Multe vorbe grele si nedrepte s-au spus în aceste zile despre medicii de familie. Pe fundalul protestelor declansate de Colegiul medicilor si de sindicatul Sanitas, presa a vehiculat tot felul de opinii preluate de-a gata de la liderii celor doua organizatii. Aceste opinii reflecta grava neîntelegere care exista chiar la nivelul profesionistilor din sanatate privitoare la statutul si rolul medicului de familie. Surprinzator este faptul ca acesti oameni educati nu au facut efortul intelectual sa înteleaga pozitia medicilor de familie.
Suntem cu totii medici, e adevarat, dar statutul nostru este suficient de diferit ca sa nu putem avea aceeasi pozitie cu restul breslei în chiar toate problemele. Dorim cu totii un nou contract social care sa asigure medicului un statut mai înalt în societate. Acest statut însa nu se cucereste în strada, ci în cabinetele noastre, zi de zi si ceas de ceas, în ani grei de munca. Respectul aratat pacientului, întelegerea omeneasca fata de suferinta sa si profesionalismul sunt atitudinile care ne vor creste statutul social. Ca banii sunt importanti nu încape nicio îndoiala, dar faptul ca ei ne vor creste prestigiul social este o iluzie periculoasa. Fiecare dintre noi poate numi cel putin cinci persoane pline de bani cu care nu ar vrea sa stea la aceeasi masa!
Asta ne dorim?
Sa vedem atunci care sunt nuantele care ne deosebesc între noi, ca medici.
Cu totii suntem membrii comunitatii mai largi întruchipate legal de Colegiul medicilor. Toti ne supunem Juramântului lui Hipocrate si respectam acelasi cod deontologic. Dar dincolo de aceste aspecte fundamentale încep sa apara nuante.
Al doilea angajament simbolic al medicului de familie, dupa Juramânt, este contractul cu pacientul. Prin alegerea pacientului si acceptul medicului de a-l înscrie pe lista sa, între cei doi se stabileste un contract de facto. Pacientul se angajeaza sa respecte medicul, iar acesta se angajeaza sa-i stea la dispozitie pacientului (în intervale de timp bine definite) cu toata competenta si cinstea sa (adica fara interese ascunse, contrare intereselor pacientului). Acest contract simbolic se bazeaza pe faptul ca cei doi au o identitate clara, adica se cunosc personal, si au intentia sa stabileasca o relatie de lunga durata, daca niciunul nu înseala asteptarile rezonabile ale celuilalt.
Care este pozitia medicului din spital?
El este un medic în asteptare, adica nu are o lista de pacienti legati printr-un contract de el. Pacientul vine, sau este adus la spital pentru rezolvarea unei probleme punctuale, uneori vitale. Daca pacientul este multumit si problema reapare, foarte probabil va reveni la acelasi medic si eventual îl va recomanda si prietenilor care au aceeasi problema. Daca nu e multumit, sau problema nu reapare, probabil ca nu se vor mai întâlni niciodata. Deci în acest caz cei doi nu îsi asuma o obligatie personala reciproca de lunga durata. Medicul nu stie cine va intra pe usa spitalului în timpul serviciului sau, iar pacientul nu stie în general pe cine va gasi la spital atunci când are el o problema.
De aici decurge o diferenta fundamentala între atitudinea medicului de familie si a celui de spital în cazul unor proteste. Daca medicul de familie îsi suspenda activitatea/contractul el va lovi în niste oameni pe care îi cunoaste personal si fata de care are un angajament personal. Medicul de spital va lovi în niste pacienti anonimi, care sunt eventual îngrijiti de medici anonimi.
Relatia personala de lunga durata între medicul de familie si pacientul sau, sta la baza conceptului de continuitate a îngrijirilor, si nu obligatia de a tine cabinetul deschis 24 de ore din 24, 7 zile din 7, asa cum cred politicienii (si unii manageri!). Si atunci, poate medicul de familie sa faca greva? Nu prea, pentru ca el traieste din relatia de încredere cu clientul. Ati vazut ceasornicarii, negustorii, cârciumarii, avocatii sa faca greva? Fac greva profesorii, politistii, judecatorii, ceferistii si în general toti cei angajati de stat sau de firme. Ei nu traiesc din relatia directa cu clientul, ci din relatia cu patronul de stat sau privat.
Amaraciunea medicilor de familie fata de aceasta grava lipsa de întelegere sociala a statutului lor este atenuata de faptul ca si ceilalti mici întreprinzatori sunt la fel de neîntelesi. Statul îi jupoaie, bancile îi înrobesc, angajatii îi fura, iar clientii încearca sa-i pacaleasca. Faptul ca puterea unei tari ca America este data de clasa micilor întreprinzatori este nesemnificativ pentru „iluminatii” din politica româneasca. Noroc cu Uniunea Europeana care a început sa înteleaga acest lucru.
Aflati de mai bine de un deceniu în aceasta pozitie ingrata, medicii de familie au luptat sa supravietuiasca fara ajutorul celorlalti membri ai comunitatii medicale. Asa s-a dezvoltat comunitate medicilor de familie din România, care se bazeaza în principal pe Societatea Nationala de Medicina Familiei si pe Patronatul Medicilor de Familie. Cautarea sigurantei într-o lume nesigura si ostila ne-a determinat sa ne unim.
În aceasta comunitate nu suntem niciodata straini unii altora. Ne putem certa, dar certurile sunt în ultima instanta amicale pentru ca toti suntem ghidati de dorinta de a ne fi mai bine împreuna si tuturor. Comunitatea ne ofera mai multa forta si siguranta, dar în acelasi timp cere si sacrificii. Ca membru al comunitatii nu poti avea libertate absoluta. Poti sa spui si sa faci orice, cu conditia sa nu-i lezezi pe ceilalti membri în sentimentele si interesele lor fundamentale. Este un pret pe care îl platesti pentru privilegiul de a fi în comunitate si de a-ti asigura beneficiile ce decurg din acest fapt. Daca îti lipseste comunitatea, îti lipseste securitatea; daca esti în comunitate te lipsesti de o parte din libertate. Securitatea si libertatea sunt doua valori la fel de pretioase si înca nu a fost inventata nicio reteta care sa le reconcilieze. Comunitatea trebuie sa stabileasca un echilibru între cele doua si este evident ca în vremurile bune libertatea primeaza, iar în vremurile proaste securitatea trece pe primul plan. Ca membru al comunitatii medicilor de familie treci mai usor prin crizele economice, caci în comunitate cooperarea este mai importanta decât competitia. Nu putem fi pe deplin umani fara securitate si libertate, dar nu le putem avea pe ambele în acelasi timp si într-o masura satisfacatoare.
Nu putem face mare lucru pentru a scapa din aceasta dilema, dar daca negam sau subminam comunitatea medicilor de familie riscam sa pierim ca breasla medicala.
Dr. Sever-Cristian Oana
Medic primar medicina de familie Bucuresti
pentru www.amfms.ro
Citeste si :
Comunicat de presa referitor la solicitarea CMR de participare la greva : Medicii de familie nu vor anula contractele cu Casele de asigurari ca masura de protest
Ar fi greu să exemplificăm Guvernului ce înseamnă de fapt pumnul forte al medicului?
