Medicul rezident Irina Lăcătuş este un exemplu de cadru medical pentru care pasiunea pentru medicină întrece interesul pentru bani. Ea îşi împarte viaţa între Spitalul “Sfântul Spiridon” din Iaşi, Spitalul Municipal de Urgenţă Roman şi SMURD Bacău.

Irina Lăcătuş este unul dintre medicii rezidenţi de la Spitalul Municipal de Urgenţă Roman, care, în ultima perioadă, a îmbinat perfect gărzile de la Spitalul “Sfântul Spiridon” din Iaşi, Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare (SMURD) Bacău, Centrul de Primiri Urgenţe (CPU) de la Spitalul Municipal de Urgenţă Roman şi viaţa de familie. Deşi niciun membru al familiei sale nu este cadru medical, încă din copilărie a visat că o să fie medic, chiar dacă părinţii au avertizat-o că această meserie nu este uşoară şi că va avea de învăţat toată viaţa. După mulţi ani de studiu, a reuşit să îşi îndeplinească visul. Acum se află în ultimul an de rezidenţiat.

Cu toate acestea, în vremea adolescenţei, viitorul Irinei Lăcătuş era destul de incert. Primii trei ani de liceu i-a făcut la seminar în Agapia, dar, apoi, în clasa a douăsprezecea, s-a întors la Roman şi a făcut ultimul an la Colegiul Naţional “Roman-Vodă”, la profil real. După aceea, s-a decis să se înscrie la facultatea de Medicină. Primul an de stagiatură, în 2005, l-a făcut într-un spital din Bucureşti, jumătate de an pe Chirurgie şi jumătate pe Medicină Internă, dar, apoi, a ales să se întoarcă la Iaşi. Când a dat rezidenţiatul, a ales profilul Urgenţe-Pediatrie, fiind un post disponibil la Spitalul de Pediatrie din Bacău. Luna aceasta, pe data de 25, va avea de susţinut examenul de final, urmând ca, la sfârşitul lunii mai să termine rezidenţiatul, iar începând cu 1 iunie, să meargă la Bacău să ocupe postul de medic specialist pe Urgenţe la Spitalul de Pediatrie. În acelaşi timp, va continua să facă şi gărzi pe SMURD.

Cunoaşte riscurile, dar nu dă înapoi

Din decembrie 2011, medicul Irina Lăcătuş a început să facă gărzi la CPU la Spitalul Roman. Din ianuarie 2014, face gărzi şi la Bacău, la SMURD. În acelaşi timp, a lucrat şi la SMURD Iaşi, atât la coordonare, la dispecerat, cât şi pe echipaje mobile, dar şi la UPU la Spitalul “Sfântul Spiridon”. “Dimineaţa eram la programul din spital de la Iaşi, seara veneam şi făceam gărzi la Spitalul Roman, a doua zi dormeam, după care a treia zi mergeam la Bacău şi, apoi, o luam de la capăt”, precizează medicul Irina Lăcătuş.

De-a lungul anilor în care a lucrat atât la Urgenţe, cât şi la SMURD, a întâmpinat diferite cazuri în care fost agresată, de cele mai multe ori verbal, dar şi fizic. Unul dintre ele a fost în 2013, în preajma sărbătorilor de iarnă, pe când se afla în gardă la CPU la Spitalul Roman. Aparţinătorii unui pacient au sărit înspre ea să o agreseze, însă norocul său a fost că i-a observat la timp şi a apucat să fugă în camera de gardă şi să cheme Poliţia. “Nici măcar nu am vorbit urât cu familia acelui pacient. Pur şi simplu, le-am spus că, fiind vorba despre un copil, nu îl puteam trata acolo şi că trebuia trimis la Pediatrie. Atunci au sărit să mă ia la bătaie. Nu puţine au fost şi cazurile când lucram pe SMURD, iar oamenii ne aşteptau cu parul şi, până nu scoteam pacientul din stop respirator, nu ne lăsau să plecăm. Suntem destul de expuşi riscurilor, dar, cu toate astea, nu îmi doresc decât să continui să salvez vieţi. Îmi place prea mult meseria aceasta, pentru a da înapoi”, a spus medicul Irina Lăcătuş. Nici la Spitalul de Pediatrie din Bacău nu este pază în acest moment, însă acest lucru nu o sperie.

Unul dintre cele mai grele cazuri, care a fost chiar la începutul carierei sale de medic pe SMURD, a cutremurat-o profund, însă a determinat-o şi mai mult în continuarea meseriei. “Este vorba despre o fetiţă de un an şi zece luni, pe care am găsit-o decedată la domiciliu. Pur şi simplu, părinţii au găsit-o fără suflare dimineaţa în pătuţ. M-a afectat foarte tare să văd asta, mai ales că şi eu sunt mamă şi m-am gândit la copilul meu. Se întâmpla în 2011, la primele mele gărzi pe SMURD. La fel de greu a fost atunci când am fost nevoită să îmi tratez mama, dar şi un unchi. Cu unchiul a fost cel mai greu, fiindcă a şi decedat, iar eu am fost nevoită să declar decesul. Este foarte greu să treci peste astfel de cazuri”, povesteşte tânărul medic.

