Decesul unei românce, care lucra ca anestezist la un spital din Châteauroux, un oraş din centrul Franţei, a generat revoltă printre colegii ei, care se plâng că sunt nevoiţi să lucreze foarte multe ore pe săptămână şi astfel să îşi neglijeze familia. Câţiva medici români plecaţi la muncă în Franţa au împărtăşit pentru Gândul experienţele pe care le-au trăit.

Duminică dimineaţa, Simona Zăhan, de profesie medic anestezist, în vârstă de 37 de ani, a fost găsită moartă de una dintre colegele ei de la Spitalul din Châteauroux, un orăşel din centrul Franţei. Potrivit informaţiilor apărute în presa franceză, femeia şi-ar fi administrat intravenos o doză de substanţe mortale, în incinta spitalului în care lucra, în timpul programului de lucru.

Colegii săi sunt devastaţi de gestul la care a recurs medicul şi vorbesc despre faptul că ajunsese să lucreze chiar şi până la aproape 16 ore pe zi, după ce şefii spitalului au înăsprit condiţiile de muncă. „Suntem o mică familie aici. Petrecem atâtea ore împreună. Uneori stăm aici mai mult decât acasă. În plus, colega noastră care s-a sinucis, tocmai terminase o săptămână de 78 de ore”, a declarat una dintre colegele româncei plecate la muncă în Franţa, citată de presa franceză.

Autorităţile au însă o altă versiune cu privire la decesul femeii. „Este un caz nefericit, dar ceea ce s-a întâmplat nu are nimic de a face cu spitalul. Această doamnă, de origine română, tocmai ce primise titularizarea, ceea ce reprezintă o veste bună. Îi era dor de ţară”, a declarat Marisol Touraine, ministrul francez al Sănătăţii, citat de La Nouvelle Republique.

Această declaraţie i-a înfuriat pe colegii Simonei. „Nu poate fi lăsată să spună că nu din cauza activităţii sale la spital s-a întâmplat acest lucru şi că era pur şi simplu o femeie din România, căreia i se făcuse dor de ţară! Ea se numea Simona şi era ca şi noi, de origine străină, dar ca şi noi, epuizată şi obosită”, spune revoltată o colegă a Simonei.

Simona era foarte apropiată de două colege, care aveau, ca şi ea, copii. "Nu ne vedem copiii suficient. Împărtăşeam acest sentiment toate trei. Eu am descoperit-o, duminică dimineaţa, când am preluat garda. Dar noi nu spunem că din cauza aceasta s-a sinucis Simona. Îi respectăm gestul. Fără să încercăm să judecăm de ce. În schimb, ministrul care nu o cunoştea, care nu a venit aici niciodată, nu ştia dacă se simţea sau nu bine în pielea ei. Considerăm că declaraţiile ei sunt o injurie la adresa Simonei”, a declarat una dintre ele.

Cine era Simona Zăhan?

Medicul anestezist şi-a făcut rezidenţiatul la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, iar după ce a lucrat un an la un spital privat din Timişoara, a ales să părăsească România, pentru un trai mai bun. A plecat să muncească ca medic în Franţa, în 2011, împreună cu soţul şi fiul său, acum în vârstă de 6 ani.

Foto: Facebook // Marius Zăhan, soţul Simonei, şi fiul lor Alexandru

„Am lucrat împreună pe vremea când îşi făcea rezidenţiatul. Era un om deosebit. Era o persoană plină de energie şi de optimism. Sunt momente în viaţă când facem unele alegeri pentru că credem că ne vor schimba viaţa în bine. A părăsit România în speranţa că va avea un trai mai bun. Din păcate, nu a fost aşa”, mărturiseşte dr. Ovidiu Bedreag, medic primar ATI, de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara.

Acestuia îi este greu să accepte că fosta lui colegă a murit. „Din păcate stresul şi epuizarea te pot împinge la astfel de gesturi. Statisticile arată că riscul de sinucidere în meseria de medic anestezist este unul destul de ridicat. În această meserie eşti nevoit să lucrezi chiar şi 36 de ore în continuu. A plecat în Franţa pentru că se câştiga mai bine, dar şi acolo programul este unul extrem de încărcat, deoarece peste tot în lume este un deficit de medici”, a spus dr. Bedreag.

