Pentru că sunt prea puțini medici școlari, triajul epidemiologic îl fac profesorii
Altfel spus, un medic şcolar la fiecare șase mii de elevi. De aceea, deseori, profesorii sunt cei care trebuie să-i depisteze pe bolnavi. În Bucureşti, chiar si Inspectoratul Şcolar a cerut implicarea profesorilor. Medicii atrag însă atenţia că o asemenea verificare nu poate fi făcută corect de oricine.
Capitala are 90 de medici şcolari. Jumătate din necesar. Fiecărui medic îi revin în grijă, în medie, 3.000 de şcolari şi preşcolari. De aici nevoia autorităţilor de a implica profesorii.
„Triajul epidemiologic îl facem noi, cadrele didactice. O dată pe stăptămână ne vizitează şi medicul pediatru”, spune Cristina Seneş, învăţătoare.
Acest lucru este urmare a unei circulare trimise şcolilor bucureştene, despre care acum inspectoratul nu oferă explicaţii.
În fiecare şcoală trebuie făcut un triaj epidemiologic înainte de începerea cursurilor, conform unei adrese trimise de Inspectoratul Şcolar al Muncipiului Bucureşti. Însă conducerea instituţiei refuză o discuţie pe această temă. Singura explicaţie oferită a fost aceea că a dat curs unei recomandări din partea Direcţiei de Sănătate Publică.
La rândul lor, medicii spun că măsura este nu doar ineficientă, ci şi nefirească.
„E nevoie ca acel cadru medical care face această examinare să fie avizat. Nu cred şi nu mi se pare normal să efectueze acest triaj profesorii sau educatorii, decât după absolvirea unui curs care să le permită această Abilitate”, spune Valeria Herdea, medic de familie.
La Cluj, Inspectoratul Şcolar a găsit o altă soluţie.
„Este o problemă pe care noi am sesizat-o demult. Ideal ar fi să ai un medic şcolar pentru fiecare şcoală nu unul la două, trei, patru şcoli. Am rezolvat problema asta cu Direcţia de Sănătate prin alte metode, cu specialişti, pentru că un profesor nu are calificarea să facă lucrurl acesta”, spune Valentin Cuibus, inspector şcolar general şef ISJ Cluj.
L-am întrebat pe Adrian Curaj, ministrul Educaţiei, dacă are în vedere măsuri pentru remedierea situaţiei. Iată răspunsul: „Mi-aţi spus nişte lucruri, medici pentru şcoli, asistente pentru şcoli, profesori... dar de ce să uităm medicii de familie?! Dar ce credeţi că medicii de familie care sunt în comunităţi discută numai de bolnavi?! Se discută şi de cei sănătoşi”.
Potrivit legii, norma ar fi de un medic la o mie de elevi. Acum, au în grijă de şase ori mai mulţi.
