Pacienții cu infarct miocardic ajunși la spital seara, în weekend sau de sărbători au un risc de deces cu 13% mai mare decât cei care ajung în timpul programului obișnuit de lucru, potrivit unui studiu recent publicat de Asociația Americană a Inimii (AHA) în revista sa științifică.
Cercetătorii au ajuns la această concluzie după ce au comparat, din punct de vedere al îngrijirilor acordate și supraviețuirii, peste 27.000 de pacienți cu infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST (STEMI) sosiți în afara programului normal cu aproape 16.000 de pacienți cu STEMI ajunși în timpul programului normal. STEMI este cel mai grav tip de infarct miocardic, produs prin blocarea completă a fluxului sanguin către inimă. Pentru evitarea decesului, fluxul sanguin trebuie refăcut cât mai repede, prin deblocarea chirurgicală a vasului (angioplastie) sau administrarea intravenoasă de trombolitice.
La pacienții veniți în timpul programului normal, timpul „de la ușă la balon” (de la intrarea în spital până la umflarea balonului de angioplastie) a fost de 56 de minute, față de 72 de minute la cei sosiți seara, în weekend sau de sărbători, ghidurile AHA recomandând ca la pacienții cu STEMI, angioplastia să fie realizată în sub 90 de minute.
„Timpii <<de la ușă la balon>> mai lenți pentru pacienții veniți la spital în afara programului normal se datorează probabil acoperirii cu personal. În toiul nopții, laboratorul de cateterizare al spitalului, unde se efectuează angioplastia și alte proceduri de permeabilizare a arterelor este închis”, explică dr. Jorge Saucedo, co-director al Institutului Cardiovascular din cadrul Northshore University Health System din Evanston, Illinois (SUA). „Când un pacient cu infarct miocardic ajunge la Urgență la ora 1 dimineața, personalul de urgență activează pagerele. Doctorii trebuie să ajungă la spital, să pregătească lucrurile în laboratorul de cateterizare, ceea ce durează”.
Autorii studiului au mai descoperit și că nu există diferențe majore între cele două grupuri legate de timpul „de la ușă la electrocardiogramă” și timpul „de la ușă la ac”, adică până la administrarea tromboliticului.
Dr. Saucedo comentează că „faptul că tratamentele au fost similare în cele două grupuri și că doar timpul <<de la ușă la balon>> este puțin scăzut dovedește creșterea conștientizării și educării personalului medical. În ultimul deceniu, protocoalele cardiace de urgență desfășurate de numeroase instituții din toată țara au avut un mare impact în salvarea vieților. Mai pot fi făcute îmbunătățiri,