Fostul coleg al Simonei spune că salariul mizer nu este principalul motiv pentru care tot mai mulţi români aleg să plece la muncă în străinătate. „Salariul ocupă ultimul loc în ceea ce priveşte motivele pentru care alegem să muncim în altă ţară. În România posturile sunt blocate. Medicii nu au unde să lucreze, iar cu toate astea ne plângem că avem cea mai slabă rată de medici la mia de locuitori. Lipsa locurilor de muncă este principalul motiv pentru care mulţi dintre colegii mei aleg să muncească în altă ţară”, a precizat dr. Ovidiu Bedreag.

La fiecare patru ore un medic român pleacă din ţară

Statistic, la fiecare patru ore, un medic român pleacă la muncă în străinătate. Pe cont propriu sau recrutaţi de diferite firme care le promit salarii de zece ori mai mari decât în România, medicii de la noi din ţară acceptă să muncească în spitalele de peste graniţă fără să se gândească poate la condiţiile grele pe care le-a întâmpinat şi Simona Zăhan, şi de care se plâng şi alţi medici români.

Statisticile arată că din 2007 şi până în 2013, peste 14.000 de doctori au părăsit ţara, în urma exodului de medici statul pierzând aproape 160 de milioane de euro. Franţa, Anglia, Germania şi Belgia sunt doar câteva dintre ţările preferate de medicii noştri pentru a profesa.

„Din 54 de medici câţi eram noi în promoţia mea, doar 5 au mai rămas în ţară. Restul am plecat care unde a putut sau unde şi-a găsit”, spune dr. Mihai Crisbăşanu, în vârstă de 32 de ani, medic internist într-un spital din Bagneres-de-Bigorre, regiune din sudul Franţei. Doctorul a părăsit România în aprilie 2011. Acum vine în România doar pentru a-şi vizita familia.

Foto: Facebook // Dr. Mihai Crisbăşanu, medic internist într-un spital din Bagneres-de-Bigorre, regiune din sudul Franţei

„Şi în Franţa se munceşte la fel de mult ca şi în România. Când sunt de gardă am în subordine 10 secţii şi 250 de pacienţi, atunci când spitalul este ocupat la capacitate maximă. Munca pe care o depun este una extrem de solicitantă, dar marele avantaj este că aici ai unde să munceşti. Ai un colectiv care te ajută să evoluezi. În România am vrut să mă specializez în chirurgie, dar nu s-a putut”, a mai povestit dr. Crisbăşanu, care în Franţa s-a specializat în geriatrie.

Recunoaşte că la început s-a simţit stingher, dar cu timpul s-a acomodat cu programul şi s-a împrietenit cu colegii. „Acum nu mă simt marginalizat. La început colegii au avut reţineri în ceea ce mă priveşte. Era normal. Eram nou. Acum sunt la fel de bun ca şi colegii mei de origine franceză. În secţia unde lucrez eu suntem 6 medici, dintre care 5 sunt francezi. Nu mă simt dat la o parte”, a mărturisit medicul internist.

Se consideră mulţumit cu viaţa pe care o duce în Franţa şi menţionează că au fost daţi în care s-a gândit să revină în ţară, dar avantajele erau mult prea mici. „Familia este probabil unul dintre motivele pentru care aş reveni. Dar, când mă gândesc la faptul că nu am unde să muncesc şi la condiţiile de muncă care sunt în spitalele din România renunţ la orice gând de întoarcere”, menţionează dr. Mihai Crisbăşanu.

Salariul unui medic din România, de zece ori mai mic decât media europeană

Salariul se numără printre motivele pentru care medicii români pleacă să lucreze în străinătate. Datele ultimului Eurostat arată că un medic rezident în România, care lucrează inclusiv la secţia de primiri urgenţe, ajunge să câştige în jur de 200 de euro, în timp ce media europeană este de 1.300 de euro. Diferenţe foarte mari sunt şi între salariul pe care îl primeşte un medic specialist sau primar în ţara noastră şi un specialist cu aceaşi pregătire în Europa. Astfel, un medic specialist este plătit de stat în România cu doar 500 de euro, în timp ce un medic primar primeşte cel mult 800 de euro. Media europeană este de aproximativ zece ori mai mare, respectiv 7-8.000 de euro.

