Oamenii de ştiinţă au identificat recent mai multe tipuri de chimicale care ar putea fi considerate responsabile pentru o gamă largă de probleme comportamentale şi cognitive ale oamenilor. Cei mai expuşi la substantele neurotoxice sunt copiii sau cei care au venituri reduse, scrie revista „The Atlantic”.
Patruzeci şi unu de milioane de puncte IQ. Aceasta este suma colectivă a pierderilor cognitive a cetăţenilor americani care au fost expuşi la plumb, mercur şi diferite pesticite organofosforice. Concluzia îi aparţine doctorului David Bellinger, un profesor de neurologie de la Şcoala Medicală Harvard, studiul său fiind publicat de Institutul Naţional al Sănătăţii, în 2012.
Cercetarea sa a avut la bază o comparaţie a coeficientelor de inteligenţă în randul copiilor ale căror mame, pe perioada gravidităţii, au fost expuse organofosfaţilor (pesticide utilizate în agricultură) faţă de cele care au fost ferite de aceste „neurotoxine”.
În acest sens, mai mulţi cercetători americani au anuntat că o „pandemie” a toxinelor cu efecte neurologice afectează deja creierul copiilor nenăscuţi. Aceste substanţe chimice care se regasesc atât în mediu, precum şi în obiectele din preajma noastră, sunt considerate ca fiind responsabile nu doar pentru pentru scăderea inteligenţei, ci şi pentru sindromul de hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD) sau tulburări din spectrul autismului.
Una dintre substanţele care ne pot afecta creierul este manganul - folosit de exemplu pentru dozele metalice de suc. Cei care sunt expuşi inhalării de mangan (sudorii de exemplu) pot elimina această substanţă, prin intermediul ficatului, doar după ce ea a ajuns la creier. Astfel, pot apărea diferite simptome asemănătoare bolii Parkinson (mers greoi, tremurături), sindromul fiind denumit „manganism”.
Pe de altă parte, ingerarea unei cantităţi prea mari de mangan, din pricina apei contaminate de exemplu, are efecte neurologice grave, în special la copii. Cu toate acestea, manganul este un mineral important pentru unele enzime din corp, o consumare moderată a produselor care îl conţin fiind recomandată (migdale, ananas, alune, spanac).
Fluor şi fluorura de sodiu
De cele mai multe ori, medicii stomatologi recomandă pastele de dinţi cu fluor, o substanţă considerata ca fiind reponsabilă în lupta cu cariile.
Cu toate acestea, deşi o serie de studii nu au confirmat o îmbunătăţire concreta a sănătăţii danturii pentru cei care folosesc mereu pastele de dinţi cu fluor, există câteva cercetări care sugereaza că fluorul în exces poate cauza chiar cancer osos. Asfel, o cantitate prea mare a acestei substanţe poate determina fracturi. Mai mult decât atât, circa jumătate din cantitatea de fluor absorbită de organism se elimină prin rinichi, cealaltă jumătate fiind acumultă în ţesuturi, precum şi în glanda pineală (epifiza - glandă foarte mică situată în cele două emisfere ale creierului). Şi fluorur poate avea aşadar repercusiuni asupra creierului, în special în procesele de învăţare.
Alte substanţe care afectează negativ creierul, potrivit medicilor americani: cloropirifos (folosită în tratarea culturilor), Diclor-Difenil-Tricloretanul sau DTT (insecticid), tetracloroetilene (solvent chimic, utilizat în spălătorii), PBDE (materiale de construcţie, electrocasnice, plastic), arsenic (în pesticide sau în lacul de bronz), plumbul (din vopseluri), mercurul, toluenul (solvent industrial), precum şi etanolul.
Cercetătorii atenţionează că minorii diagnosticaţi cu autism sau cu deficit de atenţie sunt tot mai numeroşi an de an. De asemenea, cei care dezvoltă probleme neuro-comporamentale sunt circa 15% din totalul naşterilor. Medicii susţin că factorii genetici pot fi invocaţi în circa 40% dintre cazuri, restul lor fiind din pricina mediului înconjurător.
