Farmaciile mai multor spitale din ţară au început să rămână fără medicamente esenţiale, precum prednisonul, digoxinul, furosemi­dul sau hidrocortizonul. Motivul es­te refuzul mai multor distribuitori de medicamente de a continua cu spitalele contractele încheiate anterior lui 1 iulie 2015, data la care a intrat în vigoare scăderea pre­ţu­rilor la medicamente. Practic, spitalele trebuie să refacă toate licitaţiile şi, între timp, să cumpere acele medicamente prin negociere directă. Dar până la finalizarea acestor proceduri birocratice, farmaciile spitalelor s-au golit, iar pacienţii au rămas fără medicamente.

Cei mai importanţi distribuitori de medicamente din ţară refuză să prelungească contractele cu spitalele pentru a le furniza anumite medicamente, motivul invocat fiind, conform surselor HotNews, „lezarea gravă a intereselor comerciale şi legitime ale societăţii noastre“. Printre distribuitorii implicaţi se află Farmexpert, Polisano, Farmexim, Actavis, Romastru, Europharm, Farmaceutica Remedia şi alţii, practic cei mai importanţi jucători de pe piaţa din România.

Cine sunt vinovaţii?

Primul spital care a anunţat oficial situaţia de criză în care se află este Spitalul Clinic Municipal din Oradea. „Cei de la Oradea au primit de la Ministerul Sănătăţii o adresă prin care îi rugam să obţină negaţii de la distribuitori şi apoi să achi­ziţioneze medicamente în regim de urgenţă prin cumpărare directă şi, în acelaşi timp, să demareze un nou acord-cadru în baza noilor preţuri“, a explicat Alin Ţucmeanu, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii. Ţucmeanu (UNPR) spune că la Oradea criza este cauzată de managerii „care au fost informaţi şi trebuia să ia măsuri preventive care să le asigure stocuri de medicamente; dar ei nu cunosc achiziţia publică“. Alin Ţucmeanu spune că nu i-au mai fost semnalate situaţii similare în alte spitale din ţară.

Secretarul de stat este însă contrazis de afirmaţia preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Vasile Ciurchea, care a „auzit despre această problemă de la mai mulţi, dar în scris nu am primit nimic“. De ce se feresc directorii de spitale să informeze în scris autorităţile centrale? „Când închei un contract, trebuie să te pro­tejezi, să ai clauze care să-ţi asi­gure aprovizionarea şi să-ţi dea dreptul să treci pe altă variantă“, ne explică preşedintele CNAS. „E vina lor (a managerilor, n.r.) că nu au pus acolo astfel de clauze“.

Că mai multe spitale din ţară trec prin această criză, deşi nu toate o anunţă la centru, ne este confirmat, sub condiţia protejării identităţii, chiar şi de distribuitori: „Dacă a apărut o problemă la un anumit medicament, atunci acea problemă este generală, în toată ţara. În momentul în care un medicament are probleme la un spital, are cam peste tot“.

Lăcomia

De ce refuză distribuitorii să prelungească contractele cu spitalele? Fiind contracte mari (pe mai mulţi ani şi pe cantităţi mari de medicamente), distribuitorii oferă de obicei spitalelor reduceri de preţ. În multe dintre aceste contracte există o clauză care îi obligă pe distribuitori să acorde în conti­nuare acea reducere, chiar dacă preţul medicamentului scade ulterior semnării contractului. Însă scăderea preţurilor la medicamente de la 1 iulie a fost prea mare, în viziunea distribuitorilor, pentru a mai merita să continue contractele. Iată de ce distribuitorii de medicamente au renunţat unila­teral la contractele respective, dorind negocieri noi.

Deşi am solicitat Asociaţiei Distribuitorilor Farmaceutici din România un răspuns oficial în această chestiune, până la momentul publicării acestui articol răspunsul nu a venit. În schimb, HotNews a obţinut un document oficial în care distribuitorul respectiv de medicamente precizează clar motivul denunţării contractului: „lezarea gravă a intereselor comerciale şi legitime ale societăţii noastre“.

Brambureala

Posibilitatea apariţiei acestei crize a fost semnalată încă din primăvară Ministerului Sănătăţii, care nu a reuşit însă să găsească soluţii de prevenire a ei. Directorii de spitale din ţară s-au trezit într-o situaţie fără ieşire. Dacă făceau stocuri înainte de 1 iulie, riscau să fie acuzaţi că au cumpărat medicamente la preţurile mari dinaintea ieftinirii. Dacă nu făceau stocuri, ajungeau cu farmaciile goale (cum s-a şi întâmplat), urmând să-şi tri­mită pacienţii să cumpere medicamentele pe banii lor.

În următoarele săptămâni este posibil să vedem un val de contracte atribuite prin negociere directă între spitale şi distribuitori, ceea ce va duce la variaţii mari de preţ pentru acelaşi medicament între spitale diferite din ţară. Doar în acest fel pot managerii să-şi aprovizioneze spitalele cu medicamente în perioada de 30-40 zile necesară organizării unor licitaţii noi.

Dar şi aceste noi licitaţii vor fi problematice, căci unele autorităţi locale se simt trase în piept de către distribuitorii care au denunţat unilateral contractele. „În condiţiile în care o companie care a semnat un contract de prestări de servicii nu şi l-a mai onorat, atunci, conform le­gislaţiei, acelei companii nu i se va mai permite să se prezinte la următoarea licitaţie“, spune Ilie Bolojan (PNL), primarul Oradei în a cărui subordine se află Spitalul Municipal din oraş.

Bine pentru buget, rău pentru pacient

Pe lângă criza descrisă mai sus, există pacienţi care acuză faptul că, în farmacii, sunt de fapt obligaţi să plătească mai mult pentru reţetele compensate decât o făceau înainte de ieftinirea me­di­camentelor. Explicaţia acestei situaţii ne este ofe­rită de Vasile Ciurchea, pre­şe­dintele CNAS: „A crescut cursul valutar în funcţie de care se calculează preţul medicamentelor: înainte de ieftinire se calcula la 4,2 lei pentru un euro, acum se calculează la 4,4 lei. Deci această creştere este normală“.