Autor: Mirel Curea

Asistăm la o campanie de demonizare îndreptată nu împotriva organizării defectuoase a Sistemului de Sănătate din România, așa cum ar fi firesc, ci împotriva a zeci de mii de oameni, medici și asistente, a căror singură vină este că se încăpățânează să rămână și să muncească pe salarii de mizerie la ei acasă, în România.

 Să vedem de ce! La început, în noiembrie, anul trecut, a fost Colectivul. Ancheta, cu tot cu expertizele efectuate, în loc să lămurească circumstanțele tragediei, mai mult le-a întunecat. Concluziile experților au arătat că viteza de ardere din sinistru a fost de cinci ori mai mare decât cea obținută prin simulare în laborator. La fel, compușii chimici obținuți în experimentele realizate nu au corespuns cu cei rezultați din incendiul de la Club. Cu alte cuvinte, la Colectiv a mai existat încă cel puțin o substanță puternic inflamabilă, dacă nu mai multe, astfel încât, nici viteza focului și nici compușii rezultați nu au ieșit din zona suspiciunilor majore. În acest caz, ipoteza mâinii criminale, a atentatului, nu poate fi exclusă, oricât s-ar încerca ocolirea ei.

Imediat, la câteva zile după producerea nenorocirii, peste medici, peste întreg Sistemul de Sănătate, au început să curgă acuzațiile. Acestea au mers de la faptul că primul-ajutor al răniților nu ar fi trebuit acordat la fața locului, pe trotuar - dar unde? - până la acuzația de expunere criminală a „marilor arși” la celebrele, de acum, infecții din spitalele românești. Brusc, presă, politicieni, dudui și diverși cetățeni prezenți prin platourile televiziunilor, reîncarnându-i parcă pe Louis Pasteur și pe Victor Babeș, au prins să explice ei ce și cum. Ideea principală era, în cel mai bun caz, aceea că medicii mențin o omerta de tip mafiot în privința condițiilor ucigașe din spitale, atunci când nu joacă ei înșiși rolul de criminali în serie....citeste mai departe

Sursa