Sociologul francez Annie Thébaud-Mony, un reputat expert în cerecetarea maladiilor profesionale, se arată indignată de mesajul răspândit la începutul acestui an, potrivit căruia cancerului n-ar fi altceva decât rezultatul întâmplării.

Într-un articol publicat în cotidianul francez Le Monde, sociologul demontează această ipoteză şi spune că avem de-a face cu o „pseudo-descoperire“, un fel de jonglerie statistică. Ea susţine că lucrarea semnată de Christian Tomasetti şi Bert Vogelstein, apărută în prestigioasa revistă Science, în 2 ianuarie, este construită pe un raţionament simplist care poate duce cu gândul la alte corelaţii care ar fi putut sta la baza unor alte ipoteze tot atât de fanteziste.

În susţinerea ideii sale, Annie Thébaud-Mony reaminteşe că pentru a-i avertiza pe studenţii EHESS (École des Hautes Études en Sciences Sociales) în ceea ce priveşte riscurile interpretării pripite în materie de statistică, Joseph Klatzmann, fost profesor de economie rurală la Institutul Naţional de Agronomie Paris-Grignon, director de studii la EHESS, cita frecvent exemplul următor: Între anii 1950 şi 1990, curba reprezentând creşterea utilizării frigiderelor a fost perfect paralelă cu cea a epidemiei de cancer. Să fie utilizarea frigiderului cea care cauzează cancerul? În mod evident, punctează sociologul, o astfel de interpretare ar stârni amuzamente, dacă nu ar reflecta ceea ce şi-au permis să facă autorii articolului din revista Science, şi anume trecerea de la o corelaţie la afirmarea unei cauzalităţi.

Trei unghiuri moarte

Sociolgoul francez arată că „demonstraţia“ celor doi autori are cel puţin trei unghiuri moarte, care o discreditează complet. În primul rând, spune ea, aceştia omit să se refere în modelul lor la faptul că celula stem nu se transformă în mod spontan în celulă canceroasă. Ea se transformă sub efectul unor mutaţii care, la rândul lor, sunt produse de agenţi cancerigeni externi.

Regăsim aici rolul azbestului, al radiaţiilor ionizante, al gazelor de eşapament emise de motoare diesel, al pesticidelor şi al altor substanţe toxice cunoscute de mult timp pentru proprietăţile lor cancerigene, fără a mai vorbi despre cele a căror toxicitate nu a fost testată“, scrie în pledoaria sa Annie Thébaud-Mony.

Al doilea unghi mort este referirea la incidenţa globală a cancerului în rândul populaţiei generale,  fără a lua în calcul inegalităţile faţă de boală. În ceea ce priveşte situaţia din Franţa (care nu este foarte diferită de cea a populaţiei americane), riscul de a muri de cancer (şi chiar înainte de 65 de ani) este de zece ori mai mare în cazul unui muncitor decât în cazul unui funcţionar superior.

„Exceptând cazul în care s-ar considera că muncitorii au celule stem complet deosebite – ceea ce ar semăna cu o formă de eugenism (n.r. – o teorie socială care preconizează ameliorarea populaţiilor umane prin măsuri genetice)-, e obligatoriu să se ia în considerare, pentru a înţelege această inegalitate, diferenţa semnificativă de expunere la elemente cancerigene profesionale, pusă în evidenţă de o anchetă a Ministerului Muncii“, a subliniat sociologul, amintind că o anchetă a autorităţilor franceze din 2010 a concluzionat că muncitorii sunt de zece ori mai expuşi în activitatea lor la elemente cancerigene decât cadrele superioare.

Al treilea unghi mort este neluarea în calcul de către Christian Tomasetti şi Bert Vogelstein a caracteristicilor fundamentale ale cancerului remarcate în cadrul lucrărilor din numeroase discipline ştiinţifice, altele decât epidemiologia.

„Această boală începe fără îndoială în interiorul celulelor, însă se înscrie, pentru fiecare individ afectat, la confluenţa a două istorice. Unul este cel al contactului direct, simultan şi/sau repetat, cu agenţi toxici - prafuri, substanţe chimice, radiaţii - în cursul unor multiple evenimente ce ţin de viaţa profesională, rezidenţă, mediu şi comportament; celălalt este, având în vedere aceste agresiuni, cel al reacţiilor de apărare a organismului, ele însele extrem de variabile în funcţie de indivizi. Cu cât este mai mare prezenţa substanţelor toxice în viaţa zilnică, cu atât se înmulţesc nu numai procesele mutagene sau cancerigene proprii fiecăruia, ci şi aşa-numita sinergie între acestea şi felul în care aceste diferite procese interferează cu mecanismele de apărare a organismului“, conchide Annie Thébaud-Mony

Sursa finanţării spune multe

În articolul său, sociologul nu uită să menţioneze că studiul publicat în revista Science a fost sponsorizat de fundaţii private. Prima este Fondul Virginia & DK Ludwig pentru Cercetarea Cancerului, fondatorul careia este Daniel Ludwig, un magnat în domeniul transportului maritim american care a fost promotorul de superpetrolierelor (supertankers), dar şi a defrişărilor în bazinul brazilian al Amazonului pentru exploatarea unor specii de arbori de pin şi creştere rapidă a eucaliptului pentru piaţa mondială a hârtiei. Daniel Ludwig a vândut aceste exploatări unui consorţiu brazilian, iar banii obţinuţi i-a investit în fondul care îi poartă numele, având ca scop sprijinirea fabircării unor cunoştinţe despre cancer, utile pentru industriaşi, dar nocive pentru sănătatea publică.

Faptul că statistica în privinţa cancerului se inscrie, încă o dată, în această sistematică punere la îndoială a efectelor mortale ale riscurilor industriale nu este de mirare. Îngrijorătoare este însă repercusiunea mediatică a unui astfel de articol şi efectele sale asupra opiniei publice, în contextul în care epidemia de cancer a luat proporţii catastrofale în Franţa şi pe plan mondial“, consideră sociologul.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), circa 15 milioane de decese sunt cauzate anual de cancer pe plan mondial, adică aproape un deces la două secunde. Mai mult, aceste cifre, remarcă cercetătoare, nu reflectă ceea ce se petrece în ţările în care o bună parte a populaţiei nu are acces la diagnosticarea cancerului.

Autoarea articolului apărut în Le Monde, Annie Thébaud-Mony, este sociolog, director de cercetări onorific la Institutul naţional de sănătate şi cercetare medicală (Institut national de la santé et de la recherche médicale), cercetător asociat în cadrul Grupului de interes ştiinţific privind cancerele de origine profesională (Groupement d'intéret scientifique sur les cancers professionnels, GISCOP 93) al Université Paris 13.