Norme Coca 2023 - 2024

Despre refuzul din ce în ce mai frecvent al unor părinţi de a-şi vaccina copiii pare că se vorbeşte mai puţin la nivel oficial. Subiectul este, însă, intens dezbătut în sălile de aşteptare ale cabinetelor medicilor de familie sau ale pediatrilor. Şi, tot la nivel neoficial, părinţii mărturisesc că se discută despre riscurile vaccinării direct cu acei medici de familie care îi îndrumă să refuze vaccinarea pruncilor, invocând diverse motive. Fenomenul apare, aşadar, cu atât mai primejdios cu cât această abordare poate cauza, pe termen mediu sau lung, consecinţe dintre cele mai grave, care pot pune în  pericol viaţa.

 

Nedumeriri si angoase

În afară de vaccinul pe care i l-am făcut la câteva zile de la ieşirea din maternitate şi de vaccinul pe care i l-am făcut când a împlinit două luni, nu i-am mai făcut niciun alt vaccin copilului meu. La externare, ne-au spus să revenim peste cinci zile, pentru că nu aveau atunci BCG (vaccinul anti-TBC – n.r.) pe stoc. La două luni, l-am dus la medicul de familie şi i-am făcut un vaccin pe care i l-am cumpărat din farmacie, cu aproape 80 de lei. După vaccinare, copilul s-a îmbolnăvit, a făcut febră mare şi pneumonie. Atunci, medicul de familie m-a sfătuit să nu îl mai vaccinez de acum încolo, pentru că e prea riscant”, povesteşte, în sala de aşteptare a cabinetului unui medic pediatru din Timişoara, mama unui băieţel de trei ani şi jumătate. Aceasta spune şi că medicul de familie care a tratat copilul de pneumonia pe care acesta o făcuse după administrarea vaccinului i-a relatat despre cazul unei fetiţe în vârstă de trei luni. Acesteia, după administrarea aceluiaşi vaccin, destul de scump, achiziţionat din farmacie, pe cheltuiala părinţilor, i-au fost afectate picioarele de o pareză din care fetiţa s-a recuperat doar parţial şi cu mare dificultate.

“Mama mi-a reproşat atunci că a născut un copil sănătos, iar după vaccin fetiţa a făcut febră mare şi şi-a pierdut mobilitatea la picioruşe”, povesteşte aceasta că i-ar fi relatat medicul pediatru.

Noi nu putem să ştim ce fac cu vaccinurile astea…Poate că ele nu sunt transportate în condiţii corespunzătoare, poate că nu sunt verificate aşa cum se cuvine….Cine ştie?”, se întreabă o altă mamă, care povesteşte despre faptul că s-a informat de pe internet şi din diverse broşuri cu privire la riscurile şi beneficiile pe care le implică vaccinarea.

Un alt părinte spune că, după ce i-a evaluat copilul, medicul de familie i-a recomandat, neoficial, să nu îl vaccineze, explicându-i că există anumite ingredinte în compoziţia unui vaccin a căror administrare poate fi responsabilă ulterior de apariţia, la copil, a sindromului ADHD sau a autismului.

Scepticismin crestere

Astfel de relatări ale părinţilor plasaţi în faţa unor dificultăţi de a alege chiar de către unii dintre exponenţii sistemului medical, care îşi manifestă scepticismul sau exprimă rezerve faţă de consecinţele ulterioare vaccinării, pot fi auzite din ce în ce mai frecvent. Există conturate deja şi unele curente care se opun vaccinării, invocând argumente din registre diferite, de la consideraţii de ordin religios, până la exemple ale unor situaţii cu final nefericit, care sunt asimilate cu consecinţele nefaste ale vaccinării. Plasaţi în faţa acestor dileme, numeroşi părinţi mărturisesc că sunt încercaţi de serioase angoase, izbutind cu greu să ia o decizie care să se dovedească a fi cea mai bună pentru sănătatea copilului lor.

Am căutat să aflăm care este, la nivelul Timişului, percepţia despre această problemă, aşa cum se reflectă ea în opinia unor medici şi a unor reprezentanţi din sistemul public de sănătate.

“Eu cred că o soluţie ar fi informarea corectă şi educarea populaţiei. Am sesizat şi eu că tot mai multă lume se lasă amăgită de mentalitatea asta «anti-vaccin». Este o prostie pentru care, în perspectivă, am putea plăti mulţi…”, opinează un medic rezident în specialitatea pediatrie de la Spitalul de Copii “Louis Ţurcanu”.

