Poţi ghici asta şi după zâmbetul larg, perfect, înainte de a afla că împart la cabinetul pe care îl conduc preocuparea pentru sănătatea orală, iar acasă, alături de fiica lor, Alesia, pasiunea pentru călătorii, muzică şi dans. Şi pentru oameni, cărora le-au dedicat multe proiecte sociale, în special de prevenţie. Am discuta cu ei despre starea sănătăţii orale a moldovenilor, despre ceea ce este necesar să facem pentru a nu avea problemele majore şi despre educaţia pentru sănătate, care ar trebui să fie începută de timpuri, încă din copilărie. Cristina şi Afshin Radmehr sunt manager, respectiv medic titular la cabinetul stomatologic Denta Max din Iaşi.
-- Statisticile arată că românii folosesc rar pasta de dinţi şi că îşi schimbă periuţa la doi ani, cel mai devreme. Este adevărat? Ce ne puteţi spune din practica de cabinet?
Cristina Radmehr – Este adevărat şi foarte grav! Nu spun trist, ci grav! Românii nu sunt prea prietenoşi cu periuţa şi pasta de dinţi. Nu mai vorbesc despre alte lucruri pe care le-ar putea avea mereu la îndemână.
Afshin Radmehr – Conform statisticilor, există mari probleme pe partea de igienă orală. Îmi pare rău să spun, dar oamenii, în special în mediul rural, nu se spală pe dinţi. Este incredibil să afli că o periuţa de dinţi se înlocuieşte o dată la doi ani. De aici vin şi tot felul de probleme şi mă refer la afecţiunile dentare. Este foarte greu de crezut, dar aşa este.
-- Care sunt cauzele care au condus la o astfel de situaţie?
Cristina Radmehr – Lipsa educaţiei, clar! Nepăsarea, acel Lasă că mie nu mi se întâpmă nimic. Ba se întâmplă! Sănătatea nu este o prioritate a românilor.
Afshin Radmehr – Lipsa preocupării pentru sănătatea orală, fiindcă şi de asta putem vorbi. Nu poţi să fii impecabil la exterior şi când deschizi gura să schimbi orice părere în jur. Este de preferat ca tinerii frumoşi să aibă şi un zâmbet frumos. Oamenii nu îşi dau seama cât de important este un simplu periaj.
-- Unde greşesc la periaj?
Afshin Radmehr – La modul în care se face periajul. Majoritatea folosesc o tehnică incorectă, ceea ce nu face decât să accentueze problemele.
-- Acestea să fie motivele pentru care aţi pus la punct un plan de educaţie orală în rândul copiilor? Cum a început povestea?
Cristina Radmehr – Acestea şi multe altele sunt motivele. Totul a început cu un răspuns la o cerere de sprijin. O cunoştinţă de-a noastră, voluntar la Centrul “Sf.Marina” al Fundaţiei Solidaritate şi Speranţă, mi-a cerut ajutor pentru o copilă aflată în grijă. Micuţa avea probleme şi nu avea cine să o însoţească la cabinet. Legislaţia nu permite unui minor să ajungă singur la medic, ci trebuie să fie însoţit. Ne-am oferit şi am mers cu echipa noastră la centru. Am consultat copila, dar şi pe mulţi alţii şi am constatat că aveau multe probleme, de la tehnici folosite greşit până la carii şi altele. Aşa a venit prima oră de profilaxie, la copiii fără posibilităţi.
-- Cum aţi continuat?
Cristina Radmehr – Ne-am dat seama că degeaba faci prevenţie la vârste mari şi că dacă vrei să ai rezultate este neapărat să începi de la cei mici. Ar fi nevoie de ore suplimentare de educaţie sanitară la şcoală, aşa cum sunt opţionalele. În România, gradul de educaţie sanitară este foarte redus.
