La sfârşitul anului 2015, profesorul Alexandru Vlad Ciurea făcea o trecere în revistă a 25 de ani de evoluţie a sistemului de sănătate în articolul “Dreptul la sănătate, garantat prin Constituţia României”, publicat de „România liberă“ pe 29 decembrie. Din punctul nostru de vedere, dr. Ciurea face însă unele greşeli de apreciere a situaţiilor descrise. Am realizat acest material pentru a restabili ordinea adevăratelor întâmplări, pe baza datelor legislative existente. Le vom lua pe rând, în ordinea în care apar în textul domniei sale şi nu neapărat în ordinea cronologică.
Despre bugetul consolidat
Legat de faptul că bugetul CNAS nu era transparent (vezi şi mai departe), dr. Ciurea afirmă: “Totul era şi este intermediat de bugetul consolidat, cu toate consecinţele [considerate probabil grave, n.n.] ce decurg de aici…”.
Bugetul consolidat al statului era iniţial o noţiune tehnică, nu una juridică sau legislativă. Ea reprezenta cumularea mai multor tipuri de bugete de către o entitate mai mare pentru a putea acoperi pierderi într-un domeniu specific cu câştiguri într-un alt domeniu specific (noţiune introdusă prima dată în USA/SUA în 1939).
Noţiunea tehnică este trecută în lege. Ea apare prima dată în Legea finanţelor publice nr. 72 din 1996, art. 1: “4) Resursele financiare publice se constituie şi se gestionează printr-un sistem unitar de bugete, şi anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul Trezoreriei statului şi bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom, în condiţiile asigurării echilibrului financiar (s.n.). (5) Resursele şi cheltuielile reflectate în bugetele menţionate la alineatul precedent, cumulate la nivel naţional, alcătuiesc resursele financiare publice totale, respectiv cheltuielile publice totale care, după consolidare (s.n.), prin eliminarea transferurilor dintre bugetele respective, vor evidenţia dimensiunile efortului financiar public, pe anul respectiv, starea de echilibru sau de dezechilibru (s.n.), după caz.”
Aici se explică şi de ce este nevoie de introducerea acestui termen tehnic: pentru a face faţă cerinţelor legate de un eventual dezechilibru.
Înainte de aceasta, în Legea finanţelor publice nr. 10/1991 nu era specificat (precum după aceea) acest tip de “buget”. Ba din contră, se scotea în evidenţă diferenţierea dintre bugete: “Art. 8. Bugetul asigurărilor sociale de stat se întocmeşte distinct de bugetul administraţiei centrale de stat şi se aprobă de Parlament o dată cu acesta. Bugetele celorlalte organe autonome de asigurări sociale se aprobă de organele de conducere proprii, cu avizul Ministerului Protecţiei Sociale şi Ministerului Finanţelor”. Pe vremea aceea, CNAS nu exista.
Prima dată, definirea ca atare a “bugetului consolidat” apare în Legea 500/2002, art. 2.7, unde se arată că bugetul consolidat este “ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg”. Ulterior, definiţia se completează şi măreşte, astfel că bugetul consolidat apare ca definiţie în Legea 62/2010, privind responsabilităţile fiscal-bugetare, la art. 3.2 ca fiind: “bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul general centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul Trezoreriei statului, bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat şi din bugetele fondurilor speciale, după caz, bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, precum şi al altor entităţi clasificate în administraţia publică, agregate, consolidate şi ajustate conform Regulamentului (UE) nr. 549/2013 pentru a forma un întreg”.
Cu alte cuvinte, bugetul consolidat a fost o cerinţă a Uniunii Europene! De fapt, România a introdus acest concept în relaţia sa cu Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional pentru a avea un buget mai mare în negocierea cu partenerii internaţionali. Acest buget mai mare este suma celor de mai sus.
Aşa a ajuns un buget independent în căciula statului. La acest proces a contribuit mai ales Ministerul de Finanţe din acele vremuri (1996-2002), condus, la nivel bugetar, de secretarul de stat dl Gheorghe Ghergina, cunoscut personaj cu orientare de tip centralist-comunistă.
În analiza sa, prof. Ciurea observă corect că fenomenul introducerii fondului unor contribuţii independente, ce trebuiau să fie administrate de o Adunare Generală a Reprezentanţilor, devenise administrabil de un minister, şi anume cel al Finanţelor (MoF), devenind un buget ce contribuia la cel “consolidat” al statului. “Un hibrid” născut din birocraţia capitalistă de la Bruxelles cuplată cu cea comunistă de la Bucureşti.
