UMF Iaşi a reuşit să atingă un record în cursa pentru creşterea calităţii în învăţământul superior din România: patru arestaţi într-o lună de zile; deci, o medie de un arestat pe săptămână. Păcat că nu există un „Top 500” şi pe această temă, că ar fi avut şi România un vârf de lance.
În actul mituirii, ambele părţi sunt vinovate, după cum spune şi legea: şi cel ce dă şi cel ce pretinde. Dar, trebuie să vedem ce posibilitate are un student la medicină care nu dă atunci când profesorul îi pretinde. Am văzut din înregistrarea discuţiei dintre studenta denunţătoare şi profesorul pretendent, Păduraru. Ameninţările pot atinge cote alarmante, până la ameninţarea cu moartea. Ce poate face un asemenea student? Primul lucru ar fi să reclame abuzul la conducerea universităţii. Tocmai faptul că nu au reclamat conducerii aceste abuzuri şi că s-au dus direct la DNA le este reproşat studenţilor. Dar cui să se plângă studenţii? Să vedem!
Prof. Vasile Astărăstoae zice că, în cazul celor trei profesori, „deşi acţionează prezumţia de nevinovăţie, până când se termină ancheta judiciară, cadrele didactice sunt suspendate din orice funcţie sau activitate”. Apoi: „Cât timp noi nu avem informaţiile decât din presă, iar până vom primi informaţiile directe, am decis ca atât cadrele didactice cât şi studenţii care au încercat să cumpere un examen, dacă este real, să fie anchetaţi de către Comisia de Etică, dincolo de ancheta judiciară. Această comisie va analiza şi va propune Senatului (universităţii – n.r.) măsurile care se impun”.
Buuuun! Dl. Astărăstoaee a ieşit la rampă în calitate de rector, după cum scrie şi în presă, după cum scrie pe site-ul instituţiei şi după cum se şi prezintă peste tot. Dar, conform sentinţei ÎCCJ, domnia sa nu mai este rector de prin luna iunie 2014. Cu toate astea, a semnat documente care sunt lovite de nulitate absolută. Tot dl. Astărăstoae este şi inculpat într-un proces cu mare cântec, în care s-a constatat că mergea la instanţa din Suceava, unde dosarul a fost trimis „aleatoriu”, în aceeaşi maşină cu judecătoarea. Lumea s-a sesizat şi judecătoarea, cu rude salariate în UMF, a decis într-un târziu să se autorecuze. Aaaa, iar domnul Astărăstoae, care nu mai e rector, este şi cercetat într-un dosar cu fonduri europene. Mă întreb: de ce în cazul celor trei s-a aplicat suspendarea şi în cazul domniei sale, nu? Şi iar mă întreb: cui să se plângă studenţii şpăguiţi şi hărţuiţi? Inculpatului, incompatibilului Astărăstoae?
Dar ce, numai dl. Astărăstoae era în acea instituţie? Nu mai erau prorectorul responsabil cu studiile unversitare şi evaluare academică sau cel cu probleme sociale şi studenţeşti? Naivii ar putea crede că da, dar nu este aşa. Niciunul nu a apărut să spună ceva, fiindcă a ieşit la rampă mâna dreaptă a inculpatului, incompatibilului şi, totodată, cetăţeanului de onoare Astărăstoae: economista Dana Druguş, director general administrativ. Iată ce a declarat: „Evenimentele din ultimele zile au demonstrat o lipsă de comunicare şi poate de încredere a unor studenţi în instituţia pe care o reprezentăm. De aceea, fac un apel la dvs. pentru a semnala orice tip de probleme care vă afectează buna pregătire şi orice tip de acţiune resimţită în cadrul activităţii voastre. Uşa directorului general este permanent deschisă studenţilor care vor să semnaleze anumite probleme, iar la solicitarea dvs se poate stabili o zi pentru audienţe”. Cum adică „ce treabă are directorul general administrativ cu relaţia dintre studenţi şi profesori”? Păi are, pentru că doamna Druguş este cea care stă lângă sacu’ cu bani (avea un nume predestinat de acasă) al UMF. Ea este cea care a mers la anchete pentru a-l scăpa pe proaspătul cetăţean de onoare, bunul prieten al primarului de Iaşi, de încarcerare.