Fără ajutorul familiei, nu ar fi reuşit să meargă mai departe

Programul foarte încărcat, împărţit între cele trei oraşe, nu i-a permis să stea foarte mult timp alături de băiatul său, de patru ani şi jumătate. S-a bucurat, însă, mereu, de spijinul total al soţului, care păstoreşte, din 2011, biserica ortodoxă “Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” din satul Traian, comuna Săbăoani, şi care a putut sta mult mai mult timp lângă copil şi să îl facă să înţeleagă care este meseria mamei şi de ce este mai mereu plecată de acasă.

Tocmai din dragoste nemărginită pentru familie, a preferat să se împartă între mai multe spitale şi să obţină mai puţini bani, dar să rămână în România, decât să plece în străinătate. Nici salariul extrem de mic pe care l-a primit la început, de 250 de lei, în 2005, ca medic stagiar, nu a descurajat-o, deşi, la acea vreme, şi infirmierele aveau salariul mai mare. Acum primeşte în jur de 100 de lei pe gardă. Între timp, a primit oferte de la spitale din Dubai, Anglia, Franţa şi Belgia. Dar tânărul medic consideră că se poate trăi şi mai modest, dar cu sufletul împăcat. “Când merg la un accident şi salvez o viaţă, merg acasă foarte mulţumită şi împăcată, chiar dacă sunt nevoită să mănânc doar doi cartofi. În primul rând, mi-am dorit şi ca băiatul meu să crească aici, alături de bunici, dar un alt motiv pentru care nu am plecat a fost şi că trebuie să mai fie cineva care să îi ajute pe sărmanii din România, mai ales pe copii şi bătrâni, care sunt, de cele mai multe ori, neajutoraţi în faţa greutăţilor şi a bolii. Totuşi, dacă nu m-ar fi ajutat soţul atât de mult, nu aş fi putut face faţă şi cu creşterea băiatului”, afirmă medicul Lăcătuş.

Adrenalina necunoscutului de la Urgenţă, cea mai frumoasă

Dintre toate specializările, medicul rezident Irina Lăcătuş a ales specializarea de Urgenţă, fiindcă îi place să trateze mereu cazuri noi şi cât mai multe posibil. “Am ales această specializare pentru că mi se pare cea mai frumoasă. Nu m-aş vedea stând pe clinică, completând multe foi şi văzând doar câte doi-trei pacienţi pe zi. Adrenalina acestei specializări mă atrage. Mereu am avut un astfel de stil de viaţă, energic şi mereu în mişcare. Cred că de asta mi-a plăcut şi să fac naveta”, a spus medicul Irina Lăcătuş.

Deşi este conştientă de faptul că, lucrând la Urgenţe, are posibilitatea de a fi primul pion în salvarea unei vieţi, faptul că, în general, aparţinătorii desconsideră medicii de la Urgenţă nu poate decât să o întristeze. “Noi doar suntem acolo, la momentul potrivit. Suntem numai nişte instrumente în mâinile Domnului. Mulţi nu înţeleg, totuşi, că noi nu putem da zile. Problema este şi că medicii de Urgenţă sunt desconsideraţi. Sunt consideraţi oamenii de la poartă. Medicii de o anumită specialitate sunt consideraţi mult mai importanţi, adevăraţii salvatori. De sărbători, de exemplu, pe secţii erau luminiţe, brazi, era atmosferă de sărbătoare, iar noi, medicii de la Urgenţă, luam bătaie”, povesteşte medicul rezident.

Cu toate acestea, nimic nu îl poate face pe tânărul medic Irina Lăcătuş să renunţe la această meserie, să spună că este prea mult, că nu mai poate face faţă. Nici zilele în care a avut câte 70 de pacienţi pe gardă nu i s-au părut doborâtoare, cât timp şi-a făcut datoria faţă de fiecare dintre ei. Din dragoste pentru meserie, dar şi datorită faptului că s-a înţeles foarte bine cu toate cadrele medicale de la Spitalul Roman şi a format, alături de ele, un colectiv unit, a considerat că, şi după ce va intra pe post la Bacău, va veni în continuare să facă una sau două gărzi pe lună şi la CPU la Roman, pentru că şi aici sunt foarte mulţi pacienţi care au nevoie de ajutor.

Sursa

  • Newsletter


  • Centrul Medical NOVA VITA TgMures Specialitati chirurgicale

  • Centrul Medical NOVA VITA TgMures Specialitati medicale

  • "Sănătatea e darul cel mai frumos şi mai bogat pe care natura ştie să-l facă."
    Michel de Montaigne
    "Un sistem de medicină de familie foarte bine pus la punct, cu medici bine pregătiţi si informati va face ca pacienţii să nu fie nevoiţi să se ducă la spital cu orice afecţiune minoră". Tony Mathie, președintele WONCA Europe
    admin@amfms.ro