Despre miniştri medici valoroşi
Prof. Ciurea are cuvinte de laudă pentru Guvernul Năstase, care “ar fi putut aşeza lucrurile într-o manieră firească…”, scoţând în evidenţă 3 medici “valoroşi” deveniţi miniştri în acea perioadă, când “au dat o faţă mai umană sistemului”. Este vorba despre dr. Daniela Bartoş (ministru între 28.12.2000-19.06.2003), dr. Mircea Beuran (numai 4 luni, între 19.06-20.10.2003) şi dr. Ovidiu Brînzan (între 27.11.2003-28.12.2004). Dacă despre doctorii Bartoş şi Beuran se poate spune că sunt mari profesionişti în domeniile lor (profesori de medicină internă, respectiv chirurgie), nu acelaşi lucru se poate spune şi despre dr. Brînzan, care a fost contrat profesional într-o emisiune publică, realizată de dl Robert Turcescu, unde a luat o “bilă neagră” în ianuarie 2004.Despre realizările ministeriale, o altă perspectivă.
I. Prof. dr. Daniela Bartoş
Pe 13.11.2002, Guvernul României, unde dna dr. Bartoş era ministrul Sănătăţii, publică OUG 147, privind reglementarea unor probleme financiare și pentru modificarea unor acte normative. Această ordonanţă de urgenţă are doar 2 semnături: Adrian Năstase (PM) şi Mihai Tănăsescu (MoF). Ea instituie dreptul guvernului de a controla şi colecta banii pentru asigurările sociale de sănătate: “Art. 15. (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2004, stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea contribuţiei de asigurări sociale, contribuţiei pentru șomaj, contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate (s.n.) şi contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se vor realiza sub coordonarea Agenției de colectare a contribuţiilor (devenită între timp, ANAF, s.n.), instituţie publică cu personalitate juridică ce se va înfiinţa prin hotărâre a Guvernului, în subordinea Ministerului Finanţelor Publice [MoF, n.n].”
Pentru că era o problemă şi de sistem de sănătate, dna dr. Bartoş trebuia să aprobe sau nu acea ordonanţă. De vreme ce a trecut, ne putem gândi că dr. Bartoş a fost de acord cu ea, dar nu a mai apucat să o implementeze.
La o săptămână apoi (20.11.2002) apare OUG 150, ordonanţă care rescrie LASS. Aici, dna dr. Bartoş este semnatar. Acea ordonanţă înglobează toate modificările LASS induse de vechile OUG 30, 72 şi 180. [Interesant este că Parlamentul invalidase OUG 72/1998 prin Legea 419 din 20.07.2001, după circa 3 ani de aplicare, dar nu luase nici o hotărâre referitoare la OUG 30, apărută cu 2 luni anterior. OUG 30/1998 şi 180/2000 au fost invalidate ulterior de OUG 150/2002, la rândul ei invalidată de Legea 95 din 2006, privind reforma în sănătate…]
Atunci se precizează şi numele actual al bugetului specific: FNUASS. Tot atunci are loc prima reducere a cuantumului contribuţiei la fond (vezi şi mai departe). De remarcat că modificarea este indusă cu 1 săptămână înainte prin OUG 147.
De scos în evidenţă că OUG 150, apărută după 147 (!) şi care nu a fost respinsă de Parlament în mod direct, precizează că veniturile obţinute de CASJ/CNAS vor fi strânse în contul CNAS şi nu în contul MoF, aşa cum stabileşte guvernul a se întâmpla de la 1.01.2004. Aici, dr. Bartoş pare a fi fost trasă pe sfoară de propriul guvern: domnia sa credea că fondul pentru ASS va rămâne la sănătate, dar guvernul din care făcea parte deja a decis, prin semnăturile dlor A. Năstase şi M. Tănăsescu, ca fondul pentru ASS să fie controlat de MoF!
În 2003, dna dr. Bartoş, alături de preşedintele CNAS, dl economist V. Ţurlea (devenit ulterior îndrumătorul de doctorat al dl E. Nicolăescu), a încercat punerea în aplicare a teoriilor despre coplată, pentru serviciile medicale din policlinici. Iniţiativa era însă neconformă cu teoriile coplăţii: la dna dr. Bartoş coplata era egală cu plata (sic!). Aplicarea iniţiativei (OMS 20/CNAS 12/01.2003, publicat în MO 78 bis) a căzut la 2 săptămâni după ce a fost introdusă (introdusă în ianuarie, republicată la 6 februarie, modificată, fără coplată). De remarcat că dl Valeriu Ţurlea, sub oblăduirea dnei dr. Bartoş, a fost cel care i-a obligat pe medici să plătească asigurări de malpractice prin hotărâre de CNAS, ulterior întărită de OUG 150/2002.
II. Prof. dr. Mircea Beuran
Nu a apucat să se afirme ca ministru, pentru că a fost instalat după demisia dr. Bartoş, dar nu a stat decât 4 luni, demis/demisie după un scandal de plagiat. De menţio-nat este faptul că, pe vremea ministeriatului domniei sale, bugetul CNAS a fost întocmit cu venituri de 88 mii miliarde lei (lei de tip ROL) şi cheltuieli de 65 mii miliarde lei (vezi mai departe).
