Norme Coca 2023 - 2024

Naşterea unui copil rămîne cel mai important moment în viaţa unei familii. Faptul că noi, obstetricienii, avem privilegiul de a ne putea implica în această bucurie a unei familii este un lucru care ne obligă: să fim buni profesionişti, dar să participăm şi sufleteşte” – declară, în interviul acordat ziarului Făclia, prof. univ. dr. Dan Mihu, şeful Clinicii Obstetrică-Ginecologie „Dominic Stanca” din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj. Fiindcă – adaugă dr. Mihu -, “dacă nu pui suflet şi dacă nu eşti implicat emoţional, înseamnă că nu simţi nimic pentru acest miraj al naşterii şi nu participi, sub nici o formă, la bucuria naşterii”.

- Care este numărul naşterilor înregistrate într-un an la Clinica Obstetrică-Ginecologie „Dominic Dr-Dan-Mihu-2Stanca” din Cluj-Napoca?

- La Clinica „Dominic Stanca” se nasc anual în jur de 3.000 de copii. În 2013 am avut cel mai mare număr de naşteri pe care l-a înregistrat clinica, cel puţin în ultimii 24 de ani de cînd sînt eu aici, şi anume 3.012 naşteri. În 2014, de la începutul anului şi pînă în prezent s-au născut 1.475 copii, aşa că estimăm că şi în acest an numărul naşterilor va fi tot în jur de 3.000. Este un număr foarte mare, raportat la numărul de paturi pe care îl avem. De fapt, pot să spun că sîntem maternitatea care înregistrează cel mai mare număr de naşteri la numărul de 85 de paturi, pe Obstetrică şi Ginecologie, de care dispunem.

Numărul de naşteri în clinică a fost într-o continuă creştere: au fost 2.000, apoi 2.300, apoi 2.500. Întotdeauna am dorit să atingem acest prag oarecum absolut, de 3.000 de naşteri, şi am reuşit în 2013.

- Care este explicaţia acestei creşteri a numărului de naşteri, la „Stanca”?

- Numărul mare de naşteri, în clinică, nu se datorează, neapărat, unei creşteri a natalităţii în România, cît creşterii adresabilităţii clinicii. Şi această adresabilitate crescută dovedeşte, de fapt, o calitate deosebită a actului medical şi o apreciere a pacientelor faţă de colectivul Clincii Obstetrică-Ginecologie „Dominic Stanca”.

- Copiii care se nasc la „Stanca” sînt doar din judeţul Cluj?

- Sînt femei care vin să nască aici şi din alte judeţe, dar preponderent sînt din Cluj, pentru că pacientele care aparţin judeţului Cluj nu nasc decît în judeţul Cluj. Puţine sînt, probabil, cele care se adresează serviciilor din judeţele limitrofe. În schimb, există un număr destul de mare de paciente care vin din alte judeţe să nască aici. Avem paciente din toate judeţele limitrofe, dar avem paciente şi din zona Craiovei, din partea de sud a ţării, din partea de vest a ţării, care vin să-şi urmărească sarcina aici şi vin şi să nască aici.

- Prin ce se particularizează Clinica Obstetrică-Ginecologie „Dominic Stanca” între alte clinici de profil din Cluj şi din zonă?

- În primul rînd, prin tradiţie. În orice domeniu, dacă nu avem tradiţie şi istorie, nu avem nici viitor. Eu cred că acest aspect de tradiţie al clinicii (aici a funcţionat primul spital de femei din Cluj, înfiinţat în urmă cu peste 100 de ani!) asigură şi prezentul, dar şi viitorul acesteia.

Clinica „Dominic Stanca” este cunoscută în toată ţara, dar nu numai. Au fost şi persoane din afara ţării care ne-au vizitat şi care au remarcat aici atmosfera de familie, de înţelegere, de atenţie pentru pacientă. Pacientele se simt, la „Stanca”, ocrotite, iar atmosfera aceasta de „familie” a fost aici aşa, întotdeauna.

