Sandra Alexiu, vicepreședintele Societății Naționale de Medicina Familiei a explicat pentru HealthWatchers problemele cu care se confruntă medicii de familie și de ce implementarea cardului de sănătate a fost o acțiune prost gândită.

Doamna Alexiu, președintele Iohannis susține că Guvernul a pregătit prost implementarea cardului, ministrul Bănicioiu spune că sunt mici inadvertențe? Care este adevărul?

Adevărul, după opinia noastră, este că a fost o acțiune prost pregătită. Implementarea unei astfel de schimbări, extrem de importantă pentru sistemul sanitar, menită să facă ordine în cheltuirea banilor, trebuia minuțios pregătită, comunicată eficient și la nivelul de înțelegere al tuturor. Nu s-a întâmplat, nu a existat o bună comunicare, nu s-a făcut instructajul actorilor din sistem, nu a existat o perioadă de probă, de funcționare în paralel și nici o perioadă de „pilotare”.

Domnul Bănicioiu a declarat pentru EVZ că pentru niciun moment, sistemul nu s-a blocat. Există însă informații că unele carduri au fost acceptate de sistem după ore bune sau chiar după câteva zile. Care este adevărul?

Depinde ce ințelegem prin blocaj. Discutăm de platforma PIAS care conține CEAS (sistemul cardului), DES (dosarul electronic de sanatate), SIUI (sistemul informatic unic integrat), PE (Prescripția electronică) și se pregătesc și biletele de trimitere și concediile medicale. Toate sunt legate între ele și de SIUI, cu validarea calității de asigurat. Când stai în cabinet și reușești cu mare dificultate să termini o consultație într-o oră, da, este blocaj. Omul care are febră sau dureri nu acceptă să stea câteva ore să aștepte și nici nu este normal să o facă. Cu atât mai mult cu cât răspunsurile pe care le primește sunt stupide pentru un om aflat în suferință: „card blocat, card invalid, unitate de management indisponibila, tokenul lipseste” etc. Adevărul este că pentru noi au existat ore de coșmar luni și marți, ceva mai puțin miercuri, de joi lucrurile s-au mai redus dar în niciun caz nu se poate spune că merge normal sau optim. Suntem departe de a funcționa normal, mai degrabă ne-am adaptat puțin la condițțile vitrege pe care ni le pune la dispoziție sistemul informatic și sperăm într-o normalizare. Și a existat blocaj, confirmat pe forumurile softiștilor, atât SIUI cât și SIPE au fost blocate, pe lângă CEAS. Dați-mi voie să cred mai degraba specialiștii, cu atât mai mult cu cât în acele momente toți colegii mei din țară erau disperați. Am adunat în câteva minute sute de mesaje, în momentul în care am solicitat situația la moment. Am avut permanent o ”hartă” a neputinței.

Programul CEAS este primul care nu are un forum de suport pentru cei care îl utilizează. Cum vedeți acest lucru? 

În general, un forum de suport este un sprijin real și logic. Trebuie să ai viziune ca să înțelegi că implementarea oricărei noutăți se face mai ușor dacă ajuți? La felul în care s-a implementat proiectul, pare că trebuia atins un termen în viteză, indiferent de efecte. Suntem însă abia la început, faptul că nu există suport se vede deja, pentru ca pe măsură ce se validează carduri, multe se blochează, iar procedura de deblocare este infernală. Casele județene nu sunt pregătite să facă față la volumul de carduri blocate, iar la nivel central deblocarea durează foarte mult, zile. Inacceptabil pentru un pacient care așteaptă în fața ta o soluție.

În momentul de față există cel puțin două forumuri private, unde medicii de familie și persoanele interesate discută căutând soluții. Asta arată că Statul a eșuat și că singurii care caută în acest moment soluții sunt antreprenorii și persoanele private. Vă așteptați ca după atâția ani de pregătire a cardului de sănătate, să ajungeți în această situație?

Da, având în vedere cum se fac lucrurile în sănătate. Nu sunt semne ale unei schimbări serioase și profunde sau ale unei strategii de viitor. Nu există transparență și nici comunicare. Există însă mai multe forumuri private, noi avem o listă de discuții națională, cu câteva mii de medici de familie din țară, dar și liste județene aproape în toate județele. Există deasemenea o listă de discuții pe care softiștii din țară implicați în sistemul medical se străduiesc să găsească soluții acolo unde nimeni dintre autori nu răspunde la întrebări.

