salǎ despre comunicarea medic-pacient dar și despre aspectele care pot exclude culpa medicalǎ: „Responsabilitatea medicalǎ ȋn caz de malpraxis cuprinde rǎspunderea disciplinarǎ, rǎspunderea civilǎ și rǎspunderea penalǎ, fǎrǎ ca vreuna dintre cele trei sǎ se substituie celeilalte. La Colegiul Medicilor se desfǎșoarǎ o analizǎ profesionalǎ a actului medical, iar membrii comisiei discutǎ despre o eroarea medicalǎ pe care un medic a comis-o. Ȋn cazul unei acuzații de malpraxis un medic are trei cǎi de apǎrare: comisia de malpraxis, comisia de disciplinǎ a Colegiului Medicilor și justiția. Decizia Colegiului Medicilor este o decizie orientativǎ spre deosebire de expertiza medico-legalǎ care oferǎ explicații clare, iar ȋn urma acesteia magistrații iau o decizie obiectivǎ.”

Evenimentul a adus față în față, in premieră pentru România, specialiști din domeniul juridic (procurori, judecători, avocați) și din cel medical, într-o dezbatere cu privire la o problemă arzătoare pentru medici și interesantă pentru mediul juridic: malpraxisul medical.

Conferința „Malpraxis medical – cauze și soluții juridice” a fost organizatǎ de Sanatatea Media Group și Societatea de Științe Juridice, în parteneriat cu Camera de Comerț și Industrie a României.

Sursa