După ce a pornit cu o gafă la Ministerul Sănătății, premierul Dacian Cioloș a numit în fruntea acestui minister complicat un medic venit din mediul universitar clujean care are de îndeplinit un program guvernamental atât de vast încât nici trei ani plus o majoritate parlamentară solidă nu i-ar ajunge. Patriciu Achimaș-Cadariu, noul ministru al Sănătății, are însă doar un an la dispoziție, an la finalul căruia am putea să-l regretăm pe manechinul-rezident după care încă "oftează" jumătate de Facebook. Sau poate nu. Achimaș-Cadariu are în mână câteva cărți interesante. Depinde doar de el cum le va juca, scrie Vlad Mixich, pentruHotnews.ro.
Căci un an este suficient pentru a planta în interiorul sistemului medical niște semințe bune care să dea rod frumos și de care să ne bucurăm și după ce Achimaș-Cadariu se va fi întors în Ardeal. Semințe pentru care nu e nevoie de bani, dar de o minte limpede și decisă da. Există câteva obiective pe care Patriciu Achimaș-Cadariu ar trebui să se concentreze în acest an, dacă nu vrea să rămână doar o simplă statistică în șirul oricum foarte numeros al miniștrilor Sănătății post-decembriști.
DEZAMORSAREA UNEI BOMBE MICROBIENE
Infecțiile intraspitalicești (nosocomiale) sunt una dintre cele mai acute crize de care suferă sistemul medical românesc. România rămâne și în 2015 țară fruntașă în Europa la consumul de antibiotice și microbi rezistenți la orice tratament. Subliniez: orice tratament. Și, pe măsură ce trece timpul, lucrurile se înrăutățesc.
Subiectul rezistenței la antibiotice a ajuns inclusiv pe agenda G7, Angela Merkel a numit-o “problemă crucială pentru întreaga specie umană”, administrația Obama se ocupă special de asta. În România? Deocamdată doar declarații sforăitoare.
Spitalele ar trebui aspru amendate dacă nu respectă programele de bună utilizare a antibioticelor, liderii de opinie din lumea medicală care recomandă folosirea cât mai frecventă a antibioticelor ar trebui și ei să fie penalizați pe măsură. În plus, avem nevoie de specialiști în boli infecțioase care să se ocupe doar de monitorizarea acestei probleme. Deja suntem unul dintre cei mai mari exportatori europeni de microbi rezistenți la tratament și nu va mai dura mult până când această bombă microbiană ne va exploda în față. Și atunci ne vom aminti că miniștrii Sănătății au fost avertizați, se vor cere demisii, dar va fi prea târziu.
PUTE, DOMNULE MINISTRU!
“În momentul în care scriu acest mesaj, duminică, 29 noiembrie, sunt în continuare internată, în calitate de insoțitoare. Baia pe care o folosim toate mămicile de la această secție arată mizerabil. Sunt revoltată. Înțeleg că nu sunt fonduri pentru mobilier, facilități, etc, dar chiar nici pentru igienizare?” Am primit acest mesaj de la o mămică internată într-un spital județean din România. Nu e singurul caz similar, deținem deja domnule ministru o colecție considerabilă de astfel de imagini: toalete și dușuri împuțite într-un spital!
Domnule Achimaș-Cadariu, într-un an ați putea începe și finaliza un program care v-ar aduce un câștig imens de imagine, care ar îmbunătăți considerabil viața pacienților români, nu ar costa mult și ați avea inclusiv ocazia să dați de lucru câtorva sute de meșteri români.
Andrei Plesu spunea că România va intra cu adevărat în Europa atunci când vom avea toalete publice curate. Toaletele și dușurile pacienților internați în spitalele românești nu sunt publice, dar tot mizerabile sunt. Și umilitoare. Și periculoase pentru sănătate. Pot 10 miniștri să declare în același timp că spitalelor românești nu le lipsește nimic, dar tot pute.
SOLUȚIA PENTRU CRIZA MEDICILOR DIN RURAL
Felul în care este organizat programul de rezidențiat trebuie neapărat schimbat. Aici nu voi insista pentru că noul ministru, cu o carieră universitară deja avansată, știe cu siguranță că o bună parte din rezidenții români fug din țară atât din cauza salariilor, dar mai degrabă din cauza lipsei de perspectivă profesională. Și problemele încep încă din perioada rezidențiatului. Sunt prea multe găuri în pregătirea rezidenților români: se calcă unii pe alții în spitalele universitare supra-aglomerate; mulți dintre ei termină rotațiile pe stagii fără să fi efectuat toate manevrele chirurgicale prevăzute în curriculum, ceea ce este foarte grav; alții sunt mai degrabă copiști decât medici.
Dar nu uitați că medicii rezidenți din anii mari sunt o resursă umană neprețuită pentru mediul rural sau orășele, acolo unde de multe ori trebuie să cauți cu lumânarea un specialist. Ajutați cererea să întâlnească oferta, oferiți-le tinerilor medici stimulente și posibilitatea de a efectua stagii și în afara marilor centre universitare, acolo unde e chiar nevoie de ei. Implicați autoritățile locale în finanțarea unui astfel de program. Nu ar fi prima oară când așa ceva s-ar întâmpla în România și există modele de succes care pot fi preluate din alte țări.
Citeşte mai multe aici.
