“Îngeri în halate albe”, această metaforă nu este o simplă butaforie verbală. În spatele ei se ascunde o viaţă plină de sacrificii. Noi le vedem doar succesele sau eşecurile, îi judecăm de multe ori din auzite şi ne dorim ca ei să producă miracole acolo unde nimic nu se mai poate. Îi dorim dedicaţi 110% atunci când nu ne este nouă bine şi uităm că au şi ei suflet, sunt şi ei oameni cu tot ceea ce înseamnă aceasta. De multe ori trăiesc într-un echilibru fragil între viaţa lor profesională şi cea particulară. Sacrificiul lor este însă unul asumat, chiar dacă este arareori recunoscut. Despre aceste năzuinţe şi sacrificii, ne vorbeşte dr. Irina Elena Chiriac, medic specialist pediatru la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Bacău. (L.M.)
De mică mi-am dorit să mă fac medic. Doftoream păpuşile, le făceam injecţii, iar ai mei spuneau în glumă că voi deveni doctoriţă. În timp, gluma a devenit ceva serios. În clasa a V-a m-am îndrăgostit de Biologie. Când am ajuns în clasa a VII-a la Anatomie, eram deja foarte încântată. Atunci mi-am dat seama ce vreau să devin când voi fi mare. A venit liceul, iar eu mi-am urmat chemarea alegând profilul Fizică-Chimie. Părinţii spuneau că mai este timp, că să mă mai gândesc, dar eu ştiam deja încotro mă duceau paşii.
