"Vom verifica toate aspectele necesare pentru a lămuri modul în care s-au prescris anumite medicamente, modul în care s-au achiziţionat anumite medicamente şi, acolo unde va fi cazul, unde vorbim de diagnostice sau alte aspecte privind viaţa sau sănătatea altor persoane, vor fi contactate şi se vor lua şi măsuri de prevenire, dacă este cazul", a declarat şefa Directiei Nationale Anticoruptie (DNA) Codruta Kovesi. Adică a completat comunicatul gol al DNA cu nimic dacă nu cumva cu o prostie, atunci când s-a referit la diagnostice.
Acestea sunt pe scurt informaţiile care au îngălbenit ecranele televiziunilor aflate în penurie de ştiri.
Românii în general, atât bolnavii cât şi lucrătorii din domeniu, şi-au luat de mult speranţa că un revirimient al actualei stări de lucru din sănătate ar putea veni de la oamenii politici. Sănătatea a fost şi este o prioritate doar pe hârtie, în campaniile electorale.
Cred că un ministru al sănătăţii ar trebui să aibă pe lângă abilităţi de manager de sistem şi o certă vocaţie de director de şcoală de corecţie, având în vedere practicile ilegale atât de împământenite în modul de tratare al romanilor. Nu am avut încă parte de un asemenea ministru. M-am gândit adesea că speranţele noastre ar trebui să se îndrepte şi către DNA, procurorii putând să facă uneori mai mult bine pacienţilor decât un profesor de oncologie, ca să mă refer la cazul de faţă.
Ei bine, de această dată DNA-ul a dat cu stângul în dreptul.
Nu este absolut nici un secret ca marketing-ul firmelor de medicamente se baza, şi în mică parte se mai bazează încă, pe sponsorizarea medicilor care au valenţa de a le prescrie marfa, noul medicament, care are o viaţă scurtă, de doar 10 ani, după care concurenţa va putea produce şi ea medicamentul sub alt nume, ca medicament generic. Nu există nicio lege care să fi sancţionat penal sau administrativ sponsorizarea medicilor pentru a participa la congrese. Nici nu cred că ar trebui să existe! Ştiu însă că există o lege a sponsorizării, care ne spune ce este şi mai ales ce nu este o sponsorizare. În mod cert, o excursie la Marele canion şi în Las Vegas nu este o sponsorizare ci doar o banală mită mascată, aşa cum există mii de cazuri, în sistemul sanitar, de la câţiva lei până la mii de euro. Toate sunt ignorate de Ministerul Sănătăţii dar şi de DNA, în fiecare zi a anului!
Mai ştiu că procurorii nu au cum să aprecieze ce medicament poate fi benefic pentru un pacient şi care nu! Chiar şi simplă verificare a concordanţei dintre un tratament prescris şi protocolul de practică existent nu este de competenţa DNA, ci de a casei de asigurări judeţene sau naţionale.
Pe scurt, astăzi DNA-ul s-a simţit dator să dea de lucru televiziunilor, denigrându-şi în fapt propria imagine, pentru că ceea ce ar trebui să investigheze nu este de competenţa sa ci a autorităţilor medicale.
Într-adevăr, în faţa unei fraude de asigurări, cum este probabil cea de faţă, m-aş aştepta ca tocmai Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS) să tragă semnalul de alarmă, să dea publicităţii propria sa investigaţie şi în concluzie să precizeze că a fost sesizat Parchetul.
Nu s-a întâmplat aşa pentru că, în realitate, cele care patronează furtul sunt tocmai autorităţile statului.
Sistemul informatic permite de aproape 10 ani să semnaleze anomalii, cum ar fi cea că un anumit medic prescrie preferenţial anumite medicamente scumpe în dauna altora. CNAS-ul însă nu permite accesul la date şi nici nu reacţionează – ştie ea de ce!
