A conceput și introdus în România un sistem inovator de intervenții în situații de urgență, dat astăzi ca exemplu în alte țări și utilizat ca studiu de caz de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Toate acestea pornind la drum cu o mașină cumpărată la mâna a doua echipată cu girofaruri, pentru ca în prezent să pregătească intervenții ale paramedicilor ce vor coborî în zone greu accesibile pe cabluri, din elicopter. Dacă Siria este locul în care s-a născut, România a devenit țara adoptivă pe care a ales-o, conștient, cu bune și cu rele, și pe care o iubește dintr-un motiv simplu: pentru că merită!

Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Raed Arafat, căci despre el este vorba, s-a născut pe 24 mai 1964 în Damasc, capitala Siriei, dar a copilărit în orașul Nablus, din nordul Cisiordaniei. Acolo, împreună cu alți colegi de clasă, a înființat o echipă de prim ajutor, un prim semn al viitoarei sale pasiuni pentru medicina de urgență. În anul 1981, la doar 16 ani, a emigrat în România pentru a studia medicina. După un an pregătitor petrecut la Pitești, a urmat Facultatea de medicină, la Cluj-Napoca.

"La Cluj pot spune că am petrecut vremuri foarte frumoase și o perioadă de studenție foarte frumoasă", rememorează anii tinereții Raed Arafat, care adaugă: "Știam foarte puțin despre România când am ajuns aici. Știam că este o țară comunistă și că vreau să studiez medicina, iar aici se poate face foarte bine pregătire în acest domeniu. Pot să spun că primul an a fost foarte dificil, adică era exact anul în care au început măsurile de economie, cu tăiatul curentului la ora 10,00 seara și fără apă după o anumită oră, așa că nu pot să spun că a fost foarte ușor pentru mine, dar, vrând să fac medicina, am mers mai departe. Când am mers la Cluj-Napoca, după anul pregătitor din Pitești, pot să spun că pentru mine noul oraș a fost total altceva. Măsurile nu erau atât de dure, cum erau la Pitești".

Dacă ar fi să credem în destin, putem spune că soarta este cea care a ales ca Raed Arafat să rămână în România. Mai întâi, absolvirea facultății s-a petrecut chiar în 1989, în momentul căderii regimului comunist, iar mai apoi viza pentru studii postuniversitare în Franța a întârziat din cauza acelorași evenimente din 1989, motiv pentru care tânărul doctor a ratat șansa de a pleca în Hexagon, rămânând astfel la Târgu Mureș, unde a sădit sămânța actualului SMURD.

Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

"Au fost niște conjuncturi. Unu — faptul că s-a schimbat regimul, pentru că eu altfel nu aș fi rămas, doi — faptul că am vrut să fac un anumit lucru și acesta este medicină de urgență și am avut două locuri în două universități din Franța și nu am reușit să obțin viză în perioada în care erau și schimbările din România și era mai greu să obții viză pentru pașaportul iordanian pe care îl aveam, motiv pentru care am pierdut locurile. Atunci am ales să rămân să fac rezidențiatul în România, pe terapie intensivă. Dacă nu am reușit să mă duc să fac ce îmi place afară am zis: hai să încerc să fac ceva, să schimbăm ceva aici. Mai apoi mi-a fost imposibil să mă mai gândesc să plec, pentru că odată început un astfel de proiect, care vezi cum crește zi de zi, lună de lună și an de an, nu poți să îl părăsești și să pleci. Pot să spun că pasiunea pentru acest domeniu și faptul că am putut împreună cu mulți colegi, cu o echipă foarte mare, să schimbăm ceva a fost pentru mine un determinant major ca să rămân în România", spune medicul, care deține, în prezent, funcția de secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne (MAI).

Foto: (c) Adrian CUBA / Arhiva AGERPRES

În opinia sa, SMURD a însemnat pentru România un salt major în calitatea sistemului de urgență, ce a demonstrat că se poate face performanță și în sistemul public.

"Nu a fost de la început ideea de a implementa SMURD, ci a fost ideea de a schimba ceva în sistemul de urgență. Încet-încet, mecanismul cel mai potrivit a început să apară, alături de soluțiile și combinația cu pompierii, pentru a face un sistem integrat și dispecerate integrate. Acestea toate au venit construind sistemul la Târgu Mureș, după care copiat și în alte județe, cum ar fi Bihor, Sibiu sau Cluj, care inițial refuzase, dar apoi l-a luat înapoi. Pentru România SMURD a însemnat un salt major în calitatea sistemului de urgență, ce a atras după el, ca și concept, și alte componente ale sistemului de urgență. Din punct de vedere calitativ, a demonstrat că se poate și în sistemul public să ai ceva performant. Exact invers față de ideea pe care multă lume o are: că dacă este ceva al statului înseamnă că este prost și nu merge. SMURD, de când a pornit ca un echipaj voluntar, a avut tot timpul tentativa, a fost să fie în sânul sectorului public, a fost preluat de grupul de pompieri militari din Mureș, ce l-a adoptat ca și concept, iar din 1991 am început să îl dezvoltăm împreună și în colaborare cu cei din sistemul de sănătate. SMURD a început să demonstreze că statul este în stare să facă ceva, dacă cei care construiesc acel ceva vor să îl facă fără anumite interese personale, de fapt pentru interesul public și cel comun. În secunda în care pui interesul public în față și construiești, cei care lucrează în domeniu sunt interesați ca aceste lucru să reușească și statul poate să facă ceva frumos, iar SMURD este unul dintre aceste exemple", crede Raed Arafat.

Implementarea unui nou sistem de intervenție în situații de urgență s-a lovit însă de numeroase piedici de-a lungul timpului, începând cu reticența populației și continuând cu aspecte legislative, toate rezolvate însă în primul rând prin determinarea și perseverența celui care a pus bazele SMURD în România.

Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

"Populația era la început deranjată de sirene. Asta cel puțin în primele zile când am început să activăm în Mureș cu mașină cu girofar, cu sirene foarte puternice. Atunci nu era ceva obișnuit în România. Pe timpul lui Ceaușescu, dacă puneai sirena pe ambulanțe, trebuia să dai explicații de ce ai introdus panică în populație. Nu aveai voie să folosești o sirenă decât foarte rar. A trebuit să treacă un timp pentru ca populația să își schimbe optica, dar foarte repede această viziune s-a schimbat radical, pentru că oamenii au început să vadă rezultatele, au început să audă: l-au salvat pe vecinul, vecinul era în stop cardiac și s-a întors acasă viu. Am avut rezistență la mentalitățile din interiorul sistemului, mai ales din interiorul sistemului medical. Au fost mentalități care erau total împotrivă, dar pompierii au jucat un rol major în răspândirea ideii, alături de mulți alți colegi medici și autorități locale. Înainte, la un accident, polițistul trebuia să oprească prima mașină, care este obligată să ia accidentatul la spital. A durat un timp să ne luptăm cu această mentalitate și să convingem polițiștii să nu mai oprească mașinile pentru a duce bolnavul la spital, ci să aștepte să ajungem, pentru că vom veni sigur. Până atunci, lumea nu era sigură că va ajunge o ambulanță. Foarte repede omul uită de unde s-a pornit. Noi am pornit într-o țară care nu avea deloc echipamente de descarcerare. La accidente se tăiau mașinile într-un mod improvizat, iar pentru a scoate victimele se legau mașinile de două tractoare, să tragă din ambele părți pentru a putea scoate victimele. În același timp, am pornit de la un sistem în care majoritatea ambulanțelor nu aveau nici echipamentele de bază de urgență. SMURD-ul a făcut o schimbare majoră din acest punct de vedere și, dacă ne comparăm unde suntem în sectorul de urgență — nu numai cu SMURD, ci în tot sectorul: prespital, UPU — cu țări vecine, care nu au parcurs anumite etape de modificare în sistemul lor, o să vedem că am mers mult înaintea lor și am devenit exemplu pentru ei. Vin și se uită, vin și vorbesc și spun că în România totuși ceva s-a schimbat", afirmă Arafat.

Acesta crede că succesul SMURD a fost determinat în primul rând de sprijinul constant din partea guvernanților, indiferent de culoarea lor politică.

Foto: (c) Vlad STAVRICĂ / Arhiva AGERPRES

"Nu trebuie să uităm că la un moment a trebuit să fie o decizie de la un nivel înalt. Am început în Târgu-Mureș în primii ani și ne-am luptat pe plan local. La un moment dat, a trebuit să se facă o modificare radicală, ca să poți să faci ca sistemul să devină funcțional la nivel național. O primă tentativă de modificare legislativă s-a introdus în legea pompierilor prin 1996, dacă nu greșesc, care a fost o tentativă de legalizare a modului de lucru cu pompierii. După care, în 2006, a apărut Legea 95, cu un capitol special pentru urgență, pe care, indiferent cine îl citește sau cine îl vede, inclusiv colegii noștri din multe țări, spun că este un capitol legislativ complet, care include toate aspectele sectorului de asistență medicală de urgență. Dorința de a extinde sistemul a venit cu sprijin politic și financiar continuu, prin prezența unei continuități trans-guvernamentale, unde mai multe guverne au acceptat că acest domeniu trebuie să fie dezvoltat și nu oprit și regândit de fiecare dată când se schimbă un guvern sau un ministru sau altcineva. Acesta a fost secretul ce a permis ca acest sistem să se consolideze. Ca mod de dezvoltare a acestui sector, România rămâne pentru mulți un exemplu și chiar un studiu de caz care a fost folosit de OMS în anumite publicații și în alte organisme, referindu-se la România ca la un exemplu pozitiv în acest domeniu. (...) Mai avem mult de pregătit pentru intervenția la calamități și dezastre pe anumite tipuri de riscuri. Încă mai avem mult pe partea de instruire de personal, și aici este o luptă majoră, pentru că noi trebuie să schimbăm conceptul de pregătire și de formare a personalului, mai ales în domeniu medical. În medicina de urgență chiar am reușit să facem niște modificări care nu au fost acceptate în alte domenii în medicină și cred că încă mai avem mult de făcut în acest domeniu pentru a îmbunătăți calitatea. SMURD și sistemul de urgență din România încă mai au nevoie de extindere și de ameliorare la nivel prespitalicesc și la nivel de unități de primiri urgență. Locul pe care îl ocup eu mă obligă să am în vedere și partea situațiilor de urgență — pompieri, ISU, aviație. Au nevoie și ele de sprijin consistent, pentru a face față la absolut toate riscurile cu care ne confruntăm și cu IGSU suntem chiar acum în lucru pe o planificare foarte serioasă pentru viitor a modului în care vom schimba anumite aspecte legislative și a modului în care continuăm să dotăm acest inspectorat, pentru că nu este numai partea medicală, este și partea situațiilor de urgență de la intervenția la incendii, la inundații, la toate aspectele care necesită expertiză tehnică în salvare de vieți și bineînțeles o dotare adecvată. Acolo cred că trebuie să aplicăm ce am aplicat pe sectorul medical de urgență", susține Raed Arafat.

Planurile sale nu se opresc însă aici, pentru perioada 2015 — 2020 fiind în analiză două — trei puncte de salvare aeriană pentru zonele montane, ce se vor alătura celor nouă baze aeriene actuale dotate cu elicoptere și celor două avioane. De asemenea, s-a demarat un program de pregătire cu sistemul de salvare aeriană din Elveția — REGA și deja există câteva echipe pregătite pentru a coborî cu troliu de la elicopter în zonele în care acesta nu poate ateriza, precum cele montane sau cele de pădure. Nu în ultimul rând, se va pune mai mare accent pe sistemul de telemedicină.

Foto: (c) Grigore POPESCU / Arhiva AGERPRES

"Telemedicina este una dintre caracteristicile noastre ca sistem. Ca implementare, ca sistem, a fost făcut bine, din păcate, încă nu este folosită la maxima sa capacitate. Mai avem reticențe în sistem ale unor oameni care nu vor să ceară sfaturi altuia — este asta o problemă de care trebuie să scăpăm. Există mentalitatea că dacă ceri ajutorul altuia ești mai slab pregătit, dar nu este adevărat. A cere ajutorul altuia înseamnă că ești o persoană puternică care își știe competențele și unde trebuie să ceară ajutorul altuia. Cred că sistemul de telemedicină va trebui să spargă aceste temeri și aceste obiceiuri de a nu cere ajutorul sau sfatul altuia, pentru că o să ne vadă că suntem mai puțin pregătiți. Nu este adevărat. Sistemul a evoluat bine, încă îl dezvoltăm mai departe, acolo unde este folosit bine a salvat vieți. În București numai SMURD și Ambulanța București folosesc sistemul de telemedicină prespitalicesc. Au fost făcute în jur la 15.000 — 17.000 de transmisii pe an. Este o cifră imensă. Am primit și sprijin din partea companiilor de telefonie, din partea Vodafone, unde am intrat pe componenta video în telemedicină. Deja sunt în jur la 180 de ambulanțe SMURD care au capacitatea de transmitere video", menționează Raed Arafat.

Eforturile de a implementa SMURD la nivel național i-au arătat lui Arafat că "în România totuși se poate și există oameni cu care poți lucra și poți face" și că se poate explica și celor de peste hotare că în țara noastră sunt multe aspecte pozitive.

"Lumea, de fiecare dată când vine, rămâne șocată că România nu este o țară, cum au auzit, în care nimic nu merge. Văd că este o țară foarte frumoasă, care merită vizitată și pot să vă spun că știu foarte mulți dintre cei care au venit la noi, în relație cu activitatea noastră, și s-au întors în timpul lor liber numai ca să petreacă timp liber în țară, să viziteze mănăstiri sau să meargă la munte. Eu pot să vorbesc destul de detașat despre ce văd și cert este că părerile străinilor despre România pot fi schimbate prin mai multe modalități, inclusiv prin a colabora și a lucra serios cu ei", crede Arafat.

Foto: (c) Alex MICSIK / Arhiva AGERPRES

De fapt, pentru medicul de cetățenie română și origine siriană, România este țara care l-a adoptat fără rezerve, țara în care simte că este acasă și pe care o iubește așa cum este, cu bune și cu rele.

"România este țara mea, unde stau, unde sunt acasă, unde mă simt foarte bine și unde fac tot posibilul, cu cât pot eu, să contribui să fie bine și pentru alții. Este țara pe care am ales-o și aici este diferența: una este țara în care te naști — pe aceea nu o alegi și trăiești în ea ca și copil și rămâne și aceasta țara ta, niciodată nu poți să negi originile și să negi de unde vii, dar în același timp mai este și țara adoptivă, pe care ai ales-o. Pentru mine, România este țara mea, pe care am ales-o și atunci am ales-o cu bune, cu rele, cu tot și am acceptat să spun că România este țara mea. Iubesc România pentru că merită!".

AGERPRES/(A — autori: Roberto Stan, Sebastian Olaru, editor: Georgiana Tănăsescu)