De ce este nevoie ca Guvernul să apeleze la softişti voluntari pentru rezolvarea unei situaţii pentru care s-au cheltuit deja mai bine de un miliard de euro din bani publici, din 2011 până acum? Banii au mers pe contracte care s-au dovedit a fi mai degrabă metode de prins statul în capcane software, care nu pot fi updatate sau completate, şi dau rateuri, în detrimentul contribuabilului.
Astfel, soft-uri precum acelea pentru REVISAL (registrul salariaţilor), SEAP (sistemul achiziţiilor publice),Caziere, Card de Sănătate, Permise Auto sau Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură (APIA) au încetat să funcţioneze şi de câte cinci ori pe lună, spre nemulţumirea tuturor angajatorilor, a agricultorilor care nu şi-au primit subvenţiile sau a altor categorii de contribuabili care, în timp, au aflat pe propria piele că digitalizarea administraţiei publice seamănă tot mai mult a bluf. Administraţia foloseşte tot hârtia, deşi, potrivit Sistemului Electronic de Achiziţii Publice (SEAP), în perioada 2011 – 2015, statul român a achiziţionat servicii şi programe IT de un miliard de euro.