Prescrierea de medicamente scumpe se face numai cu aprobarea comisiilor special alcătuite pe lângă CNAS – însă niciodată vreun pacient nu a rămas fără aprobare dacă medicul i-a dat recomandarea. Mai mult, niciodată vreun medicament nu pare a fi fost eliberat de farmacii fără a fi existat şi aprobarea cu pricina. Cel puţin CNAS – nu ne-a informat, ştie ea de ce!
O evidentă strictă a pacienţilor cu anumite boli se poate face prin prin înfiinţarea unei baze de date separate, în care evoluţia bolii şi tratamentele administrate să fie evidenţiate şi analizate de către cei care vor să facă cercetare medicală, analize de cost-eficacitate sau anchete administrativ-penale, eventual. CNAS nu a vrut să înfiinţeze astfel de baze de date – registre de pacienţi – ştie ea de ce!
Mai mult, după cheltuirea de sute de milioane de euro pentru implementarea totală a sistemelor informatice naţionale privind reţeta electronică, foaia de observaţie a pacientului şi a cardului de sănătate – nici nu mai este nevoie de astfel de registre separate, fiind suficientă cel mult o bifă pentru că toţi pacienţii cu o anumită boală să poată fi selectaţi şi analizaţi separat de ceilalţi pacienţi. Ei bine, nici accesul la aceste baze de date (depersonalizate) nu este permis – aţi ghicit, ştie ea CNAS de ce!
Informaţiile statistice pe baza cărora se sprijină deciziile administrative dar cu semnificative consecinţe financiare sunt şi ele neculese sau pur si simplu secrete, ştie el Ministerul Sănătăţii de ce!
Ani de-a rândul Ministerul Sănătăţii a numit în comisiile care erau chemate să stabilească protocoalele terapeutice şi care medicamente să fie finanţate din bani publici tocmai pe acei medici care beneficiau de diferite colaborări cu firmele de medicamente. Au fost necesari ani pentru că MS să fie forţat să respecte legea privind incompatibilităţile!! Stie el Ministerul Sănătăţii de ce!
Dacă DNA-ul nu face legătura dintre peştii cei mici, avizi de a vizita Marele canion, şi grosolana corupţie care există în Ministerul Sănătăţii şi CNAS, astăzi, în locul unui comunicat eliptic, ar fi putut pur şi simplu să tacă.
Aruncând anatema pe tot corpul medical, prin asmuţirea reporterilor chemaţi să fabuleze pe frânturi de informaţii oferite “de sursele noastre din interiorul DNA – sic!”, procurorii au făcut un deserviciu celor pe care în teorie ar trebui să-i apere. Folosind practica scurgerii voluntare de informaţii, pe acest ”telefon fără fir” cu jurnaşiştii, unele fapte s-au denaturat atât de mult încât în spatiul public a ajuns, spre exemplu, informaţia conform căreia unii dintre acesti 16 medici au primit bani pentru a NU face studii clinice cu unele produse – ceea ce este, ca să folosesc o parabolă, ca şi cum NASA ar plăti un specialist ca să NU verifice rezervoarele unei rachete pe care ar vrea să o lanseze cu succes!
Sunt dispus să aştept 3-6 luni până când un procuror instrumentează un caz cu probe temeinice, iar atunci când secretul profesional nu îl mai împiedică, să dea publicităţii informaţii, dacă acestea sunt cu adevarat de interes public, printr-un comunicat pertinent, argumentat şi lămuritor, lăsând judecătorilor menirea de a stabili vinovăţii, acolo unde ele există.
Da, cred că procurorii ar putea să ne ajute la vindecarea sistemului sanitar de una din bolile sale cele mai grave, corupţia, contribuind la o şansă în plus la sănătatea noastră, a populaţiei. Da, nu imi este frică să recunosc, cred în utilitatea unei divizii medicale a DNA!
Astăzi, DNA ne-a mai vindecat însă doar de o speranţă.
