Cele mai multe cazuri se înregistrează spre sfârşitul iernii şi primăvara, spune dr. Bernard Valman în „Îngrijirea copilului bolnav“ (www.litera.ro).
Varicela este produsă de către virusul varicelo-zosterian. Virusul se găseşte mai ales la nivelul leziunilor de pe piele (în concentraţie foarte mare în lichidul din vezicule), motiv pentru care ruperea veziculelor duce la extinderea erupţiei.
Sursa de infecţie e reprezentată de bolnavii de varicelă, iar transmiterea se face prin contact direct, de la persoană la persoană, cel mai adesea pe calea aerului (tuse sau strănut), dar şi prin contact direct cu fragmente de piele din veziculele rupte (pe piele sau inhalarea acestora). Mai rar se poate transmite şi prin obiecte murdare de secreţii.
După o incubaţie de 10-21 de zile, apar următoarele simptome:
„Pacientul trebuie obligatoriu să fie văzut de medic pentru a se pune diagnosticul corect. În lipsa medicului NU se poate pune diagnosticul de varicelă! Medicul de familie declară în sistemul naţional bolile contagioase. În plus se pot evita astfel complicaţiile“, spune Dr. Sandra Adalgiza Alexiu, vicepreşedintele Societăţii Naţionale de Medicina Familiei.
Cea mai frecventă complicaţie a varicelei este o infecţie secundară cu streptococi, introduşi în organism prin scărpinat. Copiii cu eczeme sunt cu precădere expuşi acestui tip de infecţii. Alte complicaţii pot fi pneumonia şi, rareori, o inflamaţie a creierului (encefalita).
Cei mai expuşi sunt copiii cu un sistem imunitar slăbit şi nou-născuţii, care fac varicelă dacă mama a contractat boala în ultimul stadiu al sarcinii.
Mergeţi imediat la medic dacă observaţi simptomele descrise mai sus la un bebeluş, la un copil cu imunitate scăzută sau cu o eczemă şi care a fost expus bolii. De asemenea, tusea, gâtul înţepenit, convulsiile, respiraţia precipitată, starea anormală de somnolenţă, febra persistentă (peste 38 de grade, mai mult de patru zile) şi lipsa echilibrului în mers sunt semnale de alarmă care trebuie să vă îndrepte spre cabinetul medicului.
Dacă mergeţi la medic cu pacientul, avertizaţi medicul că ar putea fi vorba de o boală eruptivă, pentru a avea timp să ia măsuri de izolare la cabinet, să încerce să nu expună şi alţi copii, să vă consulte într-o cameră separată.
Tratamentul va fi prescris numai de către medic, după ce examinează pacientul şi confirmă diagnosticul. Tratamentul se diferenţiază în funcţie de vârsta pacientului, prezenţa complicaţiilor şi alte criterii particulare.
Este important să ştim că NU se administrează antibiotice, deoarece varicela este produsă de un virus, iar antibioticele nu au efect asupra virusurilor. Tratamentul va fi simptomatic şi are rolul de a ameliora febra, mâncărimile/pruritul, tusea – dacă există, durerile de cap.
Pentru prurit se utilizează soluţii mentolate (a nu se folosi în zonele delicate - genital, anal, perinazal!), emulsii sau alcool mentolat sau soluţie de calamine, evitând faţa şi ochii. Se pot face băi călduţe sau răcoroase, chiar de 3 – 4 ori pe zi, în care se pot utiliza produse pe bază de fulgi de ovăz, care mai ameliorează mâncărimile.
Oferiţi pacientului alimente moi, calde sau reci, evitaţi alimentele fierbinţi, sărate (covrigei, sticksuri) sau acide (suc de portocale), deoarece există vezicule şi pe mucoase şi din cauza acestora pacientii pot înghiţi cu dificultate.
Febra se poate trata cu paracetamol dacă depăşeşte 38.5 şi cu algocalmin la febră peste 39 (foarte rar si numai sub supravegherea medicului). Pentru persoanele alergice la aceste substanţe se pot folosi compresele reci sau alte antitermice deja utilizate cu alte ocazii.
Nu folosiţi niciodată aspirină în varicelă şi evitaţi şi preparatele combinate care conţin aspirină, deoarece aspirina poate produce o afecţiune gravă numită Sindrom Reye care poate duce la insuficienţă hepatică şi deces.
Se recomandă hidratarea corectă. Local, pe mucoase, se pot administra soluţii pentru care primiţi reţetă de la medic. Mâncărimile se pot combate cu antihistaminice.
Varicela evoluează fără să pună probleme severe, dacă sunt respectate cele câteva principii de bază: izolare, igienă, atenţie sporită pentru categoriile de risc înalt (copii foarte mici, gravide, pacienţi vârstnici, pacienţi cu deficite de imunitate, pacienti aflaţi în convalescenţă etc.).
Copiii îşi revin complet după boală în 7-10 zile de la primele simptome.
Deşi are o evoluţie relativ rapidă spre vindecare şi complicaţiile severe sunt destul de rare, varicela rămâne o boală anergizantă, care scade eficienţa sistemului de apărare şi rezistenţa la alte îmbolnăviri în perioada de 4-6 săptămâni de după boală, ceea ce impune: atenţie sporită la grupele de risc, un regim alimentar bogat în fructe, legume, grâu încolţit, peşte şi administrarea de vitamine (vitamina A,C, grupul B, D, E, K) şi minerale.
Există vaccin contra varicelei, însă el nu se încadrează în programul naţional de imunizări asigurat gratuit.
„Oportunitatea vaccinării trebuie decisă împreună cu medicul de familie. Vaccinul nu se poate administra la femei gravide, dar se recomandă ca femeile care vor să rămână însărcinate şi nu ştiu dacă au avut varicelă sau rubeolă, să facă premergător sarcinii analize care să le arate dacă au anticorpii şi să se vaccineze înainte de a rămâne însărcinate cu o perioada de timp care le va fi comunicată de medicul curant“ spune dr. Alexiu.
Vaccinul varicelos este foarte eficient (99% din cazuri) la copii. Se recomandă două doze, una între 12 – 15 luni, iar a doua (numită rapel) între 4 şi 6 ani. Persoanele mai mari de 13 ani care nu au avut varicelă şi nu au primit vaccinul ar trebui să primească două doze de vaccin la interval de cel puţin 28 de zile între ele, pentru o protecţie optimă.
Copiii care au făcut varicelă nu este nevoie să mai fie vaccinaţi, deoarece imunitatea dobandită după boală este de obicei definitivă.
