Medic şi eseist

Numele: Nicolae Hâncu

Data şi locul naşterii: 6 iulie 1940, Blaj, jud. Alba

Studiile şi cariera: Este doctor în medicină din 1971, medic primar diabet nutriţie şi boli metabolice din 1988.

A fost şeful Catedrei de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“, Cluj-Napoca, între 1995 şi 2009.

Este preşedintele Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, care a participat activ la adoptarea Legii antifast-food.

Este autor şi coautor a peste 350 lucrări ştiinţifice publicate în ţară şi peste hotare, 20 monografii sau tratate (autor sau co-autor), colaborator la 15 cărţi. Editor şef al Monografiei „Cardiovascular Risk în type 2 diabetes mellitus“, Springer Verlag, Berlin 2003.

A publicat şi un volum de eseistică „Evadări spre reîntoarceri“ (Editura Echinox 2003).

Locuieşte în: Cluj-Napoca

Ca un nutriţionist care se respectă, prof. dr. Nicolae Hâncu, 73 de ani, este în formă. Chiar dacă nu mai aleargă, cum obişnuia, măcar o oră pe zi încearcă să meargă pe jos. Le oferă un exemplu pacienţilor cu probleme de greutate pe care-i consultă şi, în acelaşi timp, îi învaţă să devină ei înşişi propriii nutriţionişti, conştient fiind că sunt prea puţini cei care-şi permit să meargă la medic în fiecare lună. Face distincţia clară între nutriţia medicală, sănătoasă, şi cea comercială, condusă de bani, în capcana căreia cad tot mai mulţi români. Şi, mai presus de orice, nu interzice nimic, niciun aliment, lasă liberul arbitru al fiecăruia dintre noi să ia deciziile corecte.„Weekend Adevărul“: Este adevărat că România se situează pe locuri fruntaşe la obezitate în Europa atât la adulţi, cât şi la copii?Prof. dr. Nicolae Hâncu: Supraponderea şi obezitatea împreună afectează cam 73% din populaţia adultă a României. Obezitatea este prezentă cam în 36% din cazuri, iar supraponderea – în 37% din cazuri. Acestea sunt datele preliminarii ale unui studiu condus de prof. dr. Maria Moţa, preşedintele Societăţii Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice. Dar la copii, noi nu cunoaştem datele. Cercetările epidemiologice la copii sunt împiedicate de faptul că orice contact cu copilul trebuie să fie făcut cu aprobarea părinţilor. Iar noi, când facem investigaţii epidemiologice, avem nevoie de acordul lor, ceea ce este o dificultate majoră. Dar vom lămuri această problemă în decurs de câteva luni.

Care sunt principalele motive pentru care românii adulţi au, în număr atât de mare, probleme cu greutatea?

N-are rost să facem o clasificare – că suntem pe locuri fruntaşe sau medii. Ceea ce este important este că avem o foarte mare frecvenţă a obezităţii, este o epidemie de obezitate. Cauzele sunt foarte clare: alimentaţia şi scăderea consumului de energie, respectiv sedentarismul. La care se adaugă creşterea consumului de alcool, care duce la sporirea poftei de mâncare şi la un aport caloric mai mare. Iar alcoolul, în asociere cu fumatul, creşte acea depunere de grăsime în interiorul abdomenului. Depunerea de ţesut gras în abdomen este mult mai periculoasă decât grăsimea care se depune pe şolduri, pe coapse. Ea este asociată cu hipertensiunea, cu diabetul, cu unele forme de cancer. În rândul tinerilor, este un factor de risc şi un deficit de somn important. Se culcă mult după miezul nopţii, atunci consumă şi multă mâncare, se trezesc târziu, nu iau micul dejun. Iar lipsa micului dejun duce la perturbarea balanţei energetice şi a comportamentului alimentar pe tot parcursul zilei.

Există caracteristici specifice ale românilor, spre deosebire de alte ţări, care conduc la creşterea în greutate?

Nu putem spune că ar exista. Mâncatul gras, de exemplu, nu este specific românilor.

