O mare problemă în ziua de azi o reprezintă somatizarea, afirmă psohologii, adică dezvoltarea de simptome asociate unei boli, fără a avea şi boala respectivă. Experţii spun că, deseori, în cabinetul unui psihoterapeut ajung persoane trimise de medici după ce au încercat diferite tratamente pentru diverse boli care nu existau.
Aţi fost la doctor, aţi făcut o serie de analize, aţi urmat mai multe tratamente şi cu toate astea aveţi impresia că medicii nu au putut diagnostica boala de care suferiţi? Medicii spun că se întâlnesc des cu astfel de cazuri, dar tratarea lor ţine de psiholog, notează Smart Woman.
Specialiştii spun că, în cazul acestor persoane, este vorba de somatizare, adică persoana în cauză dezvoltă simptomele unei boli, deşi nu suferă în realitate de ea. În spatele somatizării, se ascunde o afecţiune psihologică.
Psihoterapeutul Constantin Cornea a realizat o listă de afecţiuni care pot duce la apariţia unui caz de somatizare:
● Traumele din copilărie: probleme de comunicare între părinţi, certuri, agresiuni fizice sau psihologice;
● Problemele de comunicare din cuplu sau cu propriul copil;
● Singuratatea care poate fi de mai multe feluri: lipsa unui partener, lipsa prietenilor. La bătrâneţe, poate apărea senzaţia de abandon de către copii;
● Lipsa interacţiunilor sociale: ieşiri cu prietenii, întâlniri, ieşiri la teatru, film sau alte activităţi culturale;
● Decesul unuia dintre părinţi, a propriului copil. Sau decesul cuiva drag: iubit, coleg, prieten;
● Lipsa activităţilor sportive;
● Lipsa unui plan de viaţă: sau cu alte cuvinte lipsa planurilor de viitor, a unui vis legat de: crearea unei familii, carieră, relaţii sociale care pot aduce plăcerea de a trăi viaţa.
”Cu alte cuvinte vorbim despre absenţa bucuriilor sau a dorinţei de a-ţi trăi viaţa care duce invariabil la o formă de somatizare. Pentru că este mult mai simplu să spun mă doare capul sau stomacul decât să recunosc că mă simt învins de propria viaţa şi nu mai simt nicio plăcere în a o trăi. De aceea nu mai am curajul şi nici mijloacele pentru a încerca să descopăr cum mă pot bucura din nou de viaţă, preferând să mă las abandonat în braţele somatizării, umblând de la un medic la altul şi plângându-mă de anumite dureri în care am început să cred până şi eu”, a spus Constantin Cornea.
