Profesorul doctor Nicolae Hâncu, preşedintele onorific al Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, şi Daniela Niculescu, director general CEF România vorbesc despre cei mai întâlniţi aditivi nocivi din mâncarea noastră de zi cu zi.
Prof. dr. Nicolae Hâncu, membru de onoare al Academiei Române, ne explică, care sunt cele mai nocive sau controversate E-uri şi cum putem să ne ferim de ei. E-urile sunt de fapt aditivi alimentari care sunt folosiţi în Europa. Sunt peste 300 de aditivi folosiţi şi au nişte numere pe care le găsim înscrise pe eticheta alimentelor, atunci când sunt scrise, pentru că nu totdeauna se întâmplă asta. Atunci când sunt notaţi pe etichete înseamnă că sunt aprobaţi de UE cu un control periodic asupra valabilităţii recomandărilor, pentru că mereu pot apărea studii noi care spun că un E poate fi periculos, sau nu, începe prof. dr. Hâncu. Lista eurilor periculoase: Lista Eurilor Controversate by Andrada Floria Coloranţi artificiali, îndulcitori, conservanţi şi glutamaţi – o listă întreagă de substanţe chimice sunt adăugate în hrana noastră de zi cu zi şi ne pun în pericol sănătatea încet, dar sigur, fără măcar să fim conştienţi de acest lucru.
Starea permanentă de oboseală, durerile de cap, dificultăţile de concentrare pot fi doar câteva dintre manifestările aparent inexplicabile care pot fi puse pe seama unei alimentaţii bogate în E-uri.
E-urile care se folosesc în momentul de faţă sunt aprobate şi dincolo de orice suspiciune. În ciuda acestui fapt există multe „furtuni“. 78% din populaţia României este interesată de E-uri. Nu sarea, glucide şi altele, ci de E-uri. E-uri nu înseamnă nutriţie. Dacă limităm discuţia în general doar pe tema E-urilor, care are multe elemente neadevărate, nu mai acordăm atenţie la celelalte pericole. Aceste E-uri sunt într-o cantitate corespunzătoare acum, continuă prof. dr. Hâncu.
Atâta timp cât aceste E-uri se consumă într-o cantitate moderată, sunt siguri. Când se face exces din alimentul care conţine E-uri, „cărăuşul“, de factorul nociv, nu toxic, nu răspunde nimeni. În acest context cu nenumărate întrebări despre E-uri apare o preocupare de reglementare a conţinutului de E-uri din alimente, continuă prof. dr. Hâncu.
CEFF (Certified E-Friendly Food) – proiect pentru informarea cetăţenilor
69% din populaţie sunt preocupaţi de conţinutul de aditivi din alimente. 4 din 10 români înţeleg explicaţiile de pe etichetă. E-urile au o denumire ştiinţifică destul de greu de înţeles. Proiectul nostru este un instrument util – în loc să mă uit după E-uri pe etichetă, mă uit după ştampila CEF, spune Daniela Niculescu, director general CEF România.
În Cehia acest proiect funcţionează de doi ani. Pentru producători este un instrument de marketing. Nu este o cale de a spune că un produs e mai bun sau mai rău decât altul. Ci doar că are o cantitate redusă din E-ul respectiv. Important nu este ce mâncăm, ci cât mâncăm. O dietă echilibrată este mai bună decât exagerarea din orice, continuă Daniela Niculescu.
Alimentele sunt prietenoase, neprietenoase şi dăunătoare. Acelaşi aliment poate intra în toate categoriile. Un ou este prietenos, zece sunt neprietenoase, iar dacă oul are salmonela este profund dăunător, adaugă şi prof. dr. Hâncu.
Certificarea CEFF se va da foarte riguros. Producătorii aleg ce produse vor să certifice, ne transmit toate informaţiile despre produs (acreditate de laboratoarele cu care lucrează). Dacă aceste documente sunt în regulă (analizate de specialişti), producătorul primeşte un certificat. Noi am ales Institutul pentru Bioresurse, un organism de stat care va face evaluarea de risc a oricărui produs, spune Daniela Niculescu.