Românii mănâncă peste 10 grame de sare pe zi

Totuşi, la un moment dat, exista în România o companie producătoare de brânză cu smântână – între timp a dispărut – care a făcut un studiu de piaţă înainte să pătrundă la noi şi a constatat că românilor trebuie să le vândă un produs mai sărat decât în alte ţări. Aţi observat această înclinaţie a românilor către sărat?

În momentul de faţă, consumul de sare în România este exagerat. Şi acest lucru a fost demonstrat de analiza stării de sănătate a populaţiei. Se mănâncă mult peste 10 grame de sare pe zi, iar în realitate, ar trebui să se consume sub 5 grame de sare pe zi. Cu alte cuvinte, se mănâncă o cantitate dublă de sare decât este recomandat. Sarea are două efecte: 1. creşte reţinerea de apă în organism şi prin aceasta favorizează instalarea hipertensiunii arteriale şi 2. sarea dă un gust foarte bun mâncării şi favorizează creşterea consumului de mâncare, ceea ce se asociază, bineînţeles, cu supraponderea. Companiile care fac acest lucru, care adaugă sare la produse care natural nu sunt sărate, nu fac decât să dăuneze stării de sănătate a românilor. Banul contează, iar companiile, ca să vândă, fac orice. Intervine inteligenţa omului. Cu cât citeşti mai multe despre nutriţie şi cu cât te informezi corect, singur poţi să faci selecţia mâncării, ai totală autonomie. În „Abecedarul de nutriţie“ pe care l-am publicat anul trecut, am şi spus cum poţi să devii propriul tău nutriţionist, că nu te poţi duce la nutriţionist nici măcar o dată pe lună.

Săptămâna trecută, Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România a făcut public un studiu despre pateurile de ficat de pe piaţa românească şi a constatat că unele dintre ele aveau chiar şi zece E-uri. Or, pateul, fiind un aliment ieftin, se regăseşte frecvent pe masa românilor. Cât de des se poate consuma un astfel de aliment, cu riscuri minime?

Noi avem o regulă: nu interzicem nimic. Noi recomandăm să se consume din toate cu moderaţie. Pateul este o mâncare comodă şi ieftină, iar cei care nu pot evita să mănânce astfel de alimente să fie măcar atenţi la firme, pentru că sunt unele care prezintă o garanţie mai mare decât altele. Pateul este un prototip de aliment hiperprocesat. Din când în când, poţi să mănânci o felie de pâine unsă cu un strat cât se poate de subţire de pateu. Dar nu este deloc o idee bună să-ţi faci un obicei din a mânca, de exemplu, la prânz, o cutie de pateu, nişte salam de calitate dubioasă, sau un parizer, care e şi mai dubios.

200-300 de calorii în plus pe zi duc la obezitate

Unul dintre motivele pentru care ne îngrăşăm, mai ales noi, femeile, este că la serviciu, în perioadele stresante, avem tendinţa să ciugulim toată ziua biscuiţi, napolitane, ce ne este mai la îndemână. Există alternative la toate acestea care să nu ne îngraşe?

Într-adevăr, ciugulitul este extrem de frecvent. Şi ştiţi foarte bine că aproape în toate casele şi la serviciu există saleuri, fursecuri, covrigei, ca să nu mai vorbesc de bomboane de ciocolată – toate cât se poate de apetisante. Ei bine, noi recomandăm trei mese principale şi trei gustări. Dar gustările trebuie să fie la mijlocul intervalurilor dintre mesele principale: dimineaţa, după-masă şi chiar la culcare. Şi să fie un fruct, nicidecum aceste ciuguleli, care sunt foarte periculoase, pentru că aduc un plus caloric pe zi de aproximativ 200-300 de calorii. Or, să ştiţi că obezitatea poate să se instaleze de-a lungul anilor tocmai prin acest plus de 200-300 de calorii pe zi. Poate chiar şi mai puţin, dar ţineţi cont că se adună, zilnic, 360 de zile pe an, zece ani. Atunci să nu ne mirăm dacă după zece ani avem un plus de 10-12 kilograme, să nu dăm vina pe vârstă sau pe hormoni. Plusul acesta de calorii perfid, insidios, ascuns, pe care nu-l remarci, practic, acesta este vinovat! Oamenii de ştiinţă au constatat că partea cea mai mare a obezităţii apare prin acest gen de plus caloric.

