Miss LOV, muncitorul ministru al Muncii, se declară indignată deunăzi într-un mesaj pe feisbuc că, deși guvernul a crescut uluitor, fantastic, incredibil salariile doctorilor, continuă să apară afișe cu firme de recrutare pentru posturi în străinătate în spitalele patriei (exemplu, în vignetă, la Brașov, pe-o secție de cardiologie). Poți să-ți imaginezi frustrarea doamnei, palpabilă ca o carotidă cu multe, mici, subtile ateroame. Ce mai vreți, bă? Ce vă lipsește? Dar de ce plecați? Dar rămâneți! De ce nu rămâneți? Săracilor care sunteți săraci! V-am școlit...v-am hrănit la sân...v-am fost ca o mamă!!! (rafale, aplauze, alte rafale)

Autor Gabriel Diaconu

Doamnă ministru, permiteți să raportez, 
Așa cum porcul zburător nu-i o monedă de schimb la fel nici remunerația nu-i un argument pentru statornicie. Prin definiție, profesia medicală e una incompatibilă cu doctrina partidului dumneavoastră decât nominal: anume că răspunde unei nevoi sociale. Care nevoie socială se traduce prin năzuința sănătății prin sanitație. 

Sanitația, stimată ministru, este un proces activ, la fel cum asanezi o baltă plină cu flaimuci de malarie. N-o faci cu bani, o faci cu cap. S-o faci cu cap presupune că ai înțeles că medicina este ca și (să zicem) insula Belina, un habitat, are o climă, niște târâtoare, un lanț trofic, niște pești și pradă, niscaiva stăncuțe, stuf, mult stuf, și o ecuație a prosperității. Degeaba arunci mămăligă în apă, sanitarul bălții e important, necesar dar niciodată suficient. 

Doctorul, miss LOV, pleacă unde dorește glanda lui creatoare. Doctorul pleacă pentru că vrea, să zicem, să deprindă o medicină preferabil contemporană. Doar câțiva dintre noi avem o pasiune pentru tehnică primitivă. Majoritatea preferă acel loc luminat, loc cu verdeață, unde când te duci să operezi hernia să ai parte de pacea minții. Să fie spitalul curat. Să fie ață, și nu vreau să spun de pescuit. Să nu duhnească a bună miasmă prin bude. Să nu-ți ceară libarca de la financiar să măsluiești tomurile prin varii diagnostice că altfel nu mai prindem buget la anul. Să nu ți-o tragă nea Costică de la administrativ că ești obraznic, nu știai că ăla e ecograful lui dom profesor? Și cum adică tu ai succes? Ce e ăla succes? Gata, suntem vedete acum? Ia ia matale poziția ghiocel. 
Dragă miss LOV, doctorul e o ființă eucariotă superioară nu doar alfabetizată (apud suave colege ale domniei voastre) și buchisitoare de carte. Doctorul e rezultatul unui proces îndelungat de șlefuire, nu prelucrare prin așchiere. Știe doctorul și să deschidă un abdomen, dar știe a deschide și-un computer. Și-are căsuță, doamnă. Nu, n-are căsuță la care vă gândiți, acelea sunt scumpe, faci credite, dar are căsuță de mail. Și are și-un cont pe piața forței de muncă inteligentă. Bat zi de zi oferte de muncă în străinătate. 

Hai să vă citesc ce-mi scriu niște oameni dintr-o țară unduită, mai hexagonal formată, nu peștiformă precum al nost cătun: 
”Salariu atractiv și - atenție, miss LOV, urmează șmecheria -oportunități de avansare în carieră într-un mediu prietenos și suportiv”
Goange, veți spune. Doar goange. Ce e aia cu ”avansarea în carieră”? Ce, la noi nu se poate? Păi n-avem noi, partidul, mecanisme? Un pupic aici, un buchet de flori dincolo, te scoți c-o cafea și c-o îmbrățișare. Și mediul? Mediul? Cine era ministru la mediu?(Grațiela, fată, băi Grațiela...Grațielaaaa!) Ia, doamna ministru, n-are România mediu prietenos? Ce-am învățat noi la geografie? Cât despre suportiv, n-am făcut noi suporți? N-am băgat separeuri pe drumul spre Craiova, de-ăia frumoși, de plastic? Nu v-am suportat noi, cu toate fițele voastre? 

Tare-mi pare cu regret, mult iubită miss LOV, că diferențele dintre noi sunt ireconciliabile. Și nu le putem recupera doar cu un oftat și-un suspin. Există un timp narativ, intelectual pe care nu-l puteți recupera, există o răbdare pe care narativ, intelectual oamenii n-o mai au. Doctorii își numără anii de viață precum câinii, între primul lătrat și ultimul coit faci marea criză hipertensivă, te trezești că te dor genunchii de la artroză și că, fie banul fie nu, mediul în România nu e prietenos, climatul insuportabil. 

Vreți să lucrați la ceva, miss LOV? Lucrați la ”cum să înveți să vorbești respectuos, în trei pași ușori. Scurt manual de guvernare, cu ilustrații”