Mai mulţi studenţi, rezidenţi, medici din Cluj şi din ţară au semnat o petiţie pe care au trimis-o ministrului Sănătăţii şi în care îi cer acestuia să modifice legislaţia ca străinii absolvenţi de Medicină să poată profesa în spitalele şi clinicile din România dacă doresc. Semnatarii petiţiei susţin că aceşti specialişti formaţi în sistemul românesc şi care vor să rămână aici constituie o resursă valoroasă ce ”poate fi valorificată eficient”.
Peste 150 de studenţi, medici rezidenţi, medici primari, profesori din toată ţara, nu doar din Cluj, şi organizaţii non-guvernamentale au semnat, pe 12 iunie, o petiţie pe care au trimis-o ministrului Sănătăţii şi în care îi propun să schimbe legea pentru ca străinii care studiază Medicina în România să şi poată profesa dacă doresc să rămână aici.
ONG-urile care au semnat petiţia sunt: Fundaţia pentru o societate deschisă, Asociaţia Română pentru Promovarea Sănătăţii, Consiliul Naţional Român pentru Refugiaţi. Institutul Intercultural Timişoara, Asociaţia pentru Dezvoltarea Organizaţiei SAH ROM, Liga Apărării Drepturilor Omului, Filiala Cluj, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor şi Integrare Socială, se arată pe site-ul Centrului de Documentare şi Cercetare în Domeniul Integrării Migranţilor.
Acestea oferă şi argumente în susţinerea ideii lor: ”Exodul medicilor afectează economia naţională deoarece statul român alocă între 8.600 şi 4.550 lei pentru specializarea unui medic anual. Spre deosebire de medicii români, cetăţenii străini care urmează un program de rezidenţiat la noi plătesc specializarea, iar unii dintre ei ar dori să rămână şi să îşi exercite meseria de medic pe teritoriul României”.
Pentru ca aceştia să poată munci în spitale şi clinici trebuie făcute modificări legislative, susţin autorii petiţiei. Potrivit legii, profesia de medic o pot practica cei care sunt instruiţi în acest sens şi dacă sunt - cetăţeni români sau al unui stat membru al UE ori al unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, soţul sau soţia unui cetăţean român, precum şi descendenţii şi ascendenţii în linie directă, aflaţi în întreţinerea unui cetăţean român, indiferent de cetăţenia acestora; cetăţean al statelor terţe beneficiar al statutului de rezident permanent în România; beneficiar al statutului de rezident pe termen lung acordat de către unul dintre statele prevăzute în lege.
”Cetăţenii străini, absolvenţi ai unui program de rezidenţiat în România care nu au un permis de şedere pe termen lung şi nu îndeplinesc termenul pentru obţinerea lui nu se pot înscrie în Colegiul Medicilor din România. Astfel, aceştia sunt obligaţi, fie să se întoarcă în ţara de origine, fie să aibă un contract de voluntariat, pentru care nu primesc nicio remuneraţie şi se află în imposibilitatea de a fi asigurat”, se mai arată în petiţie, postată integral pe site-ul Centrului de Documentare şi Cercetare în Domeniul Integrării Migranţilor.
Petiţia, integral, mai jos:
”Stimate domnule Ministru,
Vă adresăm această petiţie pentru a solicita sprijinul şi preluarea iniţiativei legislative în rezolvarea unei probleme administrative care împiedică cetăţenii străini, absolvenţi ai cursurilor de medicină în România, precum şi ai programului de rezidenţiat în medicină, să profeseze în ţara noastră.
În condiţiile în care ne confruntăm cu o scădere a numărului de medici dispuşi să profeseze în România, pe fondul migraţiei externe, considerăm că aceşti specialişti formaţi în sistemul românesc reprezintă o resursă valoroasă , pe care România o poate valorifica eficient, şi care nu trebuie ignorată.
În cele ce urmează, vă prezentăm problema sesizată şi o propunere de rezolvare. Suntem deschişi dialogului şi colaborării pentru găsirea celei mai bune soluţii.
Problemă:
Conform legislaţiei actuale (legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, articolul 370), profesia de medic se exercită pe teritoriul României de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în medicină dacă este: cetăţean al statului român; cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, al unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene; soţul unui cetăţean român, precum şi descendenţii şi ascendenţii în linie directă, aflaţi în întreţinerea unui cetăţean român, indiferent de cetăţenia acestora; membru de familie al unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), aşa cum sunt definiţi la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 260/2005; cetăţean al statelor terţe beneficiar al statutului de rezident permanent în România; beneficiar al statutului de rezident pe termen lung acordat de către unul dintre statele prevăzute la lit. b).