Ce fructe ar fi cele mai recomandate pentru gustările dintre mese?

Un măr, o banană, două kiwi, o pară sau orice – fruct să fie. Chiar şi după cină, care ar trebui să fie undeva, în jurul orei 19.00, chiar înainte de culcare putem să mai mâncăm un fruct. Sigur, şi unele dintre fructe sunt calorigene, de exemplu strugurii. Nu trebuie respinşi, dar pentru cineva care are tendinţa să se îngraşe, trebuie consumate la o gustare numai boabele care încap într-o palmă – aceasta e cantitatea pe care o recomandăm. Cine n-are probleme cu greutatea poate să mănânce struguri, dar nu un kilogram pe zi. Ai de ales între hedonismul nutriţional şi controlul ponderal. Tot hedonism alimentar este şi în cazul alimentelor procesate, şi în cazul bomboanelor de ciocolată mâncate pe tot parcursul zilei. Oscar Wilde spunea „Rezist la orice, exceptând tentaţiile“. Or, tentaţiilor, dacă noi ni le facilităm la tot pasul, e greu să le rezistăm.

„În unele părţi, cornul şi laptele sunt necomestibile“

Este adevărat că începe să se depisteze tot mai frecvent diabet de tip II la copii şi adolescenţi?

Cea mai frecventă formă la copii rămâne diabetul de tip I, care are un mecanism de producere diferit de cel al adultului, care este de tip II. În general, la diabetul de tip I (n. r. – insulinodependent) este vorba despre o infecţie cu un virus care poate fi de mai multe tipuri. Acesta produce nişte modificări imunologice, care duc la distrugerea celulelor beta din pancreasul uman şi la scăderea brutală a secreţiei de insulină. Există o observaţie clinică, deocamdată, că au apărut cazuri mai frecvente de diabet II la copii şi adolescenţi decât înainte. Dar deocamdată, în România, acest lucru este o curiozitate. Ceea ce nu mai este o curiozitate este obezitatea, pe care observaţia clinică o atestă ca fiind foarte frecventă la copii. Iar obezitatea este, sigur, drumul spre diabetul de tip II.

Cât de mult cântăreşte în obezitatea copiilor jocul pe calculator şi privitul la televizor?

A sta la televizor mai multe ore pe zi, apoi în faţa calculatorului este o crimă pentru copii. Părinţii care-şi lasă copiii ore în şir în faţa unui ecran să ştie că şi-i transformă în supraponderali şi obezi. Acest lucru se însoţeşte, întotdeauna, şi de aport caloric – pe lângă faptul că stau la calculator sau la televizor, tot timpul au lângă ei ceva ca să ronţăie. Şi, în dauna acestui lucru, are loc reducerea activităţii fizice. Motiv pentru care eu, la consultaţiile pe care le acord, sfătuiesc chiar în privinţa copiilor: „Hai să facem o înţelegere. Dacă vrei o oră la calculator sau televizor, apoi o oră stai afară şi te zbenguieşti“.

Alimentaţia fast-food, care este promovată ţintit pentru copii, are şi ea un rol esenţial, bănuiesc...

Da, dar a apărut Legea antifast-food în şcoli, la care chiar noi, Federaţia Română de Diabet, la iniţiativa părinţilor clujeni, am participat. Şi, cu o viteză nemaipomenită, a fost aprobată de Guvern, de Parlament şi de preşedintele Băsescu. În momentul de faţă, această lege funcţionează destul de bine. S-a redus mult consumul de fast-food în şcoli. Dar în afara şcolii, lucrurile au scăpat de sub control. Pentru că există mulţi părinţi care le dau copiilor bani şi îi trimit să-şi cumpere ce vor de mâncare, iar copiii sunt atraşi cel mai mult de fast-food – gustos şi ieftin. Şi-atunci noi venim cu o iniţiativă şi suntem în curs de a o realiza – un program prin care să-i învăţăm pe părinţii copiilor mici cu ce trebuie să-i hrănească.

