Deşi teoretic preşedintele României nu are atribuţii directe în domeniul sanitar, ştim, din numeroase experienţe, că practica este diferită. Atât prin vizibilitatea funcţiei sale, cât şi prin capacitatea de a numi direct premierul la formarea unui nou guvern, instituţia prezidenţială a jucat în ultimii ani un rol important în politicile de sănătate din România. Ce va face noul preşedinte ales, Klaus Iohannis? Va continua modelul din ultimul deceniu? Să încercăm câteva profeţii.
Din cele 200 de pagini ale cărţii „Pas cu pas“, cel mai exhaustiv document al intenţiilor noului preşedinte ales, abia strângem o pagină cu referinţe directe la sănătate. E povestea reabilitării clinicii de pediatrie din Sibiu, o lucrare finanţată integral cu bani proveniţi din bugetul local. Aici avem un prim indiciu solid al intenţiilor viitorului preşedinte, care se plânge că „am încercat de mai mulţi ani încoace să convingem Guvernul României să ne fie partener pentru a construi un nou complex spitalicesc, care să adune laolaltă mai multe spitale din Sibiu. Nu am obţinut vreun succes notabil în acest proiect, dar nu renunţăm“. Nemulţumirea faţă de centralismul autorităţilor de la Bucureşti e de altfel o temă care străbate întreaga carte şi putem fi de pe acum siguri de susţinerea pe care Klaus Iohannis o va acorda oricăror iniţiative de descentralizare în sistemul sanitar. Dacă încercările ministrului Eugen Nicolăescu, membru al partidului din care face parte şi Iohannis, de a dilua autoritatea DSP-urilor printr-un transfer în curtea autorităţilor locale a eşuat, este foarte probabil să vedem în 2015 reluarea acestei iniţiative, în plus cu un sprijin puternic de la Cotroceni.
Cealaltă referinţă la sistemul sanitar în cartea semnată de noul preşedinte constată că lucrurile „merg foarte prost“ şi că „ar fi foarte frumos să reuşim să obţinem un consens pentru marile proiecte“. Care sunt aceste mari proiecte aflăm doar din programul electoral al lui Klaus Iohannis. Deşi arid în limbaj, la momentul publicării (cum am şi scris atunci) capitolul dedicat sănătăţii în programul lui Iohannis era cel mai detaliat dintre toate cele ale candidaţilor la prezidenţiale. Dacă programul publicat de Victor Ponta cuprindea (din păcate) doar o colecţie de sloganuri, Iohannis propunea în primul rând demararea unui program naţional de prevenţie asumat de toţi actorii politici. Într-adevăr, aceasta este singura cale de a îmbunătăţi starea de sănătate a populaţiei fără a creşte costurile. Doar că executarea unui program atât de ambiţios într-o ţară cu un nivel atât de scăzut de educaţie medicală, cum este România, va fi foarte dificilă.
Cealaltă soluţie propusă este introducerea unui pachet suplimentar de asigurări private de sănătate. Acest gest ar scoate la lumină şi ar fiscaliza banii numeroşi care astăzi circulă în plicuri şi ar avea potenţialul de a proteja pacientul în faţa cazurilor de incompetenţă care apar în spitalele private. Însă programul Iohannis nu a dezvoltat deloc în direcţia acestei propuneri foarte importante, astfel că nu ştim dacă viitorul preşedinte va susţine o privatizare integrală a sistemului, în varianta Băsescu, sau altceva mai nuanţat.
Îmbucurător este că Iohannis nu cade în capcana stereotipului repetat atât de frecvent de unii lideri medicali şi este conştient că sistemul sanitar riscă „să trateze un număr mai mic de pacienţi cu bani din ce în ce mai mulţi“. Rămâne fidel intenţiei fostului ministru liberal al sănătăţii, Eugen Nicolăescu, de a creşte importanţa şi finanţarea policlinicilor din ambulatoriu, în fapt o extindere a accesului privaţilor din sistemul medical la fondurile publice. În schimb, Iohannis nu evită şi capcana de a promite 6% din PIB pentru sănătate. Personal sunt deja exasperat de această promisiune făcută de fiecare politician mai important în ultimul deceniu, dar niciodată ţinută. Dacă mai era nevoie de o dovadă a neseriozităţii celor care ne conduc...
Probabil cea mai interesantă intenţie a lui Klaus Iohannis este promisiunea de depolitizare a funcţiilor de conducere din spitale. Depolitizarea este de altfel un alt subiect care se regăseşte în toate domeniile atinse de cartea publicată recent de noul preşedinte, dar în special în educaţie. Fost profesor de fizică, Iohannis a menţionat de mai multe ori că educaţia va fi prioritatea zero în mandatul său. Cum se va produce această depolitizare? Iohannis nu ne dă indicii suplimentare.
În acest context şi în condiţiile lipsei de experienţă a viitorului preşedinte în domeniul sanitar, viitorul consilier pe sănătate de la Cotroceni are potenţialul să devină un personaj destul de influent şi incomod ministrului sănătăţii, oricare va fi acesta. Pentru că un ministru al sănătăţii nu va dori niciodată să meargă foarte departe cu descentralizarea, spre deosebire de intenţia deja explicită a viitorului preşedinte.
Dar ştiţi ce mă bucură cel mai mult? Că la Cotroceni nu se va mai fuma. Iohannis a renunţat în urmă cu 15 ani la tutun şi nu suportă nici măcar fumul de ţigară în preajmă. Veste bună pentru susţinătorii legislaţiei antitutun din România. Deşi mă tem că, după un an de politică dâmboviţeană, fostul primar al Sibiului s-ar putea reapuca din nou de fumat.
