“Am o fata, Letitia. Are 9 ani. Vreau sa inteleaga de mica ca banii se castiga muncind, asa ca am zis sa vina pe la spital: sa dea cu mopul, sa stea pe langa asistente. Dar i-am si spus: Letitia, sa nu te faci doctorita!”
“DACA NU ESTI UN CHIRURG ORGOLIOS, INSEAMNA CA ESTI UN CHIRURG TAMPIT”
"Platile informale sunt cele care tin in picioare sistemul medical romanesc. Dar acesti bani trebuie albiti, trebuie fiscalizati, trebuie sa devina deductibili. Caci a conditiona actul medical este o ticalosie. Eu imi doresc o camera video deasupra biroului meu si, pentru fiecare onorariu pe care il primesc, sa se vada ca eliberez chitanta. Lucrurile trebuie facute pe baza unor reguli. De aceea am si iesit in fata. Eu vreau sa dorm linistit si cei mai multi prieteni ai mei din medicina doresc sa doarma la fel de linistiti.
De ce nu se face asta? Poate pentru ca nu toata lumea e interesata sa-si fiscalizeze veniturile. In momentul in care te apuci sa reglementezi, trebuie sa faci un fel de mercurial si poate pe unii medici nu-i intereseaza asta. Nici politicienii nu vor dori sa scoata la lumina aceasta realitate economica, pentru ca pe ei ii va costa voturi. Astazi, cand piata medicala este nereglementata din punct de vedere al tarifelor, fiecare om gandeste asa: “Stai dom’le ca gasesc eu o portita, fac eu ceva, ma descurc”. Cand piata va fi reglementata nu va mai fi loc de intors. Si orice politician roman se fereste de asa ceva ca de dracul.
Medicul este un tip orgolios. Daca nu esti un chirurg orgolios, inseamna ca esti un chirurg tampit. N-ai cum sa faci chirurgie sau medicina performanta daca nu esti tipul darz, care sa stranga din dinti si sa mearga mai departe. Insa Medicina are si o conotatie morala. Pe mine ma deranjeaza faptul ca nu numai in Medicina, ci in toata tara noastra, aspectele morale se pierd.
A practica medicina acum in Romania este ca si cum ai sta in curent: esti ca o frunza batuta de vant. Am iesit in fata pentru ca mi se parea ca functionez intr-un sistem care este parazitat de prea mult hazard. In spitalele pe care le-am vazut in alte tari, am constatat ca exista o dorinta de a avea un sistem de referinta unitar. La noi sistemul de referinta se schimba de la ora la ora."
CAPCANA POLITICIENILOR IN CARE S-AU PRINS MEDICII
"Sa spunem ca eu sunt ministrul de finante si stiu ca exista niste categorii sociale al caror glas este foarte important – medicii si profesorii. Ce sa facem noi cu medicii? Uite cum facem: vom avea mari beneficii daca ii platim prost, pentru ca facem o economie la salarizare. Implicit, vom avea cheltuieli foarte scazute cu ei si la pensii. Daca ii platim prost acum, si la pensie vor primi bani foarte putini. Asta, va intari si colegul lui de guvern, ne ajuta pentru ca vom mentine situatia in care medicul va fi obligat, intr-un fel sau altul, sa obtina castiguri si pe alte cai, nereglementate. Si daca vreodata ii va trece prin minte medicului sa ridice glasul, ii vom arata instantaneu plicul.
In toata lumea se considera ca este normal sa iti platesti medicii bine. Numai guvernantii romani, de 23 de ani, o tin tot asa, prelungind o politica de dinainte de ’89. Stiti cat la suta din PIB dau sarbii la medicina? Noi dam aproape 4 %, iar sarbii dau peste 10%.
Pana acum, la noi s-a spus ca cel care este responsabil cu reforma in sanatate este ministrul sanatatii. Este total gresit. Marile reforme in sanatate nu au fost facute de ministrii sanatatii nicaieri in lume. Otto von Bismark a fost cancelar, Margaret Thatcher premier, Barack Obama e presedinte. Reforma unui sistem sanitar se face de la nivel de cancelar, premier sau presedinte pentru ca sanatatea se articuleaza cu tot restul economiei unei tari, are implicatii foarte mari si pe toti ii costa.