Copilul să aibă la el o sticlă de apă

Dar cornul şi laptele sunt o idee bună pentru copii?

Ceea ce nu ne bucură pe noi deloc este că în unele părţi, cornul şi laptele sunt de o calitate care le fac necomestibile. Cel mai este important de ştiut este cine administrează mărul, pentru că fructele administrate la şcoală au făcut parte dintr-un program european finanţat şi de către Guvernul României. Şi mai este ceva foarte important: calitatea apei pe care o beau copiii la şcoală.

Cum ar trebui să fie apa pe care o beau copiii?

În momentul de faţă, nu cred că poate să garanteze cineva 100% pentru calitatea apei de la robinet. Şi atunci, recomandarea noastră este apa minerală sau de la dozatoare. E bine să-i dăm copilului la el o sticlă de apă de jumătate de litru. Nu cântăreşte mult şi e bine să o aibă copilul la îndemână.

„Cel mai bun antioxidant este alimentaţia sănătoasă“

În ultima vreme, există o preocupare majoră pentru antioxidanţi. Sunt ei atât de buni pe cât sunt de promovaţi?

Preocuparea pentru antioxidanţi este firească, pentru că în ultimii 20 de ani, s-a constatat că hiperproducţia şi acumularea de radicali acizi în organism este o realitate, adică produşi oxidaţi, care apar pe toate liniile metabolice. Organismul are capacitatea de a lupta împotriva lor, are antioxidanţii lui. Dar se spune că, prin suplimentele nutritive, aducem un plus de antioxidanţi. O alimentaţie sănătoasă nu are nevoie de antioxidanţi suplimentari, fiindcă ei se găsesc în toate legumele, în toate fructele şi leguminoasele, de tip soia sau fasole şi în ciuperci. Toate acestea au vitamine şi minerale cu putere antioxidantă. Dacă cineva doreşte ca, în locul unei alimentaţii sănătoase, să-şi bombardeze organismul cu suplimente nutritive bogate în antioxidanţi, n-are decât să o facă. Noi doar atât îi sfătuim: cel mai bun antioxidant este alimentaţia sănătoasă.

Industria slăbitului a căpătat proporţii, uneori cu victime. Câte kilograme se pot da jos în siguranţă, fără să ne compromitem sănătatea, într-o săptămână, de exemplu?

Vreau să vă spun că există o întrebare generică între nutriţionişti: „Pe cine îngraşă curele de slăbire?“. Şi răspunsul este că îngraşă o anumită industrie: fie de tip farma, mai puţin în România, fiindcă nu avem decât un tip de medicament de slăbit, fie acele rafturi pe care le găsim în foarte multe farmacii sau supermarketuri – rafturile care te slăbesc. Peste trei-patru săptămâni, o să aveţi al doilea „Abecedar“ pe care l-am scris împreună cu colaboratoarele mele, „Abecedarul obezităţii“. Atitudinea noastră legat de controlul ponderal şi de slăbire este foarte clară: obezitatea este o boală şi, de aceea, trebuie tratată medical. Iar acest lucru este posibil dacă persoanele cu probleme în greutate merg la medic şi nu la consilieri în nutriţie, care nu sunt medici, care aparţin unor companii. Cu cât se slăbeşte mai rapid, cu atât se recâştigă mai mult în greutate, chiar mai mult decât aveau iniţial. Toate dietele la modă astăzi – sunt aproximativ 15-20 – toate garantează slăbire rapidă şi de succes. Această sintagmă – a scădea rapid în greutate – este antiştiinţifică, antimedicală, profund dăunătoare persoanei care doreşte să slăbească.