In satele unde medicii sunt o raritate, cardul de sănătate este un document în plus în buzunarul oamenilor. Într-un cătun din Galaţi, unde oamenii trăiesc în aceleaşi condiţii ca în urmă cu 100 de ani, localnicii şi-au primit cardurile de sănătate fără nervi şi cozi. Oamenii se întreabă însă la ce le-ar putea folosi documentele electronice, ţinând cont că în localitate nu e niciun medic.
Satul Lupele mai numără doar vreo 40 de oameni, între 65 şi 80 de ani. Ioana Cojocaru a primit plicul în care se află cardul de sănătate în urmă cu câteva luni. Pentru că ajunge foarte greu la medicul de familie, femeia nu a fost curioasă nici măcar să-l vadă.
„Avem carduri de sănătate, nu avem medici de familie. Nu avem o farmacie, nu avem o cutie de chibrit, o sticlă de oţet, trebuie să mergem şapte kilometri ca să luăm ce ne trebuie”, spune Ioana Cojocaru.
„Ne rugăm să fim sănătoşi aici, dacă suntem departe”, spune un alt localnic.
Doar în caz de urgenţă, şi numai dacă drumul de pământ e într-o stare suficient de bună, un medic de familie mai vine în sat, la oameni. Nu are cum să le activeze cardurile aici. Cititorul de carduri trebuie conectat la internet. Ori, în Lupele, oamenii au auzit de internet doar la televizor.
„De exemplu, acum mă duc eu după amiază la un pacient. Mergem noi unde nu se pot deplasa. Este îngrozitor drumul”, spune Iulia Vârgolici, medic de familie.
Altfel, ca să vadă un medic şi să-şi valideze eventual cardul, oamenilor din Lupele nu le rămâne decât să parcurgă şapte kilometri pe jos.
