Unul dintre ei, în vârstă de 57 de ani, are virusul în organism de peste 30 de ani, fiind diagnosticat în 1985 cu această infecţie. Seropozitivitatea celui de-al doilea bărbat, un chilian de 23 de ani, a fost identificată în 2011, el fiind cel mai probabil infectat cu trei ani mai devreme.
Această constatare reprezintă o pistă către vindecare“, a declarat profesrorul Didier Raoult, de la Facultatea de Medicină din Marsilia, un specialist în infecţii microbiene la Fondation Méditerranée Infection de Marseille (URMITE/CNRS/Inserm/IRD), coautor al studiului, alături de echipa profesorul Yves Lévy de la Créteil (Inserm).
INACTIVARE. Cercetătorii au reuşit să reconstituie virusul detectat în genomul celor doi bărbaţi, descoperind astfel că virusul a fost inactivat printr-un sistem care întrerupe transmiterea informaţiilor de către genele virusului. Acest sistem, numit „stop codon“ marchează sfârşitul procesului de sinteză a proteinelor, care e coordonat de o genă. Virusul a devenit astfel incapabil de a se multiplica, dar a rămas prezent în ADN-ul pacienţilor.
Important de menţionat este că nicunul dintre cei doi pacienţi nu prezentau alţi factori de rezistenţă anti-HIV cunoscuţi (mutaţii ale genei CCR5, care permite virusului HIV să infecteze celulele)
PERSPECTIVE. Această lucrare deschide noi perspective de vindecare prin utilizarea sau prin stimularea acestei enzime şi de detectare, printre pacienţii nou-infectaţi, a acelora care au şanse de a se vindeca spontan, precizează autorii studiului.
În opinia profesorului Raoult, cercetarea poate conduce, de asemenea, la revizuirea definiţiei „vindecării“, care în prezent se referă doar la ideea debarasării organismului de virus.
KOALA. Această cercetare porneşte de la ipoteza că virusul HIV, un retrovirus care se integrează în ADN-ul uman, trebuie să aibă aceeaşi soartă ca şi sutele de retrovirusuri care au fost deja încorporate în ADN-ul unor mamifere, inclusiv în cel uman. Această ipoteză are, de asemenea, la bază o observaţie făcută pe urşii koala, în cazul cărora un virus provenit de la maimuţe care cauzează cancer şi leucemie, nu mai face ravagii după integrarea şi neutralizarea virusului în genomul lor, susţine dr. Raoult.
În cazul urşilor koala deveniţi rezistenţi la virusul gibonilor prin acelaşi fenomen de integrare sau endogenizare, această rezistenţă este transmisibilă descendenţilor“, a subliniat dr. Raoult.
Cercetătorii sunt de părere că acest mecanism a fost, probabil, un lucru comun în cursul epidemiilor anterioare. Pe cale de consecinţă, ei au considerat logic să creadă că acesta poate fi întâlnit şi în cazul persoanelor infectate cu virusul HIV.