III. Dr. Ovidiu Brînzan
A devenit ministru după interimatul pedeseristului economist Ionel Blănculescu, cel care a afirmat la 1 lună după ce a părăsit postul că fondul de asigurări ar fi trebuit să fie privat, adică mutual (vezi „România liberă“ din 10.01.2004).
La 2 luni de la preluarea mandatului, dr. Brînzan a fost obligat să facă faţă problemei lipsei a aproape 23 miliarde lei din bugetul CNAS (vezi „România liberă“ din 29.01.2004). Problema ministrului Brînzan, de care aparent nu avea cunoştiinţă, pleca din ministeriatul dr. Beuran. Iniţiativa legislativă de buget cu surplus la capitolul venituri (vezi ante) a fost supusă modificării generate de aprobarea la 19.11.2003 a noii Constituţii. Aceasta din urmă preciza în termeni juridici ca noutate la art. 138 că nu mai este voie a elabora un buget cu cheltuieli mai mici decât veniturile. Or, Legea Bugetului din 7.12.2003 stipula că veniturile CNAS vor fi, pentru 2004, de numai 65 mii miliarde lei şi nu 88 mii miliarde, aşa cum propusese CNAS. Întrebarea a fost: unde au dispărut 23 mii miliarde lei? Observaţia a fost redactată şi în Raportul Curţii de Conturi din 2005 (pentru 2004, pt. conf. Edith Szarka şi ședinţele Com.Sănătate CDep, aprilie 2005). Cu această ocazie s-a înregistrat şi prima dovadă din partea statului că banii sănătăţii nu ajung la sănătate, fapt scos în evidenţă şi de prof. Ciurea în articolul domniei sale.
Problema ministrului Brînzan a fost fie incompetenţa, pentru că nu ar fi cunoscut problema, fie reaua-credinţă, dacă cunoştea despre “afacerile” MoF din acelaşi guvern din care făcea parte. Adică, ministrul Brînzan a fost acuzat a folosi în campania electorală din 2004, în folosul PSD, din banii sănătăţii! (vezi RL, ante)
Despre nivelul contribuţiilor la FNUASS
În documentarea sa, prof. Ciurea afirmă despre dl ministru Nicolăescu: “În timpul mandatului său, contribuţiile plătite de către angajatori şi angajaţi CNAS au fost reduse de la 12,5% la 10,7%, cum sunt şi în prezent”.
Aici sunt de făcut două precizări: prima este că nu este vorba despre 12,5%, ci despre 13,5%. Iniţial, prin L 145, cuantumul era de 14% (7% salariatul, 7% angajatorul). Ulterior, prin OUG 147 (vezi mai sus), Guvernul Năstase face prima reducere; cuantumul ajunge la 13,5%; 6,5% salariatul (măsură corect socialistă) plus 7% angajatorul (ca iniţial).
A doua – modificarea a fost propusă de dl Nicolăescu, ca liberal fiind, adică o modificare în linia ideologică adecvată: reducerea de la 6,5% la 5,5% pentru angajat, şi de la 7% la 5,2% pentru angajator. Dar modificarea a fost aprobată de Parlament prin Legea 95 în 2006, de toate grupurile parlamentare, cu 296 „pentru“ şi 1 abţinere. Ulterior, sumele propuse în 2006 au fost reîntărite prin Noul Cod Fiscal (L 227/2015, art. 156), de asemenea de toate grupurile parlamentare, aprobat cu 279 „pentru“ vs 8 „contra“.
Despre PNESS
Prof. Ciurea susţine că Programul Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate, “corect principial”, nu a fost bine gestionat: “Bani prost gestionaţi”. Încă din 2007, când a apărut acest PNESS, am atras atenţia că, din punct de vedere principial, acest program este o inutilitate şi că se cheltuie bani pentru o clientelă politică. Nu cu o analiză a întregii populaţii se fac predicţii ştiinţifice sau analize de morbiditate, ci cu analize specifice pe problemă!
Că a fost aşa, adică un act premeditat, şi nu o greşeală de gestionare, apare într-un Raport al Ministerului Sănătăţii în 2009, anunţat de secretarul de stat din acel moment, dr. Cristian Irimie, în care se criticau plata unor analize către laboratoare, care oricum erau plătite, lipsa de veridicitate a datelor, incapacitatea ministerului de a folosi datele culese, etc. (vezi „România liberă“, 19.01.2009). Nimeni nu a fost tras la răspundere pentru folosirea abuzivă a peste 300 milioane euro! Oricum, programul a fost stopat în ministeriatul pesedistului Ionuţ Bazac.