Din textul de lege menţionat reiese că există o singură excepţie şi anume: exercitarea ocazională a profesiei de medic (în scop didactic şi ocazional cu avizul Colegiului Medicilor din România) pentru o perioadă de 3 luni pe an cu posibilitate de prelungire pentru încă 3 luni, cu condiţia ca acesta să se desfăşoare având aprobarea Ministerului Sănătăţii şi avizul Colegiului Medicilor din România. Pentru exercitarea pe teritoriul României a profesiei de medic trebuie îndeplinite, pe de o parte, condiţia cetăţeniei sau deţinerea unui permis de şedere pe termen lung şi, pe de altă parte, înscrierea în Colegiul Medicilor din România.
Cetăţenii străini, absolvenţi ai unui program de rezidenţiat în România care nu au un permis de şedere pe termen lung şi nu îndeplinesc termenul pentru obţinerea lui nu se pot înscrie în Colegiul Medicilor din România. Astfel, aceştia sunt obligaţi, fie să se întoarcă în ţara de origine, fie să aibă un contract de voluntariat, pentru care nu primesc nicio remuneraţie şi se află în imposibilitatea de a fi asigurat. De fapt, se constată că acestă formă este o modalitate de a prelungi şederea pe teritoriul României şi de exercitare a meseriei de medic în condiţii la limita legalităţii.
În plus, persoanele cu o formă de protecţie internaţională în România (statut de refugiat / protecţie internaţională) au access, conform OG 44 / 2004, la toate formele de învăţământ şi la piaţa forţei de muncă în aceleaşi condiţii ca cetăţenii români. În practică, persoanele cu o formă de protecţie internaţională în România întâmpină dificultăţi în accesarea programelor de rezidenţiat şi a exercitării profesiei de medic datorită faptului că această categorie nu este menţionată în Art. 370 din Legea nr. 95/2006.
Prin urmare, cetăţenii unor state terţe, absolvenţi ai unui program de rezidenţiat în România, nu pot, de facto, să profeseze în România, deşi sunt specialişti certificaţi de sistemul de educaţie din ţara noastră.
Argumente:
În ciuda faptului că producem un număr destul de mare de medici la mia de locuitori, România se situează pe locul doi în ierarhia ţărilor cu numărul cel mai mic de doctori din UE (2,5 la 1000 de locuitori). Conform Colegiului Medicilor din România, ”anual intră în sistem 3000 de medici şi ies aproximativ 3500 (prin migraţie, pensionare şi deces)”. În acelaşi comunicat se specifică că numărul medicilor ce profesează în spitale este de 13.521 (cu 966 mai puţini decât în 2013 şi cu 7.127 mai puţini decât în 2011, ceea ce este o scădere importantă). Conform normativelor Ministerului Sănătăţii, numărul medicilor din spitalele de stat ar trebui să fie de 26.000. Prin urmare, cei 13.521 angajaţi în prezent constituie jumătate din necesar.
Una dintre cauzele cunoscute ale acestei probleme este lipsa specialiştilor care să dorească să ocupe locurile vacante în sistem.
Exodul medicilor afectează economia naţională deoarece statul român alocă între 8600 şi 4550 lei pentru specializarea unui medic anual. Spre deosebire de medicii români, cetăţenii străini care urmează un program de rezidenţiat la noi plătesc specializarea, iar unii dintre ei ar dori să rămână şi să îşi exercite meseria de medic pe teritoriul României. Prin această măsură se asigură o parte a deficitului de cadre medicale din sistemul sanitar, în special în zone defavorizate.
Impactul socio-economic:
Anual, numărul absolvenţilor de medicină, cetăţeni ai ţărilor terţe, este în medie 300, iar în cazul absolvenţilor cetăţeni români avem de a face cu o medie de 3000. O parte a absolvenţilor cetăţeni români se angajează în domenii colaterale cum ar fi cel farmaceutic unde li se asigură salarii mult mai mari sau emigrează, preferând să facă rezidenţiatul în ţări care plătesc mai bine.
Din cei 300 de absolvenţi, doar o parte decid să rămână pentru specializare în România. Unii dintre aceştia ar prefera să îşi exercite meseria de medic pe teritoriul României, cu toate că ar avea posibilitatea să practice medicina în multe dintre ţările Uniunii Europene datorită diplomei obţinute în România.
Angajarea acestor specialişti, cetăţeni străini, ar permite să se poată acoperi o parte din deficitul de cadre medicale. În România sunt zone în care accesul la asistenţa medicală se face cu dificultate din cauza lipsei cadrelor medicale: sunt cazuri în care există un medic la cca. 4.000 de persoane; sunt cazuri în care nu se prezintă candidaţi pentru locurile scoase la concurs chiar de către spitale judeţene.
Modificări legislative propuse :
1. Completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi a legislaţiei subsecvente. Se completează alin. 1 al art. 370 cu o nouă literă, litera “g” care va avea următorul conţinut:
“g) cetăţenii statelor terţe, inclusiv cetăţenii statelor terţe care au dobândit o formă de protecţie internaţională conform Legii 122 / 2006 privind azilul în România, dacă au urmat un program de rezidenţiat şi l-au absolvit în România sau într-unul din statele membre ale Uniunii Europene, într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană”.