Situaţia este cu mult mai gravă în condiţiile în care 64% dintre studenţii la Medicină şi 60% dintre doctorii care încă sunt în ţară intenţionează să părăsească România, potrivit unor studii realizate de Colegiul Medicilor din România şi Consiliul Investitorilor Străini, în 2011 şi 2012.

Ţara noastră are o rată a migraţiei doctorilor de 9%, în timp ce media europeană este de 2,5%. Mai mult, potrivit datelor Eurostat 2011, media medicilor români la 1.000 de locuitori este de 2,4 specialişti, în timp ce media celorlalte ţări europene este de 3,4 medici la 1.000 de locuitori. În cei 2,4 specialişti la mia de locuitori sunt cuprinşi şi medici rezidenţi. Fără aceştia, media este mult mai mică, respectiv 1,9. În prezent în România lucrează 39.896 de medici. Aceste cifre ne clasează pe un loc codaş la nivelul Uniunii Europene.

“Aveam aceeaşi pregătire, dar nu şi acelaşi salariu"

Dr. Irina Caţighera, medic de planning familial, este unul dintre medicii români care a plecat la muncă în Franţa, dar care a decis să se întoarcă după numai 6 luni. „Nici acolo nu umblă câinii cu covrigi în coadă. Am plecat în noiembrie 2008 să lucrez într-un spital din Franţa şi am revenit în martie 2009, deşi iniţial trebuia să stau un an. Aceste şase luni au fost prea mult pentru mine. Ajunsesem să lucrez chiar şi până la 14 ore pe zi. În Franţa o săptămână de muncă înseamnă 5 zile, două erau libere. În acele două zile zăceam”, mărturiseşte medicul care a lucrat într-un spital care se ocupa cu cercetarea ştiinţifică.

Foto: Google+ // Dr. Irina Caţighera, medic de planning familial

Aceasta îşi aduce aminte că s-a gândit să se întoarcă acasă după primele trei luni. „Era într-o vineri, cu doar puţin timp înainte de sărbătorile de iarnă. Mi-a curs sânge din nas. Mi-am luat tensiunea şi am constatat că aveam 21 cu 12. În primă fază am cerut un medicament care să îmi scadă tensiunea, un diuretic, orice. În spital tot ce aveam erau medicamente aflate în studii clinice şi nu le puteam folosi noi medicii. Am cerut să fiu dusă la un spital, de urgenţă. În momentul ăla mi s-a spus că nu am asigurare, pentru că nimeni nu s-a ocupat de acest aspect. Nu mai spun că una dintre colegele mele era măritată cu un cardiolog şi nu a făcut nimic pentru a mă ajuta. Puteam să mor cu zile. În perioada aia am slăbit de la 53 de kilograme la 47”, rememorează medicul clipele grele prin care a trecut.

Dr. Irina Caţighera mărturiseşte că au fost nenumărate momentele în care s-a simţit marginalizată şi discriminată. „Deşi aveam aceaşi pregătire şi lucram pe acelaşi post, acelaşi număr de ore, eu, ca şi româncă, primeam 3.000 de euro, în timp ce o colegă de a mea de origine franceză câştiga 5.000 de euro. Dincolo de acest aspect, au fost momente în care colegii mei vorbeau într-un anumit dialect care nu semăna deloc cu franceza pe care o învăţăm noi la şcoală. În cele şase luni pe care le-am petrecut acolo nu am reuşit să mă împrietenesc decât cu o singură persoană din acel spital şi aia era de naţionalitate germană”, mărturiseşte medicul.

Întrebată dacă ar mai accepta un post de medic în străinătate, dr. Caţighera afirmă că: „Franţa este tăiată de pe lista mea. Mai bine zis, nu aş accepta să lucrez în niciun spital din Europa. Această experienţă nu m-a făcut să renunţ la a accepta propuneri din străinătate, ci m-a făcut să mă gândesc mai bine înainte”.

Sursa