Numele meu este Codrin Tocuț, sunt student în anul 4 la medicină și vreau să clarific câteva aspecte cu dumneavoastră. Din pur egoism, ca să-mi satisfac nevoile de a-i ajuta pe cei din jurul meu, fac gărzi (voluntariat) la UPU, adică la urgențe. Pentru un student e descurajant inițial să muncești acolo, mai ales dacă e un spital mai slab dotat, dar te obișnuiești relative repede, mai ales dacă îți place să înveți și să le alini altora suferința.
Cei care vin aici, să nu vă imaginați că sunt oameni care poartă noua colecție Cătălin Botezatu și ultimul parfum de la Calvin Klein. Mulțumești cerului dacă au auzit de Ariel și de deodorant; mulți sunt bătrâni, care de multe ori, sărmanii de ei, nu au pe nimeni, așa că de unde pretenții? Nici nu am. Prefer să mă pun în pielea lor și să-i tratez pe toți cu empatie, chiar dacă ei nu ne tratează pe noi așa. Pe mine înțeleg, sunt ultima verigă din acest lanț, dar din păcate nici medicii nu mai sunt tratați cu respect. Bun. Să zicem că-i înțeleg, sunt bătrâni, nu au răbdare, nu înțeleg principiul triajului, care funcționează aici, sunt întoctrinați de Antena 3 și toată mass-media.
Bun. Continuăm povestea. După ce începi să ai deja către 100 de ore acolo, după ce cunoști oamenii și te văd că ești în stare să fii și tu responsabil, începi deja să mai faci un vaccin, să pui o perfuzie, să iei sânge pentru analize etc. Cu practicarea tuturor acestor manevre, vine și riscul înțepării. M-am înțepat până acum? Da. Noroc c-am făcut-o doar cu ace sterile, dar la ce nebunie e câteodată aici, mă mir că încă nu m-am înțepat cu ace infectate. Știți ce implică asta? Risc de HCV (virusul hepatic C), HIV și altele. Multe altele, mai ales că boschetarii, alcoolicii și tuberculoșii au aici abonament, ca la sală, în fiecare gardă.
Ah, să nu vă imaginați că pacienții infectați sunt o apariție asemănătoare cometei Halley. O, nu, din contra, vin des, iar dacă eu contactez ceva grav mi-am cam stricat viața. Pe vecie. Slavă cerului că n-am făcut-o încă. Sincer, nu cred că există medic care nu s-a înțepat de câteva ori în carieră, ce să mai zici de asistenții medicali, dar e normal, asta e, riscul meseriei.
Aici se termină descrierea pasiunii mele și vin reproșurile. Sper că ne putem tutui, nu de alta dar pretențiile văd că încep să crească din partea domniei voastre și sunt cam indignat. Rău.
Tu crezi că minim 48 de ore pe săptămână, eu, ca rezident, o să suport să lucrez într-o cocină de spital, cu toți îndoctrinații care se uită acum cu scârbă la cei ce poartă halatul alb, care nu pot să înțeleagă faptul că unul călcat de tramvai e mai important decât durerea lor de stomac și care mai îmi fac scandal plus teoria ineficacității sistemului? Tu crezi că o să suport înjurăturile bețivilor, scandalul boșorogilor îndoctrinați, scandalul șatrelor de țigani pe 1050 de lei? Voi vă mirați că medicii au ajuns în așa hal încât să accepte plicul băgat în buzunarul ăla larg al halatului alb? Sunt convins că nu-i o mândrie, e un fel de prostituție, au făcut-o să trăiască, pentru că nu poți trăi cu banii ăia oferiți de tine, de stat.
Voi credeți că eu o să-mi risc cel puțin 200 de ore lunar, adică aproape o treime din ea, să contactez toate bolile posibile, culminând cu SIDA respectiv hepatita C pentru banii ăia? Și mai nou vreți să obligați absolvenții să rămână aici n ani sau să vă dea banii înapoi? 1200 de euro înmulțit cu 6, cel puțin unde studiez eu. Adică 7200 de euro, adică bani pe care îi faci în 3 luni de muncă în Germania, unde ai materiale, unde nu lucrezi într-o cocină, că la restul sigur te expui.
În loc să merg în club eu mergeam la bibliotecă, la gardă și la învățat de limbi străine. Da’ știți ceva? Nu vă doresc să fiți tratați de rezidenții ăia care în loc să meargă la cursuri mergeau la păcănele și la club. Nu vreau să fiți tratați de rezidenții ăia care s-au întâlnit cu profesorul lor de *specialitatea pe care și-au ales-o* pentru prima oară la examen, în ciuda faptului că asta meritați, cel puțin la banii ăștia.
Voi credeți că o să muncesc pe 1050 de lei 5 ani ca să risc să devin un mediocru de specialist în România, totul ca să ajung șomer, sau să fiu obligat să muncesc într-o localitate anonimă la 70 de kilometri de orașul unde am studiat? Să faceți voi asta pe nici 300 de euro, că eu n-o fac. Cu 300 de euro eu fac o gardă dincolo. Cu toată părerea de rău, poate lipsit de modestie, vă spun: valorile pleacă, vă lasă în urmă. Și nu e vorba de mine, e vorba de alții, poate mult mai buni.
Aș vrea să-i bag și eu statului român un plic alb cu 7200 de euro după câteva luni de rezidențiat dincolo, dar sunt convins că nu s-ar simți umilit că trebuie s-accepte asta. Iar celor ce ne-acuză, împinși de la spate de mass-media, vă așteptăm cu cel mai mare drag prin Viena și München, fără plicuri, fără umilințe. Vă doresc să nu fiți tratați de o bună parte din cei ce termină medicina aici și sper să vă tratați valorile cu mult mai mult respect.
Cu mult drag,
Codrin T.
