Aparatură cumpărată, dar nefolosită, investiții făcute haotic, fără strategii clare, manageri care preferă să își externalizeze serviciile unităților pe care le conduc către clinicile private, care „căpușează“ spitalele de stat. Cu sumele achitate prestatorilor medicali privați pentru efectuarea acestor servicii medicale, spitalele și-ar putea achiziționa propriile aparate cu care să trateze pacienții, spun inspectorii Curții de Conturi. Tot ei au descoperit că în cinci ani Ministerul Sănătății a pierdut fonduri nerambursabile în valoare de peste două miliarde de lei, adică aproximativ 500 de milioane de euro, bani care ar fi putut fi utilizaţi inclusiv pentru achiziţionarea a zeci de RMN-uri.
Cum poate fi descrisă durerea unui părinte care aleargă din spital în spital căutând un medic care să reușească să îi pună copilului său diagosticul corect, să îi facă investigațiile de care are nevoie sau tratamentul de care îi depinde viața, și peste tot să se lovească de refuzuri și de același bolnăvicios: „Nu avem. Nu se poate!“. Chinul pacienților din România rămâne ascuns în saloanele în care mulți își dau ultima suflare după ce au luptat mai mult cu neajunsurile din sistem decât cu boala. Cheltuim cel mai puțin din Europa pentru sistemul de sănătate, iar, ca un paradox, banii pe care îi avem la dispoziție ori nu sunt cheltuiți, ori sunt împărțiţi haotic, fără să mai fie controlați, și dispar în găuri negre.