Colectivul care sîntem acum (din care eu am privilegiul să fac parte din 1990; sînt şeful clincii din 2009) încercăm să menţinem această atmosferă şi acest concept de protecţie pentru paciente, de înţelegere pentru oameni, de a fi generoşi cu cei din jurul nostru, din toate punctele de vedere. Trebuie să fim generoşi cu colegii noştri, cu pacientele noastre, cu studenţii noştri, cu rezidenţii noştri, pentru că dincolo de asistenţa medicală, aici, în clinică, există activitate didactică, există activitate ştiinţifică. Noi pregătim generaţii de tineri, studenţi, rezidenţi, desfăşurăm proiecte de cercetare. Activitatea medicală, activitatea didactică şi cea de cercetare se desfăşoară aici într-o perfectă armonie şi de aceea avem şi rezultate foarte bune în toate cele trei direcţii.

Cred că spiritul unui colectiv este cel care asigură succesul într-o clinică. Or, în clinica noastră, spiritul colectivului este unul foarte bun, este un spirit de echipă, de înţelegere, de colegialitate, de armonie, şi asta este ceea ce caracterizează activitatea noastră. Pacienta se simte în siguranţă, la noi. E ca şi cînd de duci în vizită într-o familie: dacă simţi că există o tensiune între gazdele care te-au invitat, te simţi foarte prost, dar dacă simţi că între cei care îţi sînt gazde (şi, pentru pacientele noastre, noi sîntem gazdele) există armonie şi înţelegere, nu poţi decît să te simţi şi tu bine.

- Care sînt extremele de vîrstă ale femeilor care au născut la „Stanca”?

- Majoritatea celor care vin să nască aici sînt la vîrsta de maximă fertilitate, între 20 şi 30 de ani. Cele mai tinere mame care au născut la noi au avut în jur de 13-14 ani. La extrema cealaltă au fost femei aflate în jurul vîrstei de 45 de ani, femei care nasc al treilea, al patrulea, al cincilea copil la această vîrstă, dar şi femei care nasc primul copil. Nu sînt în număr mare cazurile din cele două extreme ale fertilităţii, dar ele există.

- Sînt frecvente complicaţiile la naştere, în rîndul pacientelor care apelează la „Stanca”?

- Naşterea rămîne în continuare un fenomen şi un proces care ridică mari probleme de asistenţă medicală şi sigur că există o rată de complicaţii. Există complicaţii, ele sînt inerente, dar nu sînt complicaţii majore. Nu am înregistrat, în clinică, complicaţii majore. N-am avut, în 2013, de exemplu, nici un deces de mamă, ceea ce este un lucru foarte important.

Complicaţiile majore pot fi, practic, prevenite. În obstetrică, acest concept de prevenţie, de profilaxie, este foarte important, iar noi încercăm să scădem riscurile materno-fetale – pentru că discutăm, de fapt, despre două vieţi: a mamei şi a fătului, iar complicaţiile pot să fie legate de făt sau pot să fie legate de mamă – printr-o urmărire atentă a sarcinii şi printr-o asistenţă medicală performantă şi de calitate, în timpul naşterii. Deci, o monitorizare a sarcinii, dar şi de o asistenţă la naştere în echipă – obstetrician, neonatolog, anestezist, pentru că, de fapt, succesul unei naşteri depinde de participarea acestei echipe, într-o colaborare perfectă.

- Ce nu ştiu încă pacientele care ajung într-o clinică de obstetrică-ginecologie?

- Educaţia sanitară este, încă, deficitară în România. Pacientele nu deţin suficiente informaţii despre corpul lor. Dacă la ora actuală sîntem informaţi şi ştim tot felul de lucruri despre… navetele spaţiale, să zicem, ştim prea puţine despre noi ca oameni, ca indivizi, despre organismul nostru. Nu ştiu dacă numai sistemul sanitar este răspunzător pentru acest lucru. Uneori, necunoaşterea sau ignoranţa pacientelor, neinformarea lor asupra unor aspecte este cea care aduce complicaţii. Dacă nivelul educaţional al populaţiei, şi nu mă refer numai la cel sanitar, ci şi pe alte planuri, ar fi ridicat, am discuta deja despre un alt nivel al asistenţei medicale în România.

- Care este, la Clinica „Dominic Stanca”, incidenţa naşterilor premature?

- Incidenţa naşterii premature, deci naşterea la o vîrstă de gestaţie sub 37 de săptămîni, este de circa 10%. Datorită progreselor pe care le-am înregistrat în special în asistenţa neonatală, reuşim, la ora actuală, să asistăm şi nou-născuţii care au o vîrstă de gestaţie mică, sub 30 de săptămîni – 27, 28 de săptămîni. Şi asta este o performanţă!

