Congresul Societăţii Europene de Cardiologie (ESC), desfăşurat în Barcelona, între 30 august şi 3 septembrie a.c., a păstrat tradiţia celei mai ample reuniuni de cardiologie din lume, depăşind cele două congrese de peste ocean, ale American College of Cardiology şi American Heart Association. Anul acesta, programul a inclus 4.597 de lucrări originale, a prezentat cinci ghiduri noi ale ESC, 15 mari studii clinice randomizate şi 19 studii de registru. Au fost peste 30.300 de participanţi, de pe toate continentele, iar România a fost prezentă cu peste 200 de participanţi, dintre care cu lucrări sau care au prezidat lucrări, în peste 30 de sesiuni.

Cinci ghiduri noi

 La Barcelona au fost prezentate cinci noi ghiduri ale ESC. Ghidul de revascularizare miocardică, elaborat împreună cu EACTS (Societatea Europeană de Chirurgie Cardio-Toracică), subliniază că progresele tehnice permit astăzi revascularizarea intervenţională cu succes egal şi riscuri mai mici decat cea chirurgicală în numeroase situaţii în care în trecut intervenţionalul nu era performant. Ghidul bolilor aortei prezintă regulile de reparare intervenţională sau chirurgicală a disecţiei de aortă şi a patologiei înrudite, subliniind că domeniul necesită colaborarea strânsă a multor specialităţi medicale. Ghidul cardiomiopatiilor hipertrofice obstructive dezvoltă aspectele genetice ale diagnosticului şi rolul terapeutic tot mai important al defibrilatoarelor implantabile. Ghidul de tromboembolism pulmonar detaliază clar evaluarea clasei de risc, în urma căreia se ia sau nu decizia de tromboliză, şi dezvoltă rolul actual al noilor anticoagulante orale. În sfârşit, Ghidul de chirurgie non-cardiacă la bolnavul cardiovascular, elaborat împreună cu ESA (Societatea Europeană de Anestezie), prezintă un algoritm mai bun de calculare a riscului operator la bolnavii cardiaci. Toate ghidurile ESC se găsesc pe site-ul societăţii şi pot fi consultate şi descărcate fără taxă.

  Studii clinice randomizate

 În cadrul sesiunilor congresului au fost prezentate rezultatele a numeroase studii clinice multicentrice, randomizate. Iată câteva. PARADIGM-HF a urmărit 8.842 de bolnavi cu insuficienţă cardiacă, timp de patru ani. Medicamentul de studiu, LCZ 696, a fost comparat cu enalaprilul. LCZ 696 acţionează multiplu pe miocardul suferind, printre altele crescând cantitatea de peptid natriuretic. Rezultatele studiului au fost net pozitive, indicând faptul că LCZ 696 reduce mortalitatea cardiovasculară pe termen mediu (patru ani) cu cel puţin 15%. Studiul ODYSSEY a testat, pe circa 1.300 de bolnavi, alirocumab – un anticorp monoclonal uman

inhibitor al enzimei PCSK 9 (proprotein convertaza subtilisin/kexin tip 9), care contribuie la reducerea suplimentară a LDL colesterolului. La lotul de studiu, LDL-C a fost redus cu circa 50%, faţă de zero la placebo, iar evenimentele cardiovasculare majore s-au redus semnificativ. În schimb, studiul SOLID-TIMI 52 a dat rezultate nesatisfăcătoare. A fost administrat daraplatib, un inhibitor direct de fosfolipază A2 la peste 13.000 de bolnavi în prima lună după un sindrom coronarian acut. Mecanismul vizat era reducerea inflamaţiei în placa de aterom. După 2,5 ani, obiectivul principal clinic nu a fost atins, rezultatele fiind similare la lotul cu daraplatib faţă de placebo. Numeroase alte studii clinice au avut rezultate variabile. Amintim câteva: ATLANTIC (ticagrelor administrat în ambulanţă sau la spital înainte de revascularizare, la fel de eficient administrat în ambele variante), CvLPRIT (conchide că în angioplastia primară din infarctul acut este bine să abordezi din prima sesiune toate plăcile de aterom semnificative, nu doar pe cea generatoare a episodului acut), MITOCARE (un medicament nou, TRO40303, dovedit ineficient pe leziunea de reperfuzie), X-VERT (rivaroxaban e la fel de bun ca antivitaminele K în conversia FA acute), IBIS-4 (rosuvastatin în doze mari reduce volumul ateromului evaluat prin ecografie intracoronariană) sau un substudiu din ROCKET AF, în care rezultă că digoxinul dat pe termen lung pentru controlul alurii ventriculare în fibrilaţia atrială cronică ar avea efecte nefavorabile. Autorii conchid că este necesar un nou studiu dedicat acestui subiect. Noutăţi în comunicări orale

 Numeroase comunicări originale au abordat probleme noi şi interesante. Astfel, un studiu experimental din Elveţia prezintă primele pacemakere fără baterii, care îşi extrag energia prin conversia în energie electrică a lucrului mecanic al inimii bătânde, după modelul ceasurilor elveţiene care se autoîntorc folosind energia mişcărilor mâinii purtătorului. Pacemakerul a fost fixat pe epicard, eliminând astfel necesitatea unor electrozi intracardiaci. O problemă deosebită a fost evocată în cursul conferinţei omagiale Harvey, prezentată de japonezul Hiroaki Shimokawa. El demonstrează că stresul intens poate produce infarct miocardic acut prin spasm coronarian. Observaţiile iniţiale au fost făcute pe populaţia care a suferit consecinţele marelui cutremur din Japonia de Est în 2011. Experimental, echipa japoneză a demonstrat că spasmul ar fi provocat de enzima Rho-kinaza, apărută în exces şi în endoteliul disfuncţional, dar şi în condiţii de stres. În prezent, diagnosticul predispoziţiei la spasm se poate face dozând Rho-kinaza în leucocitele neutrofile, dar tratamentul specific cu fasudril încă nu este eficient. În lipsa acestuia, persoanele identificate prin test pot fi tratate preventiv cu blocante de calciu, inhibitori ai enzimei de conversie sau statine. Un alt studiu deosebit de interesant a fost realizat în Danemarca şi comunicat prin studiul OPUS. Acesta şi-a propus să creeze o dietă nordică la fel de protectoare cardiovascular ca dieta mediteraneană, greu de aplicat în ţările nordice. Reţetele au fost imaginate de bucătării restaurantului Noma din Copenhaga, clasificat în prezent drept cel mai bun restaurant din lume. Reţetele au cuprins evident peşte şi fructe de mare, dar şi cereale integrale, ciuperci, varză, rădăcinoase, fructe de pădure. Cei 181 de bolnavi obezi au fost împărţiţi în două loturi, unii mâncând după noua dietă, iar ceilalţi în mod tradiţional, timp de şase luni. La sfârşitul intervalului, cei cu dieta nordică au slăbit 4,7 kg, faţă de 1,5 kg pentru cei cu dieta tradiţională (p<0,001). De asemenea, TA a fost redusă în plus de dieta nordică cu 5,1 mm Hg pentru maximă şi 3,2 mm Hg pentru minimă, valori remarcabile pentru lotul redus şi durata relativ scurtă de urmărire. Evident, concluziile studiului sunt optimiste privind posibilitatea dezvoltării unor diete sănătoase pentru întreaga Europă.