Ca şi dl Astărăstoae, şi dna Druguş este inculpată. Atunci, cui să se plângă studenţii de iegalităţi? Ei sunt puşi în situaţia de a fugi de dracu` şi a da de ta-su.
Când îi vezi pe cei doi vorbind cu seninătate de regulamente, de disciplină, de onoare şi de comunicare îţi vine să crezi că sunt oameni ce stau doar în post şi rugăciune şi trăiesc numai din prescură şi apă plată. Dar când le ştii CV-ul judiciar te uiţi trăsnit şi zici: ia uite cine vorbeşte! Nu au limită. Eu cred că asemenea exemplare trebuie conservate cumva şi arătate peste ani şi ani urmaşilor pentru că rar mai vezi asemenea ipocriţi.
Pentru a ne convinge de deschiderea invocată de această conducere a UMF, putem citi în cel mai important ziar din Iaşi o „listă a ruşinii”, cu numele studenţilor care au dat şpagă în cazul profesorilor Dorobăţ. „Liderul presei ieşene” este părtaş la o practică stalinistă: transformarea victimei în vinovat. Deci, aceşti studenţi au afectat grav imaginea instituţiei. Probabil că pe baza acestei liste, furnizată de la agresori, va veni anunţata Comisiei de disciplină să îi pună în discuţie, fiind posibil ca măsurile să meargă până la exmatriculare. Nu am văzut la cotidianul respectiv minimul gest de a lua şi opinia celor ce au dat şpagă, a celor puşi pe „lista ruşinii”. Aşa, de dragul deontologiei pe care o vântură peste tot. Dar, probabil că banii sunt mai importanţi, că vremurile sunt grele iar sacul doamnei Druguş e plin – nu pentru investiţii în Iaşi, cum anunţă cu emfază, ci pentru anumiţi ieşeni.
Da, şi studenţii sunt vinovaţi! Am auzit de ligi ale studenţilor care negociază cu diriguitorii universităţilor. Rămânând tot la Iaşi, la Universitatea „Al. I. Cuza” există chiar un proces între o organizaţie studenţească şi conducerea Universităţii. Nu contează cine are dreptate (justiţia va decide) dar se discută şi se dispută. La UMF Iaşi e o linişte apăsătoare ce ascunde o boală mai veche: complicitatea generală în jurul şpăgii. Acum, conducerea ilegală a UMF scoate liste ale ruşinii în presă. Domnilor studenţi care nu sunteţi pe listă, mâine puteţi fi şi domniile voastre pe asemenea liste. Nu am văzut vreun protest, nu am văzut nicio reacţie la acest gest de forţă al conducerii ilegale a UMF. Îmi pare rău, dar vă meritaţi soarta. Pe munca şi pe banii dumneavoastră.
Revin la întrebare: cui să se plângă aceşti studenţi? În timp ce ei sunt chemaţi la Comisia de disciplină, rectorul ilegal al UMF împreună cu rectorul efectiv, directorul general administrativ Dana Druguş, sunt relegitimaţi de prietenul Gigi Nichita, după vechea reţetă aplicată pentru prima dată prin 2011, prin organizarea unei întâlniri (astăzi, 3 februarie 2015) cu însuşi Ministrul sănătăţii. Poza este grăitoare: toţi cei de la masă privesc spre marele incompatibil şi inculpat Astărăstoae. Iar el... fumează!
În Iaşi e un alt mare scandal pe tema proiectului „Iaşi – capitală culturală europeană”, în care marele primar vizionar Gigi a demonstrat că nu a făcut nimic pe 500 000 de euro. Sunt oameni care ştiu ce trebuie făcut pentru adjudecarea proiectului, însă ei nu sunt în zona de interes a primarului. Dar, vedem că primarul are un plan de care nu s-a ştiut: impunerea Iaşului drept „capitală europeană a şpăgii”.