Dumneavoastră cu ce situații v-ați confruntat? Dar colegii dumneavoastră?

Eu personal m-am confruntat cu aceleași probleme ca și colegii mei: carduri neprimite, carduri pierdute, coduri PIN uitate, carduri blocate sau invalide, erori de comunicare cu serverul central, blocaj al SIUI si SIPE confirmate și pe forumurile softiștilor, pacienți puși pe drumuri, umiliți. Din fericire, pacienții mei au încredere în mine, am vorbit cu ei, am încercat să găsim soluții, să amânăm consultația. Nu am avut parte de violențe, dar am avut colegi în țară mai puțin norocoși. Toate acestea puteau fi evitate dacă se renunța la obsesia de a avea un PIN. Am atras atenția de nenumărate ori că vor fi probleme: pacienți care vor uita PIN-ul, pacienți cu tulburări de memorie, cu boli psihice care nu pot fi responsabili uneori, vârstnici, pacienți cu tulburări de adaptare sau cu un grad scăzut de alfabetizare. Nu a spus nimeni să se renunțe la card, ci la codul PIN. Se putea, nu s-a vrut. Am discutat problema cândva cu ministrul Nicolaescu, i-am explicat că se poate, i-am dat exemplul cu unele magazine care nu solicită PIN la cardul bancar. A înțeles dar nu a făcut un demers în acest sens.

Cum vedeți totuși implementarea cardului de sănătate și care credeți că sunt pașii ce trebuie făcuți pentru ca acest sistem să fie performant și să servească deopotrivă pacienții și pe cei care lucrează în sistem? 

Este un pas extrem de util și necesar într-un sistem haotic ca al nostru. Dar nu ajută dacă nu se pune ordine. Puține țări au combinația DES- card-rețetă electronică, noi am vrut să fim mai  speciali. Acolo unde a intrat dosarul electronic n-a mai fost nevoie de card, fiindca numărul de ordine (CNP de exemplu) e suficient pentru a deschide cu acordul pacientului dosarul acestuia. În fond trebuie rezolvată mai ales problema consimțământului.

Orice sistem de sănătate trebuie să aibă o disciplină financiară, ca și una profesională, un echilibru greu de atins, dar spre care trebuie să tindem. La noi totul e original. Nu există strategie, nu există continuitate, există numeroase restricții, protocoale de prescriere, steluțe restrictive, bariere, obsesia controalelor și a amenzilor, lipsa de încredere, senzația că toți sunt infractori, lucruri pe care le-am auzit din plin în aceste zile. Nimeni nu e lăsat să își facă meseria de medic sau de asistentă. Noi nu mai facem medicină, deși stim cum se face, cunoștem ghidurile, tematicile specialității, circuitele care trebuie urmate. La alții funcționează, la noi nimic nu e pus în ordine și nici nu există un trend de corectare a situației de față. Suntem doar într-o suită de deadline-uri care trebuie marcate, fără o legătură între ele și fără un liant. Noi nu ne folosim specialiștii în management sanitar și experții în sisteme de sănătate și nici relațiile profesionale internaționale pe care le-am creat. O ținem într-o cârpeală continuă.

Dialogul e furios și contextual, apare numai când se încing spiritele și e departe de a fi constructiv. E un joc de-a șoarecele și pisica din care nimeni nu are de câștigat. Așa nu se poate construi nimic.

Dacă înainte de ORICE s-ar strânge oameni din toate segmentele implicate, oameni care se pricep, oameni care vor să pună umărul, inclusiv pacienți care să își exprime punctul de vedere, proiectele s-ar putea finaliza mai ușor, chiar dacă ar fi termene stricte de finalizare. Când văd oameni care stau doar în birouri și își exprimă ideile față de activitatea noastră de zi cu zi din cabinete, realizez că sunt extrem de limitați și nu avem nicio șansă. În loc să vină în cabinete să vadă cum e, nu se gândesc decât cum să trimită controale. Mi se pare umilitor pentru oameni care ajung în astfel de poziții și devin atât de mici.

Sursa