In primul rand trebuie sa explici oamenilor ca lucrurile costa. La noi, oamenii au invatat in 23 de ani ca medicina costa, dar li s-a spus in mod sustinut ca aceste costuri pe care pacientii le fac sunt ilegalitati. Ca politicienii nu ar dori de fapt asa ceva.
Inca nu stiu cum arata acel politician roman care sa aiba curajul sa inceapa aceasta dezbatere. Trebuie sa-l intrebi pe om: de ce iti cumperi un telefon care costa atat? Nu ai aflat niciodata ca o reteta costa si ea bani? Intre timp, saracii oameni au aflat. Dar la noi se plateste putin si de catre putini.
Cati platesc la noi asigurari de sanatate? 4 milioane. Ar trebui, in mod normal, ca acesti 4 milioane sa-i intrebe pe cei 16 milioane: eu platesc, dar tu de ce nu platesti? Plateste si tu. Principiul solidaritatii trebuie sa functioneze, dar pana la un punct. Nu ai cum sa pui pe 4 milioane sa tina 16 milioane in spate. E aberant."
“DE CE NU SUNT DISPUS SA TAC”
"Am dat examen la 18 ani la Medicina Militara pe cele zece locuri ale Ministerului Transporturilor si Telecomunicatilor. Vroiam sa calatoresc si sa plec. Am avut noroc de parinti. M-au invatat sa scriu in franceza inainte sa invat sa scriu in romana. Tatal meu a calatorit mult si pe la 13 ani am stat aproape un an in Guineea Franceza. Acolo am facut scoala americana si asta m-a ajutat atat pentru limba, cat si pentru a invata un alt mod de a gandi.
Nu ai cum sa faci o scoala americana si sa nu afli din declaratia de independenta ca orice om are dreptul sa-si caute fericirea. Poate din cauza asta nu am chef sa tac: pentru ca vreau ca si alti oameni sa-si caute fericirea.
De cand am scris acea scrisoare publica, in 2009, nu s-a schimbat nimic. Cum sa nu ma apuce disperarea? Depresia lucida se manifesta la sotia mea care imi spune: “Dar noi de ce nu plecam odata?” Sincer, as putea sa o fac si as castiga de patru ori mai mult decat acum. Dar chirurgul e orgolios. Eu, care am facut mari operatii, sa ajung sa ma uit la altii? Trebuie sa fie mult prea rau ca sa fac asa ceva. Dar un tanar medic care vede ca bani nu sunt, posibilitate de progres profesional nu e, respectat nu e, cum sa nu plece?
Eu nu sunt dispus sa tac. Nu mi se pare omeneste sa tac. Eu vad ca mie nu imi e bine, colegilor mei nu le e bine, pacientilor nu le e bine. Noi trebuie sa scapam de aceasta cultura a tacerii si sa incepem sa privim cu ochii nostri. A vorbi despre libertatea de exprimare nu mi se pare o vorba goala. A lupta pentru ceva mai bun nu mi se pare o vorba goala.
Eu am stat in operatii de 12 ore. Si apoi a trebui sa intru la loc sa il scap pe altul. Eu nu am cum sa obosesc. Nu am cum si nu vreau. Am un motor care ma tine. Nu este cel mai bun: e furia! Cand ajung sa ii vad de cealalta parte a mesei pe unii care sunt cu mult sub cei cu care aveam discutii in tinerete si in grupul meu de prieteni, nu pot sa pricep. De ce niste indivizi cu o pregatire sub-mediocra ajung sa conduca o tara?
Am o fata, Letitia. Are 9 ani. Vreau sa inteleaga de mica ca banii se castiga muncind asa ca am zis sa vina pe la spital: sa dea cu mopul, sa stea pe langa asistente. Dar i-am spus: “Letitia, sa nu te faci doctorita”. “Cum sa nu?”, s-a uitat mirata. Si intr-o zi, cand am venit acasa furios si injurand, a venit la mine si mi-a spus: “Nu-ti mai injura meseria ca e cea mai frumoasa din lume”.
Nota: "De profesie medic in Romania" este o serie de articole HotNews.ro care descriu viata mai multor medici care, in ciuda conditiilor, raman sa lucreze in Romania, oricat de incredibile ar putea parea motivele lor. Campania “de profesie medic in Romania” este initiata si sustinuta de Consiliul Investitorilor Straini.