Păi te ridică ei și când ceri șpaga prin semne, cu bateriile scoase din telefoane și draperiile trase, dar când o primești frumos, acasă, la Ciolpani.

Și dacă stătea la Ghiolbani, în garsonieră confort trei, nu la Ciolpani, în vilă, ai mai fi zis: îi ghiorțăie mațele, trebuie „să se afirme”, că altfel moare de foame. Dar doctorul profesor și primar Oprescu are ce să pună pe masă și dacă ar fi să îi vină 50 de musafiri, zi de zi, an după an, până când va intra la culcușul veșnic.

Pe scurt, primarul avea tot ce își dorea pentru mai multe vieți. Ba cică are cu ce să își facă, dacă vrea, o colecție de tablouri de câteva ori cât a lui Vâlcov. Se zice că diferența dintre Oprescu și Vâlcov, că tot l-am pomenit, ar fi ca aceea dintre București și Slatina.

Și atunci? Chiar îl ardeau degetele într-atât încât să ia 25.000 de euro, ba mai mult, să fugă în noapte să împartă șpaga cu un acolit?

Gestul lui, dacă este așa cum spun procurorii, ne sperie în sensul că înțelegem cât de adânc este înfipt în mintea funcționarului român (până la urmă, Oprescu e un funcționar ca oricare altul) „dreptul la șpagă”, printre drepturile de care e convins că e musai să le aibă la slujba lui la stat. Cu tot DNA-ul pe cap, „sistemul” trebuie să meargă, șpaga - distribuită.

Putem înțelege și teoria plicului, la medici. Trebuie să ai har… dar și ce să mănânci, și unde să stai, ca să nu primești ceva de la pacienți. Poate că e și frustrarea pe care o ai ca medic, după anii lungi de învățătură, în timp ce alții au stat cu burta la soare, după rezidențiate și alte mii de pagini învățate, după gărzile nesfârșite și mii de pacienți tratați, când vezi că nu primești vreun premiu special, ba dimpotrivă, sărăcie și mai multă muncă și că un terchea-berchea întoarce banii cu lopata fără nici un efort.

Medicii sunt un caz special și noi am lupta oricând pentru recompensarea muncii lor. Pentru Oprescu să lupte PSD, că e independentul lor.

Sursa