- Care este frecvenţa naşterilor prin cezariană?

- N-aş putea spune că este foarte mare. Anul trecut, de exemplu, din din 3.012 naşteri, 924 au fost prin operaţie cezariană. Anul acesta, la fel, din aproape 1.500 de naşteri înregistrate pînă în prezent, 460 sînt prin cezariană.  Deci, un procent de circa 30%, care este un procent decent, zic eu.

- Aceste operaţii s-au făcut pentru că a fost dorinţa pacientelor, sau pentru că a fost necesar?

- Vă spuneam despre monitorizarea sarcinii, ca fiind un proces foarte important în prevenirea unor complicaţii la naştere. Atunci cînd urmărim o sarcină, noi urmărim nu numai cum se dezvoltă fătul, ci cum se adaptează şi organismul mamei la nevoile de sarcină, pentru că şi organismul mamei traversează o perioadă dificilă. Şi pentru ca sarcina să se termine în condiţiile cele mai optime, e nevoie ca acest proces de adaptare să se realizeze în condiţii favorabile şi absolut fiziologice.

În acest proces de urmărire se discută întotdeauna, spre finalul sarcinii, şi despre prognosticul naşterii şi al optării pentru una din cele două căi de naştere: cea naturală sau cea prin operaţia cezariană. Nici una dintre cele două căi de naştere nu este lipsită de riscuri. Dacă operaţia cezariană s-ar fi dovedit a fi o cale de naştere complet lipsită de riscuri pentru mamă şi pentru făt, s-ar fi abandonat, de-a lungul timpului, naşterea pe cale vaginală. Din păcate însă, şi naşterea pe cale vaginală şi naşterea prin operaţie cezariană îşi au, fiecare, riscurile lor. De aceea, noi trebuie să alegem acea cale de naştere care este cu cele mai mici riscuri pentru mamă şi pentru făt; sigur, ţinînd cont de foarte multe elemente: mărimea fătului, vîrsta mamei, vîrsta de gestaţie etc. În urma unei consilieri adecvate a gravidei, se stabileşte, de comun acord, calea de naştere.

În cele mai multe cazuri, operaţia cezariană se realizează pentru că trebuie realizată. Şi, chiar şi acolo unde, teoretic, există această opţiune a mamei, pentru naşterea prin cezariană, trebuie să ţinem cont de fertilitatea acelei femei, de calea de obţinere a sarcinii. Sînt femei care obţin sarcina prin fertilizare in vitro, unde sigur că riscul pentru făt trebuie să fie minim, şi atunci, se alege calea prin cezariană, care este mai puţin riscantă pentru făt. Sînt frecvente naşterile, sau prima naştere, peste 35 de ani, şi aici factorul de vîrstă poate să fie, din nou, un element care să contribuie la optarea pentru această cale de naştere.

Deci, operaţia cezariană se face cu indicaţie, în urma unei discuţii pe care o avem cu mama.

- Care sînt avantajele naşterii pe cale naturală, comparativ cu naşterea prin operaţie cezariană?

- Aşa cum arată şi denumirea, naşterea pe cale naturală este „mai fiziologică”, dar sînt şi condiţii care nu permit acest lucru şi atunci, pentru a se evita riscurile, se preferă cealaltă cale.

Se spune că naşterea pe cale naturală este cu mai puţine riscuri pentru mamă, dar, teoretic, riscurile pentru făt ar putea să fie mai crescute, pentru că naşterea pe cale naturală durează 6, 7, 10 ore. La rîndul ei, naşterea prin operaţie cezariană este o intervenţie care comportă anumite riscuri, pornind de la cele anestezice, intraoperatorii, hemoragice, infecţioase, mult mai frecvente, ca incidenţă, pentru mamă, comparativ cu naşterea pe cale naturală. Deci riscurile pentru mamă sînt mai crescute, dar se consideră că riscurile pentru făt sînt oarecum mai scăzute, pentru că naşterea se produce mult mai rapid, fătul este extras într-un timp mult mai scurt faţă de naşterea pe cale naturală, care poate dura cîteva ore.

