Ambulatoriul de specialitate este partea din pachetul de bază care suferă nişte modificări fundamentale. Autorităţile susţin că nu pot fi transferate doar la medicul de familie, cazurile care într-adevăr nu ar trebui să existe în spital. Ambulatoriul de specialitate devine o veriga esenţială în viitorul pachet de baza spre deosebire de actuala configuraţie a pachetului de servicii medicale, în care ambulatoriul reprezintă o parte neînsemnată din oferta de servicii de sănătate. Ambulatoriul de specialitate este un conglomerat de servicii oferite de către medicul de diferite specialităţi, prin consultaţii şi proceduri pe care acesta le efectuează şi conţine o parte importantă din tot ceea ce însemnă paraclinic. Adică, explorări funcţionale, analize medicale de laborator, partea de imagistică medicală (ecografie, radiografie, computer tomograf, RMN).
Ambulatoriul de specialitate este partea de mijloc de acces către serviciile medicale cele mai complexe, care sunt efectuate mai aproape de localitatea pacientului, într-un timp relativ scurt, lăsând posibilitatea spitalului să se ocupe de cazurile care sunt cu adevărat complexe şi necesită şederea pacientului în spital, explică secretarul de stat în ministerul sănătăţii, doctorul Adrian Pană:
”Ambulatoriul este un set de servicii de complexitate medie, care în cea mai mare parte ar putea să pună diagnostic şi tratament, dar care nu necesită statul peste noapte în spital. Pentru ambulatoriul clinic de specialitate, am structurat, în pachetul de baza, servicii pentru afecţiuni nou apărute sau servicii de monitorizare a unor boli cronice, în funcţie de specialitate. În cadrul specialităţilor medicale am pus anumite categorii de afecţiuni, în principiu afecţiunile cele mai frecvente. Lista nu este exhaustiva (nu este batuta în cuie), dar în momentul de faţă se lucrează la finalizarea normelor de aplicare a serviciilor de ambulator şi cu siguranţa că împreună cu comisiile de specialitate se definitivează în ceea ce priveşte anumite afecţiuni care poate au scapat sau frecvenţe ale anumitor consultaţii.”
Cele mai frecvente consultaţii vor merge către medicina internă, cardiologie, pneumologie şi neurologie. Mai puţine merg către specialităţile chirurgicale, cum ar fi chirurgia generală, urologia şi ortopedia. Autorităţile se aşteaptă ca mare parte din serviciile care sunt oferite în domeniul oftalmologiei, ORL-ului, diabetului, dermatologiei şi endocrinologiei să crească în ambulatoriul de specialitate.
În mare, orice problemă nou apărută, care nu poate fi rezolvată la medicul de familie, ea trebuie să fie văzută de către medicul specialist care are la îndemână un set mai extins de investigaţii la care poate apela pentru a diagnostica şi a oferi tratamentul.