Afşhin Radmehr – Copiii copiază părinţii în orice şi ce va face mama şi tata va face şi cel mic. Dacă părintelui îi pasă de sănătate, are o atitudine corectă, foloseşte periuţa şi pasta de dinţi şi merg şi mai departe, aţa dentară şi duşul bucal, atunci şi cel mic va face la fel. Dacă în casă nu există astfel de preocupări, degeaba faci prevenţie. Se prinde greu! Este vorba despre obişnuinţă. Un copil învăţat să facă seara periaj dentar nu se va simţi bine dacă nu va urma procedeul frecvent. Este ca şi cum ar adormi îmbrăcat cu un costum sau în uniforma de la şcoală.
-- Cum aţi continuat proiectul?
Cristina Radmehr – Am primit tot mai multe solicitări şi am mers în grădiniţe şi şcoli cu întreaga noastră echipă. Am început să lucrăm cu cei mici, să le explicăm tehnicile corecte, să le povestim despre dinţişori, despre ce boli pot apărea. Ca de obicei în lucrul cu cei mici am folosit jocul. Studenţii noştri aflaţi la intership la cabinet au venit cu metode inedite -- am modelat dinţişori din plastilină, i-am invitat pe copii la concursuri de desene despre Zâna Măseluţă. I-am premiat pe toţi, iar cei mai isteţi au primit şi bonus. Nu am ajuns încă pe zona rurală, unde ar fi mare nevoie, dar este timp pentru orice. În mediul urban sunt mai multe cabinete şi părinţii au o mai mare deschidere, dar la sate situaţia este foarte gravă.
-- Şi s-au văzut rezultate?
Cristina Radmehr – Da, s-au văzut. Copiilor le place şi ne aşteaptă cu drag. Şi noi suntem bucuroşi când lucrăm cu ei. Prind foarte repede. Nu am ajuns încă în licee. Am luat proiectul pe etape, de la vârste foarte mici. În joacă totul este mai uşor, chiar şi educaţia orală.
-- La adulţi cum se poate face prevenţie? De ce ajung mai greu la cabinet?
Afşhin Radmehr-- Lipsa de educaţie, în primul rând, apoi de bani. Sunt şi oameni care nu au posibilitate materială pentru a susţine un tratament stomatologic. Casa de Asigurări decontează un plafon foarte mic care ţie, ca medic, nu îţi permite să faci prea multe. În alte ţări plafonul este mult mai mare şi intervenţia financiară personală a pacientului este mai mică. Dacă plafonul este mai mare, acoperă mai multe afecţiuni şi atunci pacienţii vin fiindcă beneficiază de ceea ce au plătit. Măcar o parte din afecţiuni acoperă, nu toate. Ei bine, dacă problema financiară ar fi rezolvată, oamenii ar veni la medic sau măcar şi-ar aduce copiii. Sunt persoane care evită să ajungă la cabinet fiindcă acest lucru implică şi costuri pe care nu le pot suporta.
-- Cât este plafonul? Ce servicii acoperă Casa de Sănătate?
-- 1.600 de lei lunar, de fiecare medic. Cât poţi să ajuţi din această sumă? Prioritate au copiii, fiindcă noi spre asta ne îndreptăm, şi apoi vârstnicii. Sunt bătrâni cu pensii de câteva sute de lei şi au probleme foarte mari. De ordin masticator, spre exemplu. Nu se pot alimenta Cum să nu-i ajuţi?
-- Revenind la statistici, se regăsesc şi în cabinet? Care sunt cele mai des întâlnite probleme stomatologice?
Cristina Radmehr -- Noi mergem foarte mult pe linia copiilor şi ar fi o bună ocazie să le spunem părinţilor că se poate interveni şi înainte de schimbarea dentiţiei de lapte. Există nişte proceduri, numite sigilări, care permit acoperirea unor spaţii unde s-ar putea dezvolta flora microbianăcu efect în apariţia cariilor. Ei bine, prin astfel de sigilări se evită problemele şi putem oferi exemplul fiicei noastre. Alesia nu a avut deloc necazuri.