Eu zic însă că succesul în finalizarea unei naşteri în condiţii optime vine din particularizarea şi individualizarea indicaţiei de naştere în funcţie de condiţiile fiecărei paciente în parte.

- Dvs, ca medic, cîţi copiii aţi… adus pe lume?

- Greu de spus! Dacă socotesc că lucrez în clinică din 1990, deci de 24 de ani, şi am o medie de cel puţin 200 de copii pe an, rezultă în jur de 4.000-5.000 de copii. Sigur că implicarea mea într-o naştere putea să fie ca operator sau ca persoană care am participat la urmărirea acelei sarcini.

- Sînt două naşteri la fel?

- Nu. Nu sînt două naşteri la fel, nu sînt două gravide la fel, şi chiar cînd e vorba de o aceeaşi gravidă care naşte 5 sau 7 copii, fiecare naştere poate să fie particulară, sau să evolueze particular.

- Există o implicare emoţională a medicului în procesul naşterii?

- Da, există, şi consider că această implicare este foarte importantă, pentru că fără suflet nu poţi să faci nimic în Dr-Dan-Mihu-3medicină. Eu aşa consider, că întotdeauna trebuie să punem şi suflet. Sigur, trebuie foarte mult profesionalism, foarte multă exigenţă – pentru noi înşine şi în ceea ce facem pentru cei din jurul nostru -, dar trebuie să pui şi suflet. Dacă nu pui suflet şi dacă nu eşti implicat emoţional, înseamnă că nu simţi nimic pentru acest miraj al naşterii şi nu participi, sub nici o formă, la bucuria naşterii. Şi eu am trecut prin acest eveniment o singură dată în viaţă şi consider că momentul naşterii copilului rămîne cel mai important moment în viaţa unei familii. Faptul că noi, obstetricienii, avem privilegiul de a ne putea implica în această bucurie a unei familii este un lucru care ne obligă: să fim buni profesionişti, dar să participăm şi sufleteşte.

- Are şi Dumnezeu un… loc, aici?

- Nu se poate face nimic fără Dumnezeu. Eu aşa cred. Şi mai cred şi că acest spaţiu în care trăim noi, şi mă refer la perimetrul acestei clinici, este un spaţiu binecuvîntat de Dumnezeu. Au spus asta şi alţii, medici care au fost înaintea mea, aici. Şi eu cred acest lucru; dar cred, totodată, că şi noi trebuie să facem ca acest spaţiu să fie binecuvîntat de Dumnezeu.

- Care este senzaţia cînd, medic fiind, ţii în palme un copilaş abia ieşit din pîntecele mamei?

- Este un miraj şi este o bucurie, pentru noi. Şi chiar dacă ne confruntăm zilnic cu mirajul acesta, al naşterii, nu devine o rutină. Atunci cînd vezi bucuria mamei cînd stabileşte primul contact cu nou-născutul, la finalul unui travaliu care uneori este epuizant pentru ea, ai, faţă de cei doi, un sentiment de protecţie. Şi, nu o dată, faci un bilanţ al vieţii tale, gîndindu-te că încă o dată te-ai implicat, cu tot ce ai putut, profesional şi afectiv, în aducerea pe lume a unui copil. Ceea ce, încă o dată spun, este, pentru noi, un mare privilegiu; privilegiu care implică, însă, şi o mare presiune psihologică, pentru că există întotdeauna cerinţa şi dorinţa ca totul să se termine cu bine.

- Trebuie să iubeşti copiii sau să iubeşti femeile, ca să poţi fi medic obstetrician-ginecolog?

- Noi iubim oamenii, în general. Cei care fac medicina trebuie să iubească oamenii, altfel nu vor putea să facă această profesie.

M. TRIPON

Sursa

  • Newsletter


  • Centrul Medical NOVA VITA TgMures Specialitati chirurgicale

  • Centrul Medical NOVA VITA TgMures Specialitati medicale

  • "Sănătatea e darul cel mai frumos şi mai bogat pe care natura ştie să-l facă."
    Michel de Montaigne
    "Un sistem de medicină de familie foarte bine pus la punct, cu medici bine pregătiţi si informati va face ca pacienţii să nu fie nevoiţi să se ducă la spital cu orice afecţiune minoră". Tony Mathie, președintele WONCA Europe
    admin@amfms.ro