Lipsa concurentei libere in cadrul profesiei de medic si a practicii medicale organizate ii afecteaza pe toti pacientii, prezenti sau viitori, ai clinicilor private sau de stat. Practic, impiedica dezvoltarea sistemului sanitar si pune bete in roate medicilor care vor sa ramana in tara, sau celor care vor sa ofere servicii la standarde corecte si normale, de care tot dumneavoastra sa beneficiati in baza asigurarii de stat. Vor fi oameni care vor incerca sa va intoxice: "Exista si acum concurenta intre stat si privat. Sunt clinici si spitale private care au contract cu Casele de Asigurari si care <> cu cele din sistemul de stat ". Lucrurile nu stau chiar asa.
Nu este o concurenta reala, iar acei oameni, care sustin contrariul, sunt dependenti 100% de functiile ocupate in sistemul de stat si de veniturile obtinute pe baza acestor functii. Uitati-va putin prin CV-urile lor. Ei au tot interesul sa isi protejeze averea si statutul, sistemul care ii hraneste. Realitatea este ca, in conditiile actuale de finantare a Sanatatii, o clinica privata sau un spital privat nu are niciun motiv sa concureze pe toate planurile cu omologii sai de la stat. Va concura doar acolo unde pretul platit de stat ii acopera cel putin cheltuielile. Problema este ca intr-un spital de stat nu stie nimeni sa spuna care sunt aceste cheltuieli si, mai grav, nu isi pune nimeni problema lor, a costurilor directe si indirecte, a eficientizarii activitatii. Ar insemna ca acei manageri sa raneasca orgolii, sa se desparta de niste practici sau de niste parteneri, ori chiar sa isi piarda postul.
Un exemplu, aparent nesemnificativ, despre lipsa congenitala a apetitului pentru concurenta in medicina, dar foarte graitor in ceea ce priveste dovada intentiilor celor care guverneaza sistemul (Ministerul Sanatatii, Ministerul Educatiei, Casa de Asigurari de Sanatate si universitatile de medicina) este chiar la baza sistemului: formarea tinerilor medici specialisti.
Daca te cheama Abdul si ai cetatenia unui stat din nordul Africii, sau Igor si vii din muntii Caucazului, de fapt daca si numai daca NU esti cetatean roman si ai absolvit Facultatea de Medicina la o universitate din Romania, poti sa iti alegi ce specializare vrei la rezidentiat. Fara examen. Platesti pentru asta aproxiamtiv 350 de euro pe luna. Iar dupa ce ai terminat specializarea in ginecologie, chirurgie plastica sau cardiologie, iti deschizi cabinet privat sau te angajezi la stat, avand in fata o profesie extrem de profitabila.
In schimb, daca esti cetatean roman, NU AI VOIE SA ITI ALEGI PROFESIA. Esti obligat sa dai un examen, in urma caruia ti se va decide viata profesionala. Vei alege din ceea ce iti ramane, in ordinea descrescatoare a unei singure note . Vei fi nevoit sa iti decizi viitorul in functie de alegerile altora si de rezultatul tau la o singura proba, intr-o singura zi, fara sa conteze cei sase ani de facultate deja parcursi. Si, culmea, chiar daca promovezi acel examen, nu iti garanteaza nimeni ca vei prinde un loc de rezident, pana si intr-o specializare pe care nu ti-o doresti. Chiar daca ai bani suficienti, sau faci eforturi sa iti poti plati dreptul de a alege calea pe care o doresti, nu esti suficient de bun in ochii statului roman ca sa te compari cu Abdul, Igor sau David. Doar banii strainilor sunt buni. Pentru ca strainii nu vor ameninta niciodata pozitiile celor care stapanesc astazi specialitatile medicale cele mai dorite. Cuminti, isi vor deschide clinici private, vor face bani si apoi vor tine lectii de moralitate celor din jurul lor. Cu cat patrund mai putini medici noi in sistem, cu atat sistemul este mai usor de manipulat. Iar medicii romani, care ajung la poarta sistemului, sunt multi: aproape 3.500 pe an!
Nu vreau sa fiu inteles gresit. Nu este vina absolventilor straini ca isi cumpara dreptul de a practica medicina in ce specialitate doresc. Ei profita de un drept. Este vina statului roman ca isi neglijeaza proprii cetateni si ca ii discrimineaza, ca nu le ofera sansa de a avea un loc de munca dupa ce termina facultatea si ca, deseori, incearca sa ii manipuleze in a se indrepta in directii care sa acopere exclusiv interesul statului, nu si pe cel al medicului in sine.
Recent, domnul ministru a vorbit doar jumatate de adevar, cand a spus ca va creste numarul de locuri in rezidentiat pentru a avea mai multi medici cu drept de practica. De ce nu a vorbit si de posibilitatea alegerii specialitatii in rezidentiat cu plata, precum o pot face cetatenii straini tot in Romania? De ce nu se liberalizeaza medicina, de ce nu se incurajeaza concurenta intre medicii tineri si cei care sunt spre apusul carierei? De ce nu incurajeaza concurenta pe toate planurile intre clinicile private si cele de stat, prin corelarea tarifelor platite de Casa de Asigurari cu realitatea practicii medicale? Fenomenul acesta este cel mai ingrijorator.
Concurenta inseamna reducerea coruptiei, deoarece aceasta nu mai devine profitabila.
Nicaieri in medicina romaneasca nu exista concurenta libera, cu toate ca presedintele Consiliului Concurentei este medic de profesie. Poate isi va aduce aminte, domnul profesor Chiritoiu, de cursurile de politici publice pe care le tinea la Facultatea de Stiinte Politice si va da un semn ca, desi nu mai profeseaza medicina, isi va ajuta confratii mai tineri in domeniul pe care il pastoreste acum. Si dansul a depus juramantul lui Hipocrate.