Afşhin Radmehr – După carie, bolile parodontale care sunt gingivale, iar cauza principală este lipsa de igienă. Sunt patru categorii de oameni care vin la medic. Primii sunt cei care apelează la noi doar când îi doare. În general aşteaptă să treacă problema de la sine, iau tot felul de pilule, şi când nu mai găsesc soluţia ajung la noi. Apoi sunt cei care au probleme cu estetica. Vor să aibă dinţi frumoşi, să-şi rezolve probleme din copilărie. În a treia categorie intră cei care au probleme masticatorii şi aici intră vârstnicii. A patra categorie, cea mai redusă, este dată de cei cărora le pasă de sănătate şi fac controale periodice. Sunt cei conştiincioşi, dar foarte puţini!
În general, fetele şi femeile vin la cabinet, bărbaţii sunt mai fricoşi.
-- Cum a fost cu primul pacient? Aţi avut emoţii?
Afşhin Radmehr -- Mereu ai emoţii la fiecare pacient. Nu este medic care să nu se fi confruntat cu această problemă. Oamenii vin cu durere, poate flămânzi, poate după o zi de muncă, eventual au luat un pumn de calmante. Tu lucrezi cu sănătatea oamenilor şi trebuie să fii foarte atent. Românii au foarte multe afecţiuni asociate – diabet, hipertensiunea arterială. Iar cea mai mare emoţie o trăieşti când leşină pacientul! Dar suntem atenţi şi totul e bine!
-- Ce faceţi când aveţi dureri stomatologice?
Cristina Radmehr – Noi nu ne lăsăm să ajungem la stadiul de durere. Facem controale periodice, iar detartrajul la şase luni este obligatoriu, ceea ce recomandăm tuturor. În detartraj iei dinte cu dinte şi cureţi, iar dacă există o problemă iei imediat măsuri. Noi, românii, ajungem la medic doar când ne doare şi acelaşi lucru se întâmplă şi în stomatologie. Pacientul vine doar când îi este foarte rău, foarte puţini pentru prevenţie.
Maura ANGHEL
Caseta 1
-- În cât ani se formează un medic bun?
-- Minimum în zece ani. Depinde de la persoană de persoană, de câte cazuri a avut într-un an. Nu poţi un medic bun imediat fiindcă în facultate se stă prost cu practica. Noi am oferit posibilitatea studenţilor de a lucra la noi în internship şi au primit bine. Au şi rămas la noi dintre ei. E bine ca un medic să aibă pe cineva alături. La început nu are experienţă, nu ştie ce să facă, să se formeze. E absolut imposibil să termini facultatea şi să te apuci de lucru de unul singur.
Caseta 2
“Stomatologia este mai practică, se văd rezultate imediat. E o artă, aş putea spune. Nu poţi lucra dacă nu ai o anumită manualitate, o anumităgraţie în mişcări” – Afshin Radmehr
Caseta 3
“Controalele periodice sunt obligatorii. Durerea nu este mereu un factor de alarmă. Sunt situaţii când pot apărea carii şi să nu doară. Nu deranjează, nu ai motiv. Dar afecţiunea există şi avansează. Problemele incipiente se pot rezolva foarte uşor, fără durere, dar când deja e grav sunt costuri mari, dar şi suferinţa mare şi timp pentru vindecare. Şi mă întreb de ce nu venim la un control măcar o dată pe an? O consultaţie poate fi gratuită sau cu un cost minim, cât două pachete de ţigări” – dr Afşin Radmher
Casetă 4
Un periaj corect al dinţilor este unul în care se curăţă separat arcadele dentare, prin ample mişcări în plan vertical, dinspre gingie spre marginea incizală sau dinspre roşu spre alb. În zonele palatinale (dinspre cerul gurii) şi linguale (dinspre limbă), peria dentară este ţinută orizontal şi se deplasează prin mişcări ample, semicirculare în plan vertical, unidirecţional dinspre gingie spre dinte. Pe partea interioară a dinţilor, peria dentară este ţinută vertical şi execută mişcări rectilinii dinspre gingie spre dinte, în axul dintelui.