Refuzul vaccinarii poate duce la recrudescenta unor boli

Mihai Gafencu Foto Adevarul

Chestionat despre implicaţiile pe care le-ar putea avea refuzul, de către părinţi, al vaccinării copiilor, mediculMihai Gafencu (foto), purtătorul de cuvânt al Spitalului de Copii „Louis Ţurcanu”, spune că în acest moment nu pot fi cuantificate consecinţele refuzului părinţilor de a-şi vaccina copiii, dar opinează că, în viitorii cinci sau zece ani, se va asista, cel mai probabil, în România, la recrudescenţa unor boli, unele dintre acestea considerate până nu demult eradicate, dar care vor reapărea tocmai pe fondul reticenţei de acum a părinţilor de a-şi imuniza copiii la vârste fragede.

Chestionată dacă la nivelul judeţului se cunoaşte, în mod oficial, despre cazurile unor medici de familie care le recomandă părinţilor să nu îşi vaccineze copiii, preşedintele Societăţii de Medicina Familiei Timiş, medicul Claudia Iftode, spune că „personal nu fac parte dintre medicii de familie care le spun părinţilor să nu îşi vaccineze copiii”. Aceasta adaugă şi că reprezentanţii Societăţii de Medicina Familiei Timiş nu cunosc cazuri de medici de familie care fac, oficial sau neoficial, astfel de recomandări părinţilor. Şi, mai opinează medicul de familie Claudia Iftode, o eventuală privire de ansamblu asupra fenomenului ar putea-o avea reprezentanţii Institutului de Sănătate Publică Timişoara, respectiv cei ai Direcţiei de Sănătate Publică Timiş, care primesc periodic raportări de la medicii de familie.

Epidemiologii avertizeaza asupra riscului implicat de refuzul imunizării copiilor

Gratiana Chicin foto lat

“Imunizarea previne între două şi trei milioane de decese în fiecare an. Fără vaccinuri, eradicarea globală a variolei, eliminarea poliomielitei ş i rujeolei din multe părţi ale lumii ar fi fost imposibilă. Vaccinuri noi, îmbunătăţite, sunt acum disponibile pentru a proteja nu doar copiii, ci, de asemenea, adolescenţşi adulţi. Cu toate acestea, 1 din 5 copii, şi mulţi adulţi pierd dozele de vaccin care le sunt necesare. Lipsa informaţiilor structurate şi validate cu privire la vaccinare este principalul motiv pentru care unii adulţi aleg în mod conştient să nu se vaccineze ei sau să nu îşi vaccineze copiii”, este precizat pe pagina de internet a Grupului de Vaccinologie din cadrul Societăţii Naţionale de Medicina Familiei din România.

Dacă copilul dumneavoastră vine în contact cu boala, anticorpii o vor recunoaşte şi vor fi gata de luptă”, explică dr. Graţiana Chicin (foto), şeful Departamentului de Epidemiologie din cadrul Institutului de Sănătate Publică “Prof. Dr. Leonida Georgescu” Timişoara, în lucrarea intitulatăABC-ul vaccinării copiilor. Ghid adresat părinţilor, care este mecanismul prin care vaccinarea vine în sprijinul luptei organismului cu factorii cauzatori ai diferitelor afecţiuni. Aceasta precizează că vaccinurile reprezintă, aşadar, o modalitate de imunizare a organismului uman împotriva unor afecţiuni de natură infecţioasă. Vaccinurile sunt prelucrate, însă, astfel încât ele să nu producă boala, ci, prin acţiunea lor, să stimuleze sistemul imun al organismului să producă anticorpi.

Chestionată despre informaţiile pe care reprezentanţii Institutului de Sănătate Publică Timişoara le deţin cu privire la refuzul din ce în ce mai frecvent al părinţilor de a-şi vaccina copiii, medicul Graţiana Chicin spune că, din nefericire, în România nu există cadrul legislativ necesar care să poată ţine sub control acest fenomen.

