Dincolo de procedura extrem de complicată pe care o presupune, adopţia este viciată de mentalităţi. În România, cele mai multe şanse de a trăi într-o familie normală le au copiii instituţionalizaţi fără probleme medicale şi care nu provin din rândul etniei rome. Restul sunt condamnaţi să trăiască într-o aşteptare fără sfârşit.
O lungă aşteptare
Potrivit Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Ialomiţa, în momentul de faţă, în centrele de plasament, există 21 de copii instituţionalizaţi care aşteaptă de peste cinci ani, sau mai bine, să fie adoptaţi.
Şansele tuturor sunt limitate pentru că nu se încadrează în tiparul „copilului perfect” pe care orice părinte doreşte să-l aibă acasă: să fie perfect sănătos şi cu cetăţenie română.
Oficialii din cadrul instituţiei recunosc faptul că în mentalul colectiv, ideea de a adopta copii cu probleme medicale sau de altă etnie, în special romă, viciază procedura şi reduc până la zero şansele acestor micuţi.
„Mulţi adulţi se gândesc, se răzgândesc până iau o decizie... Este o realitate faptul că toţi caută copii sănătoşi şi care să nu aparţină etniei rome. Este complicat şi pentru copii, mai ales că sunt mici şi speră că cineva îi vrea cu adevărat. Însă, de cele mai multe ori, rămân complet abandonaţi!” precizează Nicolae Badea, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Ialomiţa.
Este o realitate faptul că toţi caută copii sănătoşi şi care să nu aparţină etniei rome. Este complicat şi pentru copii, mai ales că sunt mici şi speră că cineva îi vrea cu adevărat. Însă, de cele mai multe ori, rămân complet abandonaţi!” Nicolae Badea, purtător de cuvânt al DGASPC Ialomiţa
Maria şi Denisa îşi caută familie de cinci ani
Printre cele 21 de cazuri de copii fără o şansă în a fi adoptaţi, reprezentaţii DGASPC îl amintesc pe cel al Mariei şi Denisei, două fetiţe a căror poveste de viaţă pare desprinsă dintr-un film.
Soarta lor tristă a fost pecetluită încă de la naştere. Ele au fost obligate să rămână în spital câteva zile după ce au venit pe lume pentru că, dintr-o eroare în actele de identitate, avea nume de bărbat.
După ce a fost rezolvată această problemă, femeia a dispărut şi şi-a abandonat copilele în salon. Acum nimeni nu mai ştie pe unde ar putea să fie.
Aşa că fetiţele au fost trecute pe lista copiilor adoptabili. Este al cincilea an în care aşteaptă ca o familie să le ia acasă, însă nimeni nu le doreşte. Totul pentru că sunt de etnie romă. Cel mai probabil în câteva luni ele vor fi trecute pe lista adopţiilor internaţionale.
„Legea prevede ca după doi ani în care un copil nu a fost adoptat în ţara noastră să poată fi înfiat de persoane din afara ţării. Vom proceda şi cu ele la fel... Poate de această dată vor avea mai mult noroc, pentru a avea parte de o familie bună” mai spune Nicolae Badea.
Ruleta adopţiilor
Dincolo de mentalităţi, adopţia, în România, continuă să fie extrem de complicată. În primul rând, copilul abandonat trebuie să fie adoptabil, apoi familia care îl doreşte trebuie să poată avea capacitatea de adopta.
Şi într-un caz şi în celălalt, sistemul este extrem de birocratizat. Pentru autorităţi, pe de o parte, cât şi pentru persoanele care doresc să adopte, de cealaltă parte, procedura se realizează în urma a zeci de expertize, somaţii, analize şi un proces în instanţă, în urma căruia copilul devine adoptabil, iar familia îşi câştigă dreptul de a-l lua acasă.
Mai mult, copiii adoptabili sunt introduşi într-un sistem informatic al Oficiului Român pentru Adopţii, iar un calculator face o potrivire ipotetică între copii şi viitorii părinţi. Pe scurt, un fel de ruletă pe care adulţii o învârt până când aleg copilul potrivit.
