"Leziunile măduvei spinării au fost, mulţi ani, un tip de patologie cu rată crescută de deces sau de deficite neurologice permanente, devastatoare pentru pacient. În ultimul timp, s-au realizat progrese remarcabile, care au permis creşterea ratei de supravieţuire şi scăderea gradului de dizabilitate după astfel de leziuni. Majoritatea acestor pacienţi, cel mai frecvent victime ale accidentelor rutiere, rămân cu grade variabile de handicap motor, şi nu numai. Cercetările actuale se concentrează pe găsirea unor soluţii medicale care să stimuleze reducerea, chiar dispariţia handicapului restant, cu redarea funcţionalităţilor organismului",

a mai spus prof. dr. Dafin Mureşanu, preşedintele Societăţii de Neurologie din România şi al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii.

Potrivit dr. Mureşanu, progresul celor peste 20% de cazuri recuperabile dintre cele de paralizie se datorează posibilităţii diagnosticării şi tratamentului rapid al complicaţiilor ce pot apărea după o leziune medulară.

Pe de altă parte, arată medicul, cei mai mulţi pacienţi care supravieţuiesc unui traumatism vertebro-medular decedează ulterior din cauza complicaţiilor care apar - în special bronhopneumonii, embolii pulmonare, septicemii şi insuficienţă renală.

Totodată, se remarcă o rată crescută a suicidului printre pacienţii cu leziuni medulare, în special la cei mai tineri de 25 ani, a mai spus preşedintele Societăţii de Neurologie.

"Recunoaşterea şi tratamentul adecvat al complicaţiilor creşte foarte mult rata de supravieţuire, la doi ani de la un traumatism vertebro-medular, în peste jumătate din cazuri. De asemenea, s-au îmbunătăţit mult metodele de recuperare medicală, fiind, în prezent, clinici specializate în reabilitarea după un traumatism vertebro-medular. Perfecţionarea unor tratamente specifice în faza acută a unei leziuni medulare va stimula foarte mult recuperarea acestor pacienţi",

a mai spus profesorul Dafin.

Potrivit statisticilor, cele mai multe traumatisme ale măduvei spinării apar la persoanele tinere şi sănătoase.

"Bărbaţii cu vârsta cuprinsă între 15 si 35 de ani sunt cel mai frecvent afectaţi, iar asta este relativ usor de explicat, ştiindu-se faptul că peste 50 la sută dintre traumatismele vertebro-medulare sunt cauzate de accidente rutiere, aproximativ 8%, de accidente sportive, şi aproximativ 5%, de violenţa fizică. În ceea ce priveşte rata mortalităţii, aceasta este mai mare la copiii mici cu astfel de leziuni. Vârstnicii afectati de osteoporoză au un risc mai mare de apariţie a leziunilor vertebro-medulare",

a mai spus preşedintele Societăţii Române de Neurologie.

Specialiştii susţin că, în contextul unei leziuni cerebrale, există o capacitate mai mare de regenerare, aceasta manifestandu-se atât în leziunile acute, de tipul accidentului vascular cerebral şi al traumatismului cerebral, cât şi în leziunile lent progresive, neurodegenerative, de tipul tulburărilor neurocognitive.

"Ce ştim clar este că sistemul nervos este într-o transformare permanentă, determinată atât de nevoia de învăţare şi adaptare, cât şi de vindecarea unor leziuni. Ba chiar mai mult, am înţeles că aceste procese nu duc întotdeauna la rezultate pozitive, ci pot avea uneori şi ecou negativ - plasticitate patologică. Capacitatea de regenerare există peste tot în sistemul nervos, dar la intensităţi diferite. Creierul, de exemplu, se regenerează mult mai activ decât măduva spinării. Cu cât vom înţelege mai corect mecanismele complexe endogene ce stau la baza acestor procese, cu atât vom putea genera un efect terapeutic mai bun",

a explicat prof. dr. Dafin Mureşanu.

La nivel mondial, reducerea substanţială a efectelor pe care le au leziunile cerebrale sau ale măduvei spinării sunt o preocupare constantă a cercetătorilor. Noile descoperiri în domeniu se numără printre temele de dezbatere ale celei de-a XI-a conferinţe anuale a Academiei Mondiale Multidisciplinare de Neurotraumatologie (ANM), care va avea loc, luna aceasta, în Turcia.