Un nou studiu sugerează că microbii care trăiesc pe pielea noastră influenţează rata de vindecare a rănilor. Aceste descoperiri pot conduce la noi tratamente pentru rănile cronice, care afectează unu din 20 de bătrâni, notează „Science Daily“.
Interacţiunea dintre celulele noastre şi microbii care sălăşuiesc pe noi poate influenţa cum şi cât de repede ni se vindecă rănile. „Această cercetare ne oferă o imagine mai detaliată a tipurilor de bacterii care se regăsesc în răni, dar şi cum răspund celulele noastre la ele“, mărturiseşte Matthew Hardman, cercetătorul şef al acestui studiu realizat la Universitatea din Manchester, Marea Britanie.
Răni care nu se vindecă
„Noi sperăm ca aceste informaţii să ne ajute să realizăm tratamente mai bune pentru vindecarea rănilor“, adaugă Hardman. Rănile cronice, tăieturi sau leziuni care nu se mai vindecă, sunt o problemă de sănătate importantă, mai ales pentru cei în vârstă. Aproximativ unu din 20 de bătrâni trăieşte cu o rană cronică, deseori provocată de diabet, de o circulaţie proastă a sângelui sau de faptul că este imobilizat la pat sau într-un scaun cu rotile.
„Aceste răni nu se vindecă multă vreme, timp de luni sau chiar ani şi pur şi simplu nu avem tratamente eficiente pentru a le face să treacă“, continuă Hardman, care spune şi că medicii nu au cum să-şi dea seama dacă o rană se va vindeca sau va persista. „Există o nevoie foarte mare şi de a dezvolta instrumente care să ne spună dacă o rană se va vindeca, dar şi de noi tratamente“, este de părere Hardman.
Echipa lui Matthew Hardman a comparat bacteriile pielii unor oameni cu răni cronice cu cele ale unor oamenii care se vindecau repede. Rezultatele au scos în evidenţă diverse comunităţi de bacterii, sugerând faptul că există o „semnătură“ bacteriană a rănilor care refuză să se vindece. „Datele obţinute de noi susţin ideea că un medic poate lua o cultură din rană, poate studia bacteriile care sunt prezente acolo şi apoi poate spune dacă rana se va vindeca rapid sau va persista. Acest lucru are un impact important asupra deciziei de tratament“, este de părere Hardman.
Bacteriile pielii „se moştenesc“ genetic
Echipa a mai condus şi o serie de studii pe şoareci, studii care au făcut lumină asupra motivelor pentru care unele răni se vindecă şi altele nu. Şoarecii aveau lipsă o singură genă, fapt care îi făcea să aibă alt tip de culturi bacteriene pe piele, inclusiv bacterii „rele“. Astfel ei se vindecau mult mai încet decât şoarecii care aveau acea genă.
Gena cu probleme este aceeaşi care, se crede, provoacă boala Crohn (n.r. - o afectiune inflamatorie intestinală care determina inflamaţia si ulceraţia tractului digestiv), ea ajutând celulele să recunoască şi să răspundă la bacterii. Hardman spune că studiul lui demonstrează că factorii genetici influenţează tipul bacteriilor de pe pielea omului şi, în schimb, acestea influenţează rata vindecării.
„Presupunem că imposibilitatea şoarecilor de a identifica bacteriile îi face incapabili de a răspunde corect în faţa acestor bacterii. Studiile noastre, şi cele pe şoareci şi cele pe oameni, oferă dovezi suficiente că microbiomul pielii are un efect direct asupra vindecării“, declară Hardman.
Multe dintre cercetările actuale asupra rănilor cronice se concentrează pe îmbunătăţirea antibioticelor cutanate pentru prevenirea infecţiilor. Hardman spune că este necesară o privire mai în detaliu asupra rolului bacteriilor de pe piele. Astfel vom putea dezvolta noi tratamente care să ne protejeze de bacteriile „rele“ fără să ne scape şi de cele „bune“, adică de cele care au un rol benefic în vindecarea rănilor.