În principiu, dovezile de vaccinare trebuie prezentate la înscrierea copilului în comunitate”, mai spune Graţiana Chicin. Aceasta apreciază că înmânarea de adeverinţe fictive de vaccinare de către medicii de familie, pentru copiii care nu au fost vaccinaţi în realitate, este un lucru extrem de grav, care ar trebui semnalat ca atare, în mod oficial, de către părinţi, reprezentanţilor DSP. Şi aceasta întrucât recentele cazuri de rujeolă sau de scarlatină sau de alte boli grave ce pot apărea în colectivităţile de copii dovedesc că prevenţia nu se mai face aşa cum ar trebui făcută. “Scarlatina, spre exemplu, nu este o boală care să poată fi prevenită prin vaccinare. Dar rujeola, oreionul, rubeola, da. Şi noi primim, din păcate, semnale neoficiale, din ce în ce mai des, că în unele şcoli există un curent din acesta prin care se refuză vaccinarea. O posibilă cauză ar fi acele solicitări ale acordului scris din partea părinţilor, prealabil vaccinării. Pe care nu ştiu cine le-a introdus, pentru că nu noi le-am introdus”, spune medicul Graţiela Chicin. Aceasta precizează că situaţii recente de refuz au fost înregistrate în campania de vaccinare a elevilor cu vaccinul diftero-tetanic.

Mare parte dintre cei care se opun vaccinării opun argumente care nu sunt susţinute de dovezi ştiinţifice. Sunt tot felul de impresii şi opinii care circulă pe diverse forumuri sau pe social-media. Noi nu ne putem opune eficient unor astfel de campanii. Pentru că părerea mea este că unei astfel de campanii trebuie să îi răspunzi cu armele pe care le folosesc şi ei. Ar fi nevoie pentru aceasta de campanii susţinute de informare, derulate la nivel naţional, care necesită însă resurse”, opinează medicul Graţiana Chicin.

Aceasta subliniază şi că, în cazul în care curentele anti-vaccin nu vor fi combătute eficient, există riscul recrudescenţei unor boli care, până nu demult, erau considerate eradicate. Şi oferă spre exemplificare cazurile poliomielitei sau difteriei, cu referire la care precizează că România este inclusă de OMS pe lista ţărilor cu risc crescut de a reapărea.

Există indicatori care reflectă acoperirea de vaccinare. Dacă aceşti indicatori scad sub 80 – 85%, ceea ce la noi începe să se întâmple, atunci există riscul de reapariţie a bolilor. Pentru că microbii încă există, ei circulă şi, dacă nu ai acoperirea corespunzătoare, boala poate reapărea. Ceea ce e ciudat este însă că se refuză vaccinuri care se fac de zeci de ani, pe care le făceau şi părinţii noştri, vaccinuri sigure, nu ne referim aici la vaccinurile experimentale. Sunt vaccinuri ale căror reacţii adverse sunt minore, de obicei locale, dar care oferă protecţie majoră pentru boli cum sunt difteria, tetanosul, poliomielita, tusea convulsivă. (…) Cred că ar trebui evaluate oficial toate cauzele nevaccinării, la nivel de autorităţi implicate în sănătatea publică”, opinează reprezentantul Institutului de Sănătate Publică. Care adaugă şi că, la nivel naţional, există un sistem de supraveghere a reacţiilor post-vaccinare şi informează că fiecare administrare de vaccin în urma căreia au fost raportate reacţii adverse este urmată de o anchetă.

Potrivit unor date recente furnizate de reprezentanţii Direcţiilor Publice de Sănătate rezultă faptul că, în România, şi rata de vaccinare împotriva rujeolei, rubeolei şi oreionului a ajuns la 75%, adică cu 20% mai mică decât nivelul recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

În ţara noastră, controlul bolilor prevenibile prin vaccinare este structurat în baza Programului Naţional de Imunizări, care asigură prevenţia prin vaccinare sistematică şi de masă a copiilor. Programul Naţional de Imunizări al României cuprinde următoarele vaccinări obligatorii: BCG – vaccinul antituberculoză, VPOT – vaccinul antipoliomielită, DTP – vaccinul antidifterie, tetanos şi pertussis, Hep B – vaccinul antihepatită B, Ruj – vaccinul antirujeolă.

Sursa

  • Newsletter


  • Centrul Medical NOVA VITA TgMures Specialitati chirurgicale

  • Centrul Medical NOVA VITA TgMures Specialitati medicale

  • "Sănătatea e darul cel mai frumos şi mai bogat pe care natura ştie să-l facă."
    Michel de Montaigne
    "Un sistem de medicină de familie foarte bine pus la punct, cu medici bine pregătiţi si informati va face ca pacienţii să nu fie nevoiţi să se ducă la spital cu orice afecţiune minoră". Tony Mathie, președintele WONCA Europe
    admin@amfms.ro