Judeţul Galaţi şi regiunea Aquitaine, din Franţa, au încheiat, recent, o nouă convenţie de colaborare în domeniul medicinei. Acordul oficializează şi reînnoieşte legătura dintre cele două regiuni, convenţie care datează de mai bine de un deceniu. Dacă, până acum, obiectivul principal al parteneriatului a fost înfiinţarea şi dezvoltarea Facultăţii de Medicină şi Farmacie de la Galaţi, etapa următoare a acordului se va axa pe dezvoltarea unor domenii ale medicinei, precum psihiatria, oncologia sau obstetrica şi ginecologia. Din delegaţia franceză sosită la Galaţi a făcut parte şi un reputat chirurg oncolog, dr. Jean-Luc Brun, care a oferit un interviu pentru ziarul "Viaţa liberă".
- Pentru început, care este formaţia dumneavoastră profesională şi ce funcţie ocupaţi în prezent la Bordeaux?
- Mă numesc Jean-Luc Brun şi sunt profesor şi medic în cadrul Spitalului Universitar din Bordeaux. Predau ginecologia şi obstetrica, precum şi medicina reproductivă, în cadrul Universităţii Bordeaux. Sunt specializat în domeniul depistării şi tratamentului chirurgical al tumorilor benigne sau maligne caracteristice organelor de reproducere ale femeilor.
- Vă ocupaţi doar de partea clinică şi pedagogică a acestor ramuri ale medicinei sau desfăşuraţi şi muncă de cercetare?
- Sunt implicat atât în depistarea şi tratamentul acestor tumori, cât şi în activitatea de cercetare clinică. Este dificil să împaci toate aceste activităţi şi, de aceea, încerc să-mi orientez munca de cercetare către specialităţile clinice. Astfel, lucrurile merg de la sine. Sunt implicat, în calitate de cercetător independent, în cadrul Laboratorului de virusologie al Universităţii Bordeaux, în studiile legate de virusul papiloma uman (HPV). După cum se ştie, HPV este implicat direct în apariţia cancerului de col uterin.
- Ce v-a făcut să alegeţi chirurgia oncologică?
- În primii doi ani de rezidenţiat, am urmat chirurgia generală. Apoi am decis să mă orientez către domeniile obstetricii şi ginecologiei. Am căpătat astfel o experienţă mixtă, ceea ce m-a ajutat ulterior să aleg chirurgia oncologică în aceste domenii. Sunt de asemenea implicat în tratamentul femeilor diagnosticate cu endometrioză (afecţiune care se defineşte prin prezenţa unui ţesut asemănător cu endometrul - ţesut cu aspect de mucus care înveleşte în interior uterul - în afara uterului. Acest ţesut se manifestă asemenea celui din interiorul uterului, ceea ce înseamnă că se descompune cu regularitate, în timpul perioadei de ciclu menstrual. Pot apărea astfel sângerări ale organelor afectate, însoţite de dureri puternice - n.r.). Multe femei din Franţa sunt afectate de această boală, la fel cum se întâmplă şi în România. Endometrioza necesită o abordare medicală complexă, atât chirurgicală, cât şi de medicină reproductivă şi de medicină internă.
- Unde v-au condus cercetările de până acum?
- Atât pe baza noilor descoperiri, cât mai ales ca urmare a testărilor de screening, scopul nostru actual, la Spitalul Universitar Bordeaux, este să depistăm această boală (cancerul de col uterin - n.r.) în stadii incipiente, atunci când tratamentul dă rezultate în majoritatea cazurilor. Ştiu că în Galaţi, ca de altfel şi în Franţa, sunt foarte multe femei depistate cu cancer de col uterin în faza IV, ceea ce înseamnă că boala a metastazat. În acel moment, poţi să fii un chirurg strălucit, dar şansele de supravieţuire ale pacientei sunt undeva la zece la sută. Aici rezidă importanţa unui diagnostic precoce, pentru că, în stadiile iniţiale, boala este tratabilă în majoritatea situaţiilor.
- Cum este abordată în Franţa această problemă?
- Guvernul francez nu oferă fonduri pentru organizarea unor campanii de screening. Oferă, în schimb, sfaturi. Spre exemplu, în planul pentru depistarea precoce a cancerului, gândit pentru perioada 2014-2019, toate femeile trebuie să facă un test Papanicolau şi o mamografie. Screeningul trebuie să fie organizat şi nu individual. Noi salutăm ideea, dar spunem că ne trebuie bani pentru a organiza astfel de campanii de testări. Iar autorităţile răspund că este la latitudinea noastră, că nu au bani. Pe hârtie totul arată foarte bine, dar, fără sprijin financiar, nu se poate realiza. Aşa că trebuie să facem totul cu ajutorul departamentelor proprii. Dar dacă la nivel naţional nu se poate face nimic pentru noi, trebuie să lucrăm la nivel de instituţii locale şi să dezvoltăm strategii pentru a organiza astfel de campanii.
- Aţi lucrat cu doctori români? Ce impresie v-au lăsat?
- În universitate nu am colegi veniţi din România. Ştiu însă că sunt medici români în Franţa care practică medicina generală, mai ales în regiunile rurale de pe lângă marile oraşe. Şi ei practică o medicină de calitate. Uneori relaţia dintre pacientul francez şi medicul român este un pic diferită faţă de relaţia pe care pacientul ar avea-o cu un medic francez, dar pacienţii spun că este în regulă. Oricum, nu am auzit să existe nemulţumiri.
- Poţi găsi speranţă în această ramură dificilă a medicinei?
- Da, bineînţeles că există speranţă, pentru că totul se află în progres. Să luăm, spre exemplu, cazul cancerului ovarian. În Franţa, sunt depistate în fiecare an în jur de 5.000 de femei cu această formă de cancer, în diferite stadii. În perioada de început a studiilor mele de medicină, stagiul al treilea de cancer ovarian dădea o speranţă de viaţă, la cinci ani de la întreruperea tratamentului, de doar 15 la sută. Acum, speranţa de viaţă a depăşit 50 la sută. De ce? Pentru că este o dezvoltare foarte bună a chimioterapiei, tratament urmat de pacient înainte de operaţie. Din punct de vedere chirurgical, operaţiile sunt mult mai exacte acum, ceea ce scade şansele rămânerii în corp a unor celule canceroase, care să conducă la recidivă mai apoi. Progres este însă şi pe partea de prevenţie şi screening, pentru că screeningul, chiar şi individual, poate duce la scăderea incidenţei acestei boli. Acum avem de-a face din ce în ce mai des cu leziuni precanceroase, care sunt mai uşor de tratat.