Foarte rar se întâmplă ca o etichetă să scrie toate E-urile. Vom căuta de cele mai multe ori vom căuta varianta cu mai puţine E-uri. Dacă adăugăm şi alte alimente cu E-uri, se face un total destul de mare. Însă pericolul este la ce mâncăm, nu la E-uri. Secretul este cumpătarea. Poţi mânca de toate, dar puţin câte puţin, spune prof. dr. Hâncu.
E foarte greu să schimbi filosofia şi mai ales strategia unui producător, prof. dr. Nicolae Hâncu
Glutamatul, în cantitate mare, este periculos
Glutamatul de sodiu este unul dintre aditivii blamat de toţi. El nu face bine atunci când îl mănânci în cantitate mare. Se regăseşte în toate cărnurile conservate, dar şi în condimentele companiilor, aşa numitele „delicaturi“, spune prof. dr. Hâncu.
Un produs care nu are niciun E nu înseamnă că este neapărat sănătos. Untul, de exemplu, poate să nu aibă niciun E, dar dacă mănânci un pachet, devine un aliment neprietenos. Şi zahărul la fel, n-are E-uri, dar cantitatea mare ne distruge. Chiar şi uleiul de măsline, care e medicament. Poate deveni nociv prin consumul excesiv, continuă prof. dr. Hâncu.
Din cei patru factori de risc, alimentaţia nesănătoasă răspunde de 14 milioane de decese în lume. Ea este principalul factor de mortalitate pe plan mondial. Abuzul de grăsimi trans, de zaharuri, corelate cu consumul de alcool şi cu fumatul, adăugând sedentarismul, ajungem la o situaţie gravă, spune prof. dr. Hâncu.
Responsabilizarea producătorilor
Eu pot doar să dau sfaturi, însă e greu de implementat. Am avut două încercări prin care am sfătuit să se crească preţul la anumite produse încărcate de E-uri, de calorii. N-am reuşit, nici măcar prin argumentul că alimentele nesănătoase sunt mai rele decât fumatul. Principalul „E“ de care trebuie să ne temem este fumatul, spune prof. dr. Hâncu.
Alimentele procesate, fără E-uri, nu există. „Ce ne facem noi în industria alimentară dacă vreţi să certificaţi E-urile“, întreba un producător. Sunt foarte puţine alimente proaspete, şi cele conservate se fac cu ajutorul E-urilor, conform prof. dr. Hâncu.
Consecinţele unui consum mare de E-uri
Tot ce se spune acum este că sunt toxice, dăunătoare. Dar eu nu ştiu de vreun caz de intoxicaţie cu aditivi, nimeni nu mănâncă aditivi simpli. Dacă cineva mănâncă două kilograme de parizer, problema este la aliment. Sigur că statisticile arată că numărul mare de E-uri a cauzat şi creşterea numărului de boli cronice netransmisibile. Dar mai există şi alte motive. Poluarea produce, de exemplu, schimbări majore în organism, şi diabet şi altele.
Deocamdată toate sunt ipoteze şi mie nu-mi place să discut ipoteze. Cât se poate, trebuie să reducem consumul de E-uri. Asta este filosofia pe care încercăm s-o implementăm cu CEFF, continuă prof. dr. Hâncu.
Produsele certificate CEFF pe piaţă de la sfârşitul lunii martie
Noi ne adresăm consumatorului, pentru a avea un instrument la îndemână. La nivel global am contactat aproximativ 200 de producători. Suntem în negocieri finale cu 10 producători. Adică am verificat produsele şi sperăm ca ele să ajungă certificate CEFF pe la sfârşitul lunii martie, conform Danielei Nicolescu
Cea de-a doua funcţie a E-urilor este să optimizeze gustul unui aliment. Dacă se îmbunătăţeşte gustul alimentelor fast-food, de exemplu, nu E-urile din fast-food fac rău, ci grăsimile, zahărurile şi altele. Trebuie neapărat o educaţie la nivel naţional, adaugă prof. dr. Hâncu.
