Medicul Grigorescu Dan renumit chirurg plastician, a postat pe propria sa pagina de Facebook drama pe care o suporta in acest moment rezidenţii ce au promovează examenul de specialitate, dar care au devenit someri deoaerece contractele lor cu spitalele se incheie la 31 decembrie 2017.

MOTIVUL : Incredibil intr-o taranormala dar la noi unde predomina vorbele si mai putin faptele, "grija fara margini", promisiunile desarte sau pe intelesul tututor lipsa de interes a Ministeruli Sanatatii si a personalului din subordine ce nu au reusit sa elibereze diplomele de medici specialisti castigate cu 2 luni in urma

Mai jos va prezint postarea :

Prima zi de șomer a lui Radu

Radu a fost medic rezident de chirurgie plastică până în 31 decembrie, când i s-a încheiat perioada de 5 ani de pregătire stabilită oficial pentru a deveni medic specialist. De altfel, la începutul lui noiembrie a și dat examenul pentru obținerea specialității, la care comisia din Craiova i-a acordat media 9,11. Bun băiat, nu?

Ca urmare, la petrecerea de final de an, i-am făcut lui Radu surpriza de a-i acorda o Diplomă de apreciere nu atât pentru că este primul rezident de chirurgie plastică și reconstructivă „produs original de Brașov”, ci, mai ales, în semn de apreciere a eforturilor depuse de el în anii grei de rezidențiat pentru a-și desăvârși devenirea personală și profesională.

Normal, ați spune voi, cei ce citiți aceste rânduri.
Numai că nu e nici pe departe așa!

Radu a venit în 3 ianuarie pe secție și m-a întrebat: „Și cu mine ce se întâmplă de azi? Că din 31 mi s-a terminat contractul cu spitalul.”
Avea dreptate! De aceea, ieri a fost prima zi de șomer a lui Radu.

Și când zic „de șomer”, comit o mare inexactitate, pentru că nimeni (dar nimeni!) nu l-a călăuzit instituțional pentru acest moment.

Nici Ministerul Sănătății, nici Direcția Județeană de Sănătate Publică, nici Spitalul Clinic Județean de Urgență al cărui angajat a fost până acum câteva zile.

Toate aceste instituții l-au abandonat. Aș putea spune chiar că l-au lăsat de izbeliște! Pe niciun reprezentant al acestor instituții nu l-a interesat ce va face Radu de mâine sau cum își va câștiga pâinea pentru el și pentru familia sa!

Nimeni nu și-a pus problema că, dezamăgit de acest dezinteres instituțional, lui Radu, la cei 32 de ani ai lui, din care o treime a studiat medicina, ar putea să-i treacă prin cap „s-o taie” dincolo, departe!

Veți spune că e bine că măcar mie îmi pasă. Dar în ce calitate în afară de cea umană? Pentru că în cea de șef de secție clinică nu am nicio putere, iar în cea de conducător de rezidențiat nici atâta, de vreme ce această perioadă s-a terminat...

Ei, bine, trebuie să recunosc public că am cam obosit să identific situații la limită apărute în sistem și să le mai și găsesc o rezolvare. Anul trecut a fost Ion Piroiu căruia a trebuit să i se găsească un loc în societate, anul acesta este Radu multiplicat cu „n”...

Pentru că nu este vorba doar de Radu, ci de un Radu generic, reprezentativ pentru sutele de rezidenți aflați în aceeași situație și cărora Ministerul Sănătății nu și-a făcut timp (sau nu s-a organizat din timp - tot aia!) ca să le elibereze diplomele de medici specialiști pe care și le-au câștigat prin concurs în urmă cu două luni! Și pe baza cărora toți acești tineri frumoși, deștepți și bine pregătiți profesional (o spun notele de examen!), dar blocați în situația de a nu fi liberi, s-ar fi putut măcar înscrie cu drepturi depline în Colegiul Medicilor, și-ar fi obținut Autorizația de liberă practică și ar fi putut să înceapă să-și caute de lucru până la organizarea primelor concursuri de medici specialiști din spitalele care abia îi așteaptă!

DAR NU!

Lui Radu și omologilor lui nu le-a mai rămas decât să stea pe coridoarele spitalelor pe care le-au servit cu atâta devotament și să se uite în zare, nedumeriți.

Că parcă prea ar fi înjositor să se prezinte la AJOFM și să ceară ajutor de șomaj (375 + maxim încă vreo 800 = 1175 lei pe lună, adică puțin peste 50 de lei/zi lucrătoare).

Întreb și eu, parafrazând leit-motivul unui joc de pe vremea copilăriei mele: „Țară-țară, vrei (sau nu) ostași?”
Că dacă da, schimbă naibii fie reglementările în vigoare, fie pe aceia pe care nu îi duce capul să-i ducă mintea!

N.B.: Nu trageți în Radu! Eu (Grigorescu Dan  )sunt capul răutăților din această postare. El e doar nedumerit de ceea ce i se întâmplă! 
Doar că de azi stă acasă!