Legea privind vaccinarea obligatorie a copiilor este aproape gata, oficialii din domeniul sănătăţii mai având de lucru la capitolul sancţiuni pentru părinţii care refuză să-şi imunizeze copiii. Potrivit profesorului Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie, actul normativ care va fi pus în dezbatere publică în luna februarie prevede o serie de vaccinuri obligatorii, pe listă fiind incluse cele împotriva difteriei, tetanosului, rujeolei, rubeolei, oreonului, hepatitei B şi infecţiei cu haemophilus. „Sancţiunile pot fi introduse după o perioadă în care lumea se informează, nu mai apar sincope în aprovizionarea cu vaccinuri, există comitete tehnice care să facă consiliere, adică, să punem întâi bazele infrastructurii, ca să asigurăm un program coerent, nu să începem întâi cu sancţiunile. Chiar dacă vor fi anumite sancţiuni, ele vor fi introduse progresiv”, a precizat Rafila, pentru gândul. Cea mai dură sancţiune despre care s-a discutat până acum este condiţionarea înscrierii la şcoală de prezentare schemei obligatorii de vaccinare, variantă la care nu s-a renunţat, dar care este încă în discuţie ea ridicând o serie de probleme juridice. De asemenea, în discuţia iniţială a fost şi prevederea prin care părinţii ar putea fi acuzaţi chiar de rele tratamente aplicate minorului dacă refuză vaccinarea.

În ultima perioadă au existat controverse în ceea ce priveşte păstrarea vaccinului împotriva tuberculozei (BCG) în lista vaccinurilor obligatorii pentru copii. În foarte multe state acest vaccin a fost eliminat, însă, profesorul Alexandru Rafila susţine că acolo acest lucru s-a datorat incidenţei scăzute a acestei boli. Nu este cazul României, care se numără, în prezent, printre ţările cu cea mai mare incidenţă a tuberculozei, în ciuda faptului că numărul de cazuri de acest fel s-a redus la jumătate în ultimii ani.

„Vaccinul BCG se administrează la copii imediat după naştere, însă vaccinul BCG nu previne tuberculoza, din păcate. Nu există un vaccin în momentul de faţă care să prevină tuberculoza, ci previne complicaţiile grave ale tuberculozei în primul an de viaţă. (...) Au fost întrebări legate de includerea sau neincluderea lui în această listă. (...) Sunt ţări în care acest vaccin nu se mai utilizează, dar în acele ţări au incidenţă mică a tuberculozei. La noi, din păcate, este încă o problemă, deşi a fost redusă cu 50% în ultimii 10 ani. El este recomandat în continuare, dar, cum vă spuneam, nu previne boala în sine, ci doar complicaţiile majore la persoana respectivă”, a explicat profesorul Alexandru Rafila.

Sancţiunile pentru părinţi vor fi introduse progresiv

Sancţiunile pe care le vor primi părinţii în cazul în care refuză să îşi vaccineze copiii vor fi introduse progresiv.

„Sancţiunile pot fi introduse după o perioadă în care lumea se informează, nu mai apar sincope în aprovizionarea cu vaccinuri, există comitete tehnice care să facă consiliere, adică, să punem întâi bazele infrastructurii, ca să asigurăm un program coerent, nu să începem întâi cu sancţiunile.  Chiar dacă vor fi anumite sancţiuni, ele vor fi introduse progresiv şi scopul legii nu este de a sancţiona, ci de a convinge părinţii cu privire la utilitatea vaccinării. Nu este un scop coercitiv, ci este un scop stimulativ pentru vaccinare”, a declarat profesorul Alexandru Rafila.

Anterior, ministrul Sănătăţii, Patriciu Achimaş-Cadariu, a vorbit într-un interviu acordat Mediafax despre posibilele sancţiuni. Întrebat fiind dacă în România s-ar putea aplica un model de pedeapsă a părinţilor cum este cel din alte state europene, precum Franţa, unde copiii nevaccinaţi nu sunt primiţi la şcoală, invocându-se protecţia colectivităţii, ministrul a declarat că aceasta poate fi o variantă de urmat. „Nu cred că există o sancţiune mai mare decât neacceptarea în colectivitate. Aceasta este o sancţiune completă”, a completat Patriciu Achimaş-Cadariu.

Pe de altă parte, Alexandru Rafila a adăugat că noua lege vizează şi remedierea problemelor existente în ceea ce priveşte stocurile de vaccinuri la nivel naţional şi vrea să pună la punct campanii de informare a populaţiei şi a medicilor. De asemenea, la nivelul judeţelor, cât şi la nivelul Institutului Naţional de Sănătate Publică, vor apărea comitete tehnice care să se ocupe de campaniile de imunizare la nivel local.

„Legea, în primul rând, va permite constituirea unui stoc de vaccin la nivel naţional care să acopere un necesar suplimentar de încă un an de zile, ca să evităm situaţii cum au fost cele semnalate în ultima perioadă, când a existat criză de vaccin. În al doilea rând, campanii permanente de informare a populaţiei, dar şi a medicilor şi a celorlaltor categorii interesate şi, cred că este un lucru foarte foarte important că, atât la nivelul judeţelor, cât şi la nivelul Institutului Naţional de Sănătate Publică, se vor constitui nişte comitete tehnice care să poată să coordoneze campania de imunizare la nivel local şi, pe de altă parte să ofere consiliere, să soluţioneze diverse solicitări ale părinţilor sau ale medicilor de familie referitoare la programul de imunizare”, a explicat, el

Varianta finală a legii va fi pusă în dezbatere publică în luna februarie, după ce vor fi finaizate toate detaliile de natură juridică pe care trebuie să le îndeplinească.

Schema de vaccinuri recomandate în România

În România există o schemă de vaccinuri recomandate de Ministerul Sănătăţii, pe care însă părinţii care o refuză integral sau parţial nu suportă nicio consecinţă.

Click pentru a mări

Bucureştiul, alături de judeţe din vestul României, între care Arad şi Alba, sunt zonele din România cu cel mai mare risc de apariţia a unor focare de difterie, rubeolă şi rujeolă, din cauza ratei de imunizare scăzută, potrivit datelor oficiale.

La nivel naţional, la BCG, vaccinul contra formelor grave de tuberculoză, acoperirea vaccinală este una relativ bună, pentru că acest vaccin se administrează imediat după naştere. Acoperirea vaccinală în cazul BCG este de peste 90%.

În ce priveşte DTP, o componentă ce previne difteria, tetanosul şi tusea convulsivă, aici raportarea se face la minim 3-4 doze, iar acoperirea vaccinală este la 88% la nivel de ţară.

Rata de acoperire vaccinală în cazul unor infecţii virale, rubeolă, rujeolă şi oreion, este asemănătoare cu cea de la DTP, de 88%.

Cum este legislaţia în ţări din UE

Există ţări în care însă vaccinarea copiilor este obligatorie, iar sancţiunile pentru părinţii care refuză sunt dure. În Franţa, de exemplu, părinţii sunt obligaţi să îşi vaccineze copiii împotriva poliomelitei, a difteriei şi tetanusului. În caz contrar aceştia pot ajunge chiar în instanţă, deoarece nevaccinarea împotriva bolilor enumerate mai sus este încadrată de autorităţile franceze la categoria ”rele tratamente aplicate minorului”. La începutul acestui an, doi părinţi francezi au fost condamnaţi la două luni de închisoare cu suspendare după ce au refuzat vaccinarea copiilor împotriva tetanosului şi poliomielitei, pe motiv că aceasta le face mai mult rău decât bine celor mici.

În Italia sunt obligatorii patru vaccinuri: difteric, tetanic, polio şi hepatita B. primul vaccin se face la vârsta de trei luni a copilului, inclusiv cel împotriva hepatitei B, vaccin care în România se face în primele 24 de ore de viaţă ale copilului.

În Belgia copiii nu pot fi înscrişi la şcoală dacă nu au făcut vaccinurile DTP, Hub, antipolio, hepatitic B, ROR, antipneumococic şi antimeningococic.

În Germania nu este obligatoriu niciun vaccin. Sunt recomandate sugarilor şi copiilor vaccinurile: DTP, Hib, antipolio, hepatitic B, antivaricelic, antipneumococic şi antimeningococic. Sugarii nu sunt vaccinaţi la naştere. Doar în cazuri de risc înalt se recomandă vaccinul hepatitic B la naştere.

În Olanda nu este obligatoriu niciun vaccin, iar vaccinurile recomandate sugarilor şi copiilor mici sunt: antipolio, Hib, DTP, hepatitic B şi ROR. Nu intră în schemă vaccinul BCG, iar la naştere nu este obligatoriu/recomandat niciun vaccin.

În Spania nu este obligatoriu niciun vaccin, iar cele recomandate copiilor sunt: DTP, antipolio (VPI), Hib, hepatitic B, MMR (ROR) şi antimeningococic. Nu intră în schemă vaccinul BCG, iar la naştere nu este obligatoriu/ recomandat niciun vaccin.

În Marea Britanie nu este obligatoriu niciun vaccin, iar cele recomandate copiilor sunt vaccinurile DTP, antipolio, Hib, ROR şi antimeningococic C. Vaccinul BCG este recomandat la vârsta de 10‑14 ani şi doar în cazuri de risc înalt, la naştere.

În Australia autorităţile nu le vor mai dea ajutoare părinţilor care refuză să-şi vaccineze copiii. În prezent, australieni pot opta să nu le facă copiilor lor anumite vaccinuri din motive religioase sau medicale, ori declarând pe proprie răspundere că se opun vaccinării, dar ei primesc în continuare alocaţii pentru creşterea copiilor. Însă conform noilor reglementări, care vor intra în vigoare în ianuarie 2016, părinţii nu vor mai primi ajutoare de la stat dacă refuză vaccinarea pe proprie răspundere.

Sursa