Este o boală respiratorie severă, foarte contagioasă și, uneori, mortală. Debutează ca o răceală banală cu febră foarte înaltă, secreții nazale, ochi înroșiți și erupție măruntă. Aceasta începe pe pielea feței și a capului, se extinde pe restul corpului, până ia aspectul de ”copil stropit cu vopsea”. Starea generală a bolnavului este profund alterată.
Complicațiile rujeolei sunt frecvente și grave. Astfel, unul din patru copii ajunge la spital din cauza gravității bolii, unul din o mie de cazuri prezintă inflamația creierului (ce poate duce la deteriorarea funcției lui) și unul sau două cazuri din o mie se pot solda cu deces, în ciuda celor mai bune îngrijiri medicale.
O persoană bolnavă poate infecta nouă din zece persoane aflate în anturajul ei. Riscul este major pentru copiii mai mici de nouă luni care nu pot fi vaccinați și care, dacă se îmbolnăvesc, pot degenera în forme grave ale afecțiunii.
O categorie vulnerabilă o reprezintă și femeile însărcinate, care riscă avort sau naștere prematură, în situația în care nu au protecție (prin boala anterioară sau prin vaccinare). Și fătul poate fi afectat de virus.
La 21 martie 1963 a fost aprobat primul vaccin antirujeolic. Trei ani mai târziu, Centers for Disease Control and Prevention a anunțat declanșarea primei campanii de eliminare a rujeolei, campanie care a dus la o scăderea cazurilor de rujeolă cu 90%.
Administrarea unei doze de vaccin îi protejează pe 93% dintre cei expuși la virus. După a doua doză, protecția crește până la 97%, potrivit studiilor.
După introducerea pe scară largă a vaccinării antirujeolice, în SUA numărul cazurilor de rujeolă a scăzut cu 99% față de era prevaccinală (perioada în care nu